Prof. univ. DIMITRIE CAZACU 1927-2O13
UN MARE CARTURAR a aplecat dintre noi in acest sfarsit de mai capricios. A fost inmormantat in cimitirul de la Satulung, acum cartier al orasului Sacele (Brasov), candva leagan al mocanilor seceleni. A fost profesor universitar si sef de catedra limbi moderne la Universitatea Transilvania Brasov de unde s-a pensionat la varsta de 67 de ani. Fiu al unui cunosct avocat originar de Satulung-Sacele, Dimitrie Cazacu s-a nascut la Tighina in Basarabia, acolo un tatal a ajuns urmare primului razboi mondial.
Profesor remarcabil la renumitul liceu Andrei Saguna din Brasov, intra apoi in randul universitarilor, parcurgand etapa dupa etapa pana la pozitia de profesor universitar. Biling nativ (romana – rusa) si mai apoi poliglot (maghiara,franceza,engleza) profesorul Dimitrie Cazacu a fost un personaj cunoscut si recunoscut in mediul universitar brasovean al anilor ’60-’80. Energic, volubil, parca un rezervor nesecat de vorbe de duh.Intr-un mediu studentesc preponderent tehnic (cum era Brasovul acelor ani) a condus Casa de Cultura a Studentilor catre activitati culturale si educationale de tinuta, care au contribuit la formarea intelectuala (culturala) a tinerilor de atunci. Iesit dintr-o activitate universitara odata cu pensionarea profesorul Cazacu este invitat si accepta sa lucreze ca profesor la Liceul de Arta din Sfantul Gheorghe – Covasna. In zilele frumoase facea (din pasiune pentru sport) naveta cu bicicleta intre resedinta din Brasov si Sfantul Gheorghe. Apoi este solicitat si lucreaza vreme de zece ani la LUKOIL, concernul rusesc cu resedinta pentru Romania la Ploiesti. Avea peste 70 de ani.
Si peste toate acestea, scolile, institutiile culturale incep sa-l solicite sa participe si sa conferentieze la diferite evenimente. Cu acest prilej lumea descopera uimita un acelasi si totusi alt Dimitrie Cazacu. Oralitate impresionanta, oratorie de clasa, insotita de o expresiva si bine strunita mimica, fraze memorabile. Parea, si asa a fost, ca toate cele adunate de-a lungul unei vieti s-au amestecat, topit, filtrat, sedimentat intr-un tot si o personalitate in stare sa ofere judecata personala si de valoare asupra acestei lumi. Cateva aparitii televizate ale profesorului au contribuit si accentuat faima meritata de care s-a bucurat. Dintr-o data (rodul unei munci la sine, de decenii) personalitatea/valoarea profesorului a iesit la lumina. Tot in acesti ani a inceput sa scrie si sa-si publice cartile. Poezie, memorialistica, dar si lucrarea stiintifica (rod al cercetarii de ani, de o viata) “Lingvistica si istorie“, o istorie a limbii romane pornita de la ideea ca in limba se ascunde totul (cf. D.Cazacu). A condus o revista, “Plaiuri secelene” si a fost mentor pentru tineri.
Nu stiu daca profesorul Dimitrie Cazacu a apucat sa-si scrie memoriile. La talentul lui de povestitor, la tusa sigura, cand fina cand groasa cu care desena personajele, la experientele prin care l-a trecut viata sunt convins ca am fi avut parte de o carte memorabila. A fost una din putinele personalitati culturale cu adevarat importante ale Brasovului din ultimii douazeci de ani. Reintoarcerea in tarana stramosilor de la Satulung – Sacele a implinit un destin. (ioanavram'sblog)
