Prof. univ. dr. Ion Solcanu – un istoric desăvârșit
În noiembrie 2023 Senatul Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul de decis decernarea titlului onorific de Doctor Honoris Causa profesorului universitar doctor Ion Solcanu. Pe data de 22 noiembrie 2023, în cadrul unei adunări solemne, profesorului Ion Solcanu i-a fost înmânată Diploma și însemnele respective.
În cadrul solemnității, subsemnatul am rostit Laudațio, pe care o public mai jos.
Prof. univ. dr. Ion Solcanu – un istoric desăvârșit
Prof. univ. dr. Ion Solcanu s-a afirmat mai întâi ca specialist în istoria artei medievale românești. În 1983 a susținut teza de doctor cu tema Elemente laice în pictura murală religioasă din Moldova, secolele al XV-lea – al XVII-lea”[1] care va fi publicată în limbile română și engleză, după evenimentele din decembrie 1989[2]. În monumentala Enciclopedie a istoricilor din România se afirmă că „este unul dintre cei mai buni cercetători ai istoriei artei medievale românești, în special al picturii bisericilor din Bucovina, domeniu în care a adus contribuții științifice fundamentale[3].
Între acestea amintim aspectul deosebit de important privind începuturile picturii exterioare din Moldova care, până la Domnia Sa, erau plasate de specialiști odată cu prima domnie al lui Petru Rareș (1527-1538). Cercetând ansamblul de picturi de la biserica Arbure, a căror datare figura pentru a doua domnie a lui Petru Rareș (1541-1546), istoricul de artă Ion I. Solcanu, coroborând și observațiile unor specialiști în domeniu referitoare la alte monumente, mută datarea picturilor interioare și exterioare de la Arbure pentru începutul secolului al XVI-lea (opinie împărtășită, între alții, de academicienii Virgil Vătășianu și Andrei Eșanu) și argumentează că începuturile acestei impresionante faptă de cultură medievală românească, care este pictura exterioară, își are începuturile în vremea domniei lui Ștefan cel Mare, la cumpăna secolelor XV-XVI, când existau deja ansambluri iconografice coerente, pe deplin închegate, cu semnificații care depășeau granițele imediat teologale, pentru a cunoaște apogeul în timpul domniei lui Petru Rareș[4].
Aceeași Enciclopedie apreciază că Pe lângă această descoperire [istoricul de artă Ion Solcanu] a obținut și alte rezultate remarcabile în domeniul cercetării picturii și arhitecturii medievale [din care, aici, mai amintim doar] datarea zidirii și a picturii interioare de la biserica Sf. Neculae din Bălinești; identitatea autorilor picturii exterioare de la Voroneț și datarea picturii din altarul și naosul bisericii Voroneț”[5].
O altă temă abordată de Domnia Sa a constituit-o decriptarea motivațiilor etico-religioase și ideologice ale actului ctitoricesc la Ștefan cel Mare, ale cărui portrete le-a identificat în pictura epocii sale. Ion I. Solcanu este coautor, alături de acad. Răzvan Theodorescu și Tereza Sinigalia la sinteza artei și civilizației din epoca lui Ștefan cel Mare[6].
Lucrările dumnealui sunt cunoscute, studiate și folosite de istoricii culturii românești medievale, inclusiv de cei din Basarabia.
Profesorul Ion Solcanu a fost atras și de alte două direcții de cercetare, aparținând însă istoriei moderne și istoriei contemporane a României și anume:
1. Istoria învățământului românesc și
2. Războiul de Întregire a României, domenii cărora le-a dedicat câteva decenii.
Pentru cel dintâi domeniu are rezultate importante privitoare la învățământul primar, gimnazial și liceal din Moldova în a doua jumătate a secolului al XIX-lea; la învățământul primar, gimnazial și liceal în limba română la sud de Dunăre între 1864 și 1946, concretizate în zeci de studii apărute între 1986[7] și 2019[8] și privitor la învățământul din județele din sudul Basarabiei în vremea în care au făcut parte din Principatele Române. Cercetările de arhivă din această urmă direcție s-au concretizat într-o carte remarcabilă,dupăaprecierea aceleiași impozante Enciclopedii a istoricilor români, intitulată Școala românească în județele Cahul, Bolgrad și Ismail pe durata reîntrupării la Principatele Române (1857-1878), distinsă cu premiul Academiei Române[9].
Autorul a studiat și expus diversele aspecte ale situației învățământului în respectivele județe la momentul reîntrupării lor în Principatele Române, precum și evoluția educației: înființarea de noi școli primare de băieți și mixte în localitățile rurale, funcționarea acestora.
Profesorul Ion Solcanu a analizat, de asemenea, problemele învățământului primar din orașe, precum și subiecte ale învățământului secundar (elevi, profesori, perspectivele absolvenților etc.). La scurt timp după scoaterea de sub tipar, monografia a fost lansată în cadrul Universității de Stat „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Cahul, cu participarea unor colegi de la universitățile din Iași, Chișinău și Cahul, în prezența unui public numeros, alcătuit din profesori universitari, pre-universitari, studenți și alți concetățeni ai orașului etc. Cartea este căutată și citită de persoanele interesate care locuiesc în raioanele de sud ale Republicii Moldova, dar și de românii din numitele județe, aflate astăzi în Ucraina.
Aceleiași direcții de cercetare se înscrie și monografia închinată unui istoric și om politic – Ioan Hudiță – care a funcționat în anii 1919-1920 și 1920-1921 ca profesor la Liceul „Bogdan Petriceicu Hașdeu” din Chișinău. Autorul, care este subiectul acestei Laudatio, s-a născut în localitatea Bogdănești, jud. Suceava, localitate în care, cu jumătate de secol înainte (1896), vedea lumina istoricul și omul politic Ioan Hudiță.
Pe undeva, destinele celor doi se aseamănă – născuți în aceeași localitate unde au învățat primele clase, continuate la Fălticeni, studenți și apoi profesori de istorie la aceeași Universitate ieșeană, ambii cu îndelungate stagii de activitate politică la nivel național – încât, este pe deplin explicabilă dorința istoricului Ion Solcanu să cerceteze și să publice o monografie consacrată distinsului său consătean[10]. Monografia obținea premiul „Aurelian Sacerdoțeanu” al Academiei Oamenilor de Știință din România (23 martie 2017).
Pentru cea de a doua direcție de cercetare – Războiul de Întregire a României – care aparține istoriei contemporane, istoricul Ion I. Solcanu a fost stimulat de împlinirea, în 2018, a o sută de ani de la realizarea Marii Uniri.
„La aniversarea unui secol de la Marea Unire, menționează istoricul Ion Solcanu în Studiul introductiv la o importantă sursă documentară referitoare la eroii români, implicați în Războiul Reîntregirii[11], istoricii zilelor noastre pot omagia eroii căzuți în luptele pentru apărarea gliei strămoșești – pe câmpurile de luptă din Dobrogea, Transilvania, Moldova, Basarabia, Bucovina și, un an mai târziu, chiar dincolo de Tisa, urmărind trupele maghiare bolșevizate ale lui Béla Kun până la Budapesta – prin publicarea unor lucrări care să releve efortul supraomenesc, jertfele și sacrificiile Armatei Române pe durata celor patru ani, 1916-1919”[12].
Profesorul Ion Solcanu a dat curs acestui îndemn de toată lauda și a editat volumul Operațiunile și Istoricul Regimentului 9 Vânători, implicat în Războiul de Reîntregire (691 pagini, format mare), prilej cu care a menționat: „Jurnalul de față – Operațiunile și istoricul Regimentului 9 Vânători în Războiul pentru întregirea „Neamului Românesc”. 1916-1919 – elaborat de comandantul acestuia, colonelul Rasoviceanu Gheorghe, pe baza arhivei de front, stă mărturie a eroismului ofițerilor, subofițerilor, gradaților și miilor de soldați ai acestui CORP DE ELITĂ al ARMATEI ROMÂNE. Pe jertfa de vieți și sânge a eroilor din 9 Vânători și a altor zeci și zeci de asemenea Regimente s-a înălțat România Mare. Editarea lui este doar un modest omagiu adus acestora și comandanților lor, pilde demne de urmat. De aici și datoria morală a fiecărui român de a nu-i uita!”[13].
Studierea și publicarea Jurnalului Operațiunile și istoricul Regimentului 9 Vânători… l-a motivat pe profesorul Ion I. Solcanu să redacteze o monografie consacrată acestui regiment. Autorul nu s-a limitat doar la mărturiile Jurnalului, ci a extins cercetarea în Arhivele militare de la Pitești unde a examinat sute de dosare referitoare la alte asemenea unități și mari unități – divizii –, precum și în alte arhive.
În rezultat, profesorul Ion Solcanu a prezentat publicului cititor o monografie deosebit de importantă pentru cunoașterea realităților Războiului de Reîntregire a Neamului Românesc[14]. Volumul a fost apreciat ca fiind cea mai bună monografie din toate timpurile dedicată unei unități militare combatante, faimosul Regiment 9 Vânători[15]și a obținut Marele Premiu comandor „Virgil Alexandru Dragalina” al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, ediția a V-a, 2018.
Domnul profesor Ion Solcanu este autorul ideii/proiectului de alcătuire a unei Enciclopedii fundamentale – Centenarul Războiului de întregire și al Marii Uniri (2014-2020). Bibliografie, manifestări științifice, Monumente și însemne comemorative [16].
Mă bucur că am putut contribui la această lucrare deosebită în istoriografia românească, prezentând contribuțiile basarabenilor (istorici, muzeografi, bibliotecari, arhiviști, sculptori, restauratori etc.) la marcarea Centenarului Unirii românilor. În unele cazuri profesorul Ion Solcanu a mers personal pentru a se documenta la fața locului. Este și cazul studierii bustului Regelui Ferdinand I, ridicat la Varnița. Și acest impresionant volum a obținut Marele Premiu comandor „Virgil Alexandru Dragalina” al Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria”, ediția a IX-a, 2022.
Profesorul Ion Solcanu a vizitat Republica Moldova de multe ori, a participat cu comunicări la diverse manifestări științifice, a susținut istoricii basarabeni în demersurile lor de cercetare a trecutului, s-a întâlnit cu profesori și studenți, cu cititorii cărților Dumnealui.
Recent, cu prilejul aniversării a 80 de ani, colegii de la Facultatea de Istorie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași i-au dedicat volumul Artă, Școală și Politică. Prinos Profesorului Ion I. Solcanu la împlinirea a 80 de ani, iar membrii Secției de Istorie și Arheologie a Academiei Oamenilor de Știință din România, împreună cu alți istorici din România și Republica Moldova, i-au închinat un alt volum omagial, lansat în cadrul celei de a 2-a conferințe Salvarea patrimoniului – salvarea identității, In honorem Prof. Ion I. Solcanu la 80 ani, cu subtitlul Buzăul – oraș deschis tradițiilor, cercetării istorice și salvării patrimoniului, organizată de Primăria municipiului Buzău (26-27 octombrie 2023).
Prof. univ. dr. hab. Anatol PETRENCU
Sursa: IonCoja.ro
[1] Ion Solcanu, Elemente laice în pictura murală religioasă din Moldova, secolele al XV-lea – al XVII-lea, rezumatul tezei de doctorat, Cluj-Napoca, 1983, 25 p. Conducător științific Virgil Vătășianu.
[2] Ion Solcanu, Artă și societate românească în secolele XIV-XVIII, București, Editura Enciclopedică, 2002, 337 p; idem, Romanian Art and Society ( 14-th – 18-th Century), București, Editura Enciclopedică, 2004, 319 p. etc. [3] Enciclopedia reprezentanților scrisul istoric românesc, vol. V (S-Z), Coordonatori: Victor Spinei, Dorina N. Rusu, Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, 2021, p. 108.
[4]Datarea ansamblului pictural de la biserica Arbure I. Pictura interioarã, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie ,,A. D. Xeopol”- Iași., tom. XII, 1975, pag. 35-55; Beginnings of exterior painting in Moldavia, în ”Nouvelles Etudes D’Histoire”, tom. VI, nr. 1, 1980, p. 175 –190; Datarea ansamblului de picturã de la biserica Arbure II. Pictura exterioarã. Începuturile picturii exterioare în Moldova, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie ,,A..D.Xeopol”-Iași, tom. XVIII, 1981, p. 167–187.
[5] Ibidem.
[6] Ion I. Solcanu, Artă și civilizație în timpul lui Ștefan cel Mare, București, Editura Coresi, 2004, 127 p. + CXXVI imagini color.
[7]„Clasul de zugrãviturã” de la Academia Mihãileanã. Premise şi realizãri, în „Anuarul Institutului de Istorie şi Arheologie ,,A. D. Xeopol”-Iași, tom. XXIII/2, 1986, p. 723 – 732;
[8]Romanian Gymnasiums, Pedagogical Schools and Highschools established and subsidised by the Romanian Governments for the aromanians in Greece (1880-1900) / Gimnazii, școli normale și licee în limba română înființate și subvenționate de România pentru aromânii din Grecia (1864-1900) în: „Annals, Series on History and Arghaeology”, volume 11, 2019, number 1, p. 35-67;
[9]Enciclopedia reprezentanților scrisul istoric românesc, vol. V (S-Z), Coordonatori: Victor Spinei, Dorina N. Rusu, Suceava, Editura Karl A. Romstorfer, 2021, p. 108.
Ion I. Solcanu, Şcoala românească în judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail pe durata reîntrupării la Principatele Române. 1857-1878, Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2013,378 p. + 24 Anexe şi 3 planşe (Recenzii și prezentări: Mircea Radu Iacoban, Șichirlichitai, în „Monitorul de Suceava”, joi, 19.XII.2013; Mihai Ștefan Ceaușu, Despre școala românească din sudul Basarabiei, în „Revista Română”, anul XIX, nr 1(75), aprilie 2014, p. 36-37; Ion Agrigoroaiei, Națiune și acțiune, în „Cronica veche”, anul IV, nr.3(38), martie 2014, p. 19; Mihai Iacobescu, O aniversare și o lansare de carte (I), „Crai Nou”, 16.06.2014; (II), idem, din 23.06.2014).
[10] Ion I. Solcanu, Ioan Hudiță. Istoric, om politic și autor de jurnal, București, Editura Enciclopedică, 2015, 642 p.
[11] Ion I. Solcanu, Studiu introductiv, în Operațiile și istoricul Regimentului 9 Vânători în Răsboiul pentru întregirea „Neamului Românesc”, 1916-1919, editor, studiu introductiv, ilustrație și anexe de Ion I. Solcanu, București, Editura Enciclopedică, 2018, p. XI.
[12] Ibidem.
[13] Ibid., p. XXXI-XXXIII
[14] Ion I. Solcanu,Un erou din Războiul de Întregire a României: Regimentul 9 Vânători, Iași, Editura Junimea, 2018, 381 p. format mare
[15] Cf. Observatorul Militar, București, anul XXXI, nr. 11 (1500), 27 martie – 2 aprilie 2018, p. 24; Colonel (r) Dumitru Roman, Câştigătorii Premiilor Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, ediţia a V-a,2018, în , România Eroică, nr. 1 (58), Serie Nouă, 2018, p. 11.
[16] Ion I. Solcanu, autor-coordonator, Enciclopedie. Centenarul Războiului de întregire și al Marii Uniri (2014-2020). Bibliografie, manifestări științifice, monumente și însemne comemorative, Iași, Editura Univers Enciclopedic Gold, Editura Academiei Oamenilor de Știință din România, 2022, 1712 p. (format mare)
