Proiectul PHOENIX – ROMANIA LOR SI ROMANIA NOASTRA
“O noua civilizatie este pe cale de aparitie in vietile noastre si peste tot oameni orbi incearca s-o opreasca. Aceasta civilizatie noua aduce cu sine noi tipuri de familie, alte stiluri de munca, de iubire si de viata, o noua economie, noi conflicte politice si, dincolo de toate acestea, o constiinta modificata. Elemente ale acestei civilizatii noi exista de pe acum. Milioane de oameni isi acorda vietile cu ritmurile de miine. Altii, ingroziti de viitor, prefera fuga disperata si zadarnica in trecut si incearca sa restabileasca lumea muribunda care le-a dat nastere.” Alvin Toffler – Al treilea val (Editura politica, Bucuresti, 1983)
Asa isi incepea in 1981 Alvin Toffler cartea sa “Al treilea val”. A trecut de atunci mai bine de un sfert de secol. Lumea a suferit insa de atunci schimbari atit de profunde, incit nici macar un futurist de talia lui Toffler nu le-ar fi putut anticipa. Cuvintele lui Toffler insa sint mai actuale ca niciodata, mai actuale chiar ca atunci cind au fost scrise
“Razboiul rece” s-a terminat lasind in urma lui o lume scindata in mii de fragmente, dezorientata, necontrolata si necontrolabila, in cautarea propriei sale identitati, in cautarea unor echilibre de putere care par sa nu poata fi atinse niciodata.
Noi veniti pe scena economiei mondiala, tari “emergente” cum ar fi China, India, Brazilia, spulbera echilibrele economice si monetare si asa fragile. Lumea intreaga, inclusiv marile puteri occidentale, asista inmarmurita la asta fara sa poata face nimic, incapabila sa inteleaga ca toate acestea, sint de fapt consecinte ale propriilor lor politici arogante si protectioniste.
Resursele energetice conventionale sint pe cale de a se epuiza. Este doar o chestiune de timp. Iar intreaga economie mondiala se bazeaza inca de la inceputurile erei industriale pe acest gen de resurse. Pe combustibili fosili.
Monopolurile asupra acestor resurse, marele complex militar industrial petrolier si farmaceutic au stopat orice incercare de inlocuire a energiilor conventionale cu energii regenerabile. Este deja prea tirziu pentru o astfel de “mega-schimbare” in conditiile actualei ordini mondiale.
Echilibrele ecologice ale biosferei sint in grav pericol. Exploatarea irationala a resurselor naturale, poluarea excesiva, emisiile necontrolate de bioxid de carbon si de noxe deosebit de periculoase, pun insasi cvilizatia umana sub semnul intrebarii si nu exista nici un coltisor de pe planeta in care cineva mai poate fi in siguranta. Specii intregi dispar in fiecare zi.
Mii de fiinte umane se sting in fiecare secunda de foame sau prada unor conflicte armate care nu le privesc si care fac in fiecare secunda sa curga multi litrii de singe uman DEGEABA. Si perspectivele in acest sens nu sint deloc incurajatoare. Epuizarea resurselor de apa potabila si ridicarea nivelului marilor datorata incalzirii globale si topirii calotelor polare ameninta cu migratii masive si cu noi si grave conflicte armate.
Nici lumea “civilizata” nu sta mai bine, nu este mai ferita de gravele prericole care ameninta civilizatia umana. Legata de munca prin credite pentru case si pentru consum, populatia lumii occidentale, a lumii “civilizate”, s-a vazut antrenata intr-o cursa nebuna a consumului fortat, a “cresterii economice” cu orice pret. Descoperind “avantajele vetii pe datorie”, nici n-au bagat de seama ca de fapt proprietarii a tot ceea ce credeau ca au, erau de fapt bancile. Iar bancile nici n-au bagat de seama ca oricit ar forta “consumul” oricit ar diversifica productia de bunuri, mai devreme sau mai tirziu acesta avea sa ajunga si el la rindul lui la o limita. Marile capitaluri nu au bagat de seama ca aceasta “crestere economica” aducatoare de profit si de bunastare avea si ea sa-si consume resursele.
Sistemele sociale existente, s-au bazat dintotdeauna pe polarizarea populatiei planetei in saraci si bogati. Aparitia “claselor medii” nu a modifcat cu nimic acest dezechilibru, ca unica sursa aducatoare de profit si bunastare a claselor privilegiate. Aceasta nu a facut decit sa permita exportul propriilor probleme intr-o asanumita “lume a treia”. Pentru asta a fost nevoie de inventarea unui nou concept: “globalizarea”. Dar desi pretindea sa rezolve problemele, globalizarea nu a facut decit sa scindeze si mai mult lumea in aceleasi vesnice doua mari categorii, in bogati si saraci, categorii care se alimenteaza reciproc, neputind sa existe una fara cealalta. Si cu cit patura de mijloc crestea, cu cit accesul la marile averi devenea mai accesibil, cu atit “fabricarea” intentionata si fortata a saraciei devenea mai necesara.
Accesul din ce in ce mai facil catre marile bogatii nelimitate, catre locuri fruntase in “topul marilor bogati ai lumii”, incurajat de practicile liberale si de ideologia economiei concurentiale de piata, au facut ca ruptura intre bani si economia reala sa fie doar o chestiune de timp. Din acel moment, “capitalul financiar” a devenit o entitate de sine statatoare, care a avut din ce in ce mai putina legatura cu lumea reala. Astfel “speculatia financiara” a devenit o practica in sine, aducatoare de mari profituri, iar “economia reala” si “nevoile bazice” ale populatiilor, care legitimeaza aceasta “economie reala”, au iesit din atentia mai marilor lumii, care s-au rupt ei insisi de aceasta “lume reala”, s-au inchis din ce in ce mai mult in “globul lor de cristal”.
Si cu cit economiile bazate pe “crestere economica” si pe “consum fortat” isi atingeau propriile limite, cu cit “boom –ul noilor tehnologii” se dovedea a fi o simpla bula de sapun, cu cit “boom-ul constructiilor” se dovedea a fi o incercare disperata de a repara ceea ce nu se mai putea repara, cu cit “fabricarea terorismului” in efortul de a genera un al treilea conflict mondial se dovedea a fi o “reteta” care nu mai functiona ca in primele doua razboaie mondiale, “speculatia financiara” raminea singura solutie disperata sub deviza la mare moda astazi: “scapa cine poate”.
Rezultatul? Omenirea se afla acum in fata sumbrei perspective a lipsei oricarei perspective. Criza actuala, fabricata sau nu, nu reuseste decit sa dea doar o gura de oxigen. Sa prelungeasca declinul. Sa amine colapsul. Scaderea “cresterii economice” are o componenta a ei benefica, dar nu are capacitatea de a rezolva problemele structurale grave care ameninta societatile. O relansare a cresterii economice nu va face decit sa ne duca in prapastie mai repede decit mentinind aceasta “crestere zero”. Mai devreme sau mai tirziu insa, va trebui sa ne dam seama ca “asa nu mai merge”. Acest calculator s-a blocat si terbuie resetat.
Nici Romania nu este ferita de toate aceste schimbari globale. Conditiile noastre specifice sint insa usor diferite.
Conditiile istorice, au facut ca timp de aproape 50 de ani, regimuri dictatoriale de stinga, impuse initial de tancurile sovietice, ramase dispersate prin Europa, in asa numita “sfera de influienta sovietica”, sau “Europa de Est”, stabilita de invingatorii in al doilea razboi mondial la “Conferinta de la Yalta”, sa se succeada unul dupa altul pe pamintul romanesc.
Regimul Ceausescu, a adus o schimbare in sensul unei oarecare independente de Moscova, dar nu a reusit niciodata o ruptura totala.
Atit “bunele” cit si “relele” acestui regim insa, unele politici imitate, altele “originale”, au produs schimbari majore in toate structurile sistemului socio-economic romanesc, structuri care se mentin in marea lor majoritate si in ziua de azi.
Astfel, “industrializarea fortata”, a produs o puternica migratie a populatiei rurale catre marile orase devenite “muncitoresti”. Initial aceasta migratie a reprezentat o imbunatatire a calitatii vietii taranilor, deveniti astfel muncitori la oras, in fabrici si uzine, care traiau la bloc, avind acces la apa calda, lumina electrica, televizor, etc., adica un minim de confort asigurat. “Siguranta zilei de miine”, nu era pentru nimeni o problema, “statul socialist” asumindu-si toata raspunderea in acest sens.
Regimul Ceausescu, prin invatamintul obligatoriu, a reusit performanta unei populatii dintre cele mai “alfabetizate” din Europa. Invatamintul superior a produs specialisi care au fost capabili sa standardizeze industria, sa o creeze din nimic practic, sa o dezvolte si sa o diversifice la cererea Partidului Comunist si a “conducatorului suprem”. Invatamintul mediu tehnic, a produs cadre specializate, policalificate, care aveau sa uimeasca o lume intreaga cu pregatirea lor profesionala si ingeniozitatea lor, in marea migratie denumita generic “capsunarit” a anilor 2000.
Fabricile nou create, era “fabrici politice” menite mai mult sa dea de lucru, sa asigure o ocupatie populatiei urbane si a unei parti a celei rurale, decit sa urmareasca criterii de eficienta. Chiar si asa insa, serviciile secrete, au reusit performanta de a impune economia romaneasca pe anumite piete, chiar si occidentale. Romania socialista, exporta bunuri de larg consum, masini si utilaje grele, produse agricole, importa energie, anumite materii prime necesare si tehnologie de virf la acea vreme.
Interesele mondiale insa, ideea de “piata globala”, nevoia disperata a economiei occidentale de consum fortat si crestere economica cu orice pret, de a gasi noi piete de desfacere, de a identifica noi surse de profituri, au facut ca in 1989 Romania sa figureze pe “lista neagra” a regimurilor condamnate sa intre definitiv in istorie. Ca o “ironie a sortii”, poate si pentru “indrazneala” lui Nicolae Ceausescu de a-si palti datoriile externe, Romania avea sa se prezinte lumii intregi cu o schimbare violenta, marcata de varsare de singe.
Sigur ca nu a fost greu sa sa gaseasca tradatori in rindul opozantilor lui Ceausescu, si sa fie “contractati” in procesul “schimbarii”. Serviciile secrete, umblate prin lume, culte, bine pregatite intelectual, cu acces la informatii de prima mina si de ultima ora, au perceput inainte oricui “vintul schimbarii”, au inteles mai bine ca oricine “spiritul noilor vremuri” ce se apropiau. Incetul cu incetul, Ceausescu a ramas din ce in ce mai singur. Martor incomod al multor adevaruri la fel de incomode, a fost asasinat miseleste, fara nici un fel de judecata valabila, intrind astfel in istorie si ca un “model” de aratat unor alti posibili “copii neascultatori”, ca Sadaam Hussein.
Tradatorii care au facut posibila asasinarea lui Ceausescu insa, s-au dovedit a fi incapabili de a administra situatia nou creata. Nepregatiti pentru “actul guvernarii”, pe deasupra si de proasta calitate morala fiind in marea lor majoritate, victime usoare ale actiunilor destabilizatoare ale serviciilor straine de informatii, intr-o tara lipsita de orice protectie informativa, acestia au creeat, cu sau fara voia lor, ceea ce Ion Iliescu numea, (el insusi unul dintre vinovati): “vid de putere”. Au condus destinele tarii catre un lung proces de framintari sociale, indepartind Romania de propriile ei interese nationale, transformind populatia ei intr-o simpla masa de manevra, invrajbita, folosita in satisfacerea intereselor personale sau de grup restrins, privilegiat, ale guvernantilor vremii.
Framintarile mondiale ale anilor 2000, au marcat si ele evolutia Romaniei, si s-au suprapus peste criza structurala fara perspective a sistemului socio – politico – economic din tara. Aceste fenomene, si implicatiile lor in Romania au creat senzatia unei aparente bunastari si a unei aparente iesiri din criza, dar nu au fost decit prelungirea unei agonii a unui sistem sortit pieirii.
Astfel, incercarile disperate ale capitalului financiar mondial de a supravietui prin “boom-ul noilor tehnologii”, acel “buble.com” si mai apoi prin “boom-ul imobiliar” ce i-a urmat, au permis migratia masiva a peste jumatate din populatia activa a tarii in occident, cu preponderenta Italia si Spania. Se declansa astfel “operatiunea capsunaritul”. Sume uriase de bani in valuta forte, au inceput astfel sa curga riuri, riuri, inspre tara, spre marea bucuriei a delicventei legalizate, ascunse in sferele inalte ale puterii intr-o “tara a nimanui”, delicventa care se autoprotejase deja prin adaptarea legislatiei tarii la propriile lor interese.
Era “epoca de aur” a hotilor de tot felul, atit mici cit si mari. Cei mari vindeau tot ce le cadea in mina din economia tarii, capitalului strain, caruia nu-i venea sa creada ca asa ceva este nu numai posibil, dar si atit de simplu. Cei mici speriau lumea occidentala cu ingeniozitatea lor, scapati din tara fara nici un control, mascati sub aparenta nevinovatilor “muncitori in constructii” sau a “capsunarilor”.
Cumparind la preturi mai mult simbolice, active strategice chiar, platind comisioane care au facut sa curga riuri de bani, in conturi din paradisurile fiscale ale mafiilor fara scrupule, legalizate si fara nici o urma de control de nicaieri, capitalurile straine s-au pus pe treaba, si au facut sa curga spre Romania alte riuri de bani rezultati din investitiile straine. Cheia marilor succese? Romanii aveau acum bani din celelalte riuri de bani pe care emigrantii le trimeteau din strainatate. Afacerea secolului era astfel garantata.
Fata tarii s-a schimbat peste noapte cu o rapiditate de neimaginat cu doar citiva ani inainte. Supermarket-uri, mai rafinate chiar ca cele din occident, au rasarit peste tot. Reclame luminoase te fac sa nu mai stii daca esti la Bucuresti, Paris sau New York. Intreg parcul de autoturisme al tarii s-a schimbat aproape peste noapte. Dacia lui Ceausescu, acel “wolks wagen” romanesc, (masina poporului) pe care Hitler o inventase cu o jumatate de secol in urma, aproape ca a ajuns piesa de muzeu. Trabantul la fel. Romania devenea de nerecunoscut chiar si pentru cei care plecasera in strainatate la munca. Romanii ramasi in tara, sesizau mai putin amploarea schimbarii, aceasta petrecinduse sub privirile lor permanente. Romanii au ajuns sa creada ca toate astea sint normale. Ca totul li se cuvine. Ca totul este rezultatul efortului lor.
Mare eroare. “Vintul schmbarilor” mondiale avea sa scoata insa la iveala toate murdariile apelor tulburi peste care se construise castelul de carti al falsei bunastari. Monstrul sinistru al “crizei mondiale”, batea la portile tarii facind sa ne inghete tuturor singele-n vine.
Epoca de aur a “capsunaritului” s-a incheiat. Pina si hotii de doi bani s-au intors in tara, nu insa si fara o buna experienta in domeniu. Capitalul strain a incetat sa mai rupa portile bancilor romanesti. Din contra, riurile de bani trimise de “capsunari”, se intorc acum inapoi in occident sub forma dividendelor companiilor straine. Putine active mai ramin de vindut in tara, si putini cumparatori se mai arata dispusi sa le mai cumpere. Iar daca o fac in nici un caz nu o vor face ca sa mai investeasca in ele, ci sa le inchida pur si simplu pentru a elimina o concurenta in plus, pentru a-si impune si mai mult, in vremuri de recesiune, propriile lor produse.
Copil orfan ramas pe drumuri, agricultura romaneasca practic nu mai exista. Politica de importuri a supermarket-urilor, sustinuta de complicitatea guvernantilor, a impus preturi de dumping taranilor. Acestia, lipsiti de orice ajutor guvernamental, s-au vazut in faliment neputind sa-si vinda marfa la preturile atit de mici oferite si nici sa asigure standardele de calitate impuse. Taranii romani s-au vazut in stricta dependenta de cei plecati din tara, care se intorc insa din ce in ce mai multi acasa, traind inca, doar din micile lor rezerve.
Romania se afla la ora actuala intr-o stare de totala insecuritate alimentara, depinzind aproape in totalitate de capitalurile straine si de importuri. Capitalurile straine, in conditiile scaderii drastice a puterii de cumparare a populatiei, lipsita de “ajutoarele din strainatate” ale “capsunarilor”, lipsita de un loc de munca, intr-o economie care practic nu mai exista, capitalurile straine deci, in conditiile scaderii drastice a vinzarilor, vor face cale intoarsa de unde au venit. Importurile vor necesita fonduri care cu siguranta nu vor veni inapoi din paradisurile fiscale.
Si cum nici o nenorocire nu vine niciodata singura, toate astea se suprapun peste un an electoral, in care o patura politica corupta, delicventa, ajutata de o mass-media aservita, angajata intr-o disperata lupta pentru putere si constiente de tot raul pe care l-au facut tarii, nu numai ca au cheltuit si ultimile resurse financiare, dar s-au mai si imprumutat pentru a mai prelungi macar pina la alegeri “iluzia bunastarii” si a “normalitatii”. Pentru a-si atrage catre propriile buzunare “bani albi” sau “spalati”, pentru zilele foarte “negre” care vor urma.
Ca intotdeauna, serviciile secrete sint cu un pas inaintea tuturor, si stiu dinainte ce va sa vina. Nu intimplator, sume imense s-au investit in companii super pregatite si super specializate de asazisa “paza si protectie”, de genul BGS. Vigilente, aceste adevarate “armate private”, au ocupat deja strazile marilor orase si isi dispun fortele din timp in punctele strategice. Carui fapt se datoreaza aceste investitii imense in tehnica de represiune urbana? Cine sint “dusmanii” impotriva carora sint instruiti acesti soldati moderni, acesti “mercenari” superdotati? Pentru care motiv sint pregatiti si platiti cu salarii demne de invidie si pentru un occidental aceste trupe? Pentru ce sint mentinute in “activitate pe timp de pace” acesti superprofesionisti?
Sint intrebari la care ei ar sti cel mai bine sa ne raspunda. Insa intre ceea ce stim si anume ca aceste “armate private” sint o realitate, si intre ceea ce nu stim, care sint “scopurile” lor, este ceea ce putem presupune: si anume ca noi, populatia civila care se va razvrati fara sa o mai incite nimeni ca 1989, sint adevaratii dusmani impotriva carora atit politicienii cit si marii bogatasi ai Romaniei se pregatesc in aceste momente atit de delicate si de sumbre.
De pe la jumatatea acestui an insa, din ce in ce mai multa lume a inceput sa-si dea seama de pericol. Neavind acces la mediile de informare in masa, in marea lor majoritate aservite, acestia au inceput sa se organizeze si sa-si exprime protestele in diverse forme in unicele medii la indemina, mediile internet.
Constienti de aceasta, proprietarii marilor companii mediatice, in cirdasie cu patura politica si marile mafii financiare, au lansat o puternica campanie de distragere a atentiei publice de la problemele reale, exacerbind “lupta politica electorala” dincolo de limitele absurdului, otravind mintile oamenilor cu tot felul de “scandaluri” trase de par si amplificate in mod artificial cu mult peste limita oricarui bun simt.
Ingrozite de situatia nou creata, mediile financiare internationale s-au grabit sa acorde imprumuturi actualei clici la putere in Romania, incercind o evitare a unei destabilizari iminente a zonei, sperind ca sumele vor sprijini un minim de investitii care sa repare dezastrul creat ani de-a rindul.
Planul financiarilor straini, in speta FMI, insa a fost zadarnicit de mai marii Romaniei, care s-au grabit sa cheltuie sumele pentru ingrosarea propriilor buzunare, pentru plata bugetarilor fara de care ar fi incetat sa mai functioneze intreg aparatul de stat si care bugetari au stiut sa exploateze in mod oportun situatia, si pentru o campanie electorala stupida, in conditiile lipsei oricarei alternative credibile.
Tot mai multe voci cu autoritate intelectuala si morala, avertizeaza asupra scadentei imprumuturilor, asupra incapacitatii de plata a Romaniei, asupra convulsiilor sociale ce vor urma, asupra pericolului instabilitatii in zona, asupra insecuritatii alimentare a intregii populatii, dar vocile lor se lovesc de impasivitatea si de nesimtirea de neimaginat a tuturor celor care conduc in momentul de fata destinele tarii.
In aceste conditii Romania este practic scindata in doua. Pe de o parte Romania delicventei care s-a autolegalizat, a mafiilor de tot felul si a lumii interlope, mina in mina cu mafiile politice, nationale si locale si cu autoritatile corupte, ROMANIA LOR, si pe de cealalta parte Romania marii mase a populatiei, atit urbane cit si rurale, care se afla in imposibilitatea de a gasi vre-o alternativa de iesire din aceasta situatie, condamnata sa plateasca “oalele sparte” ale acestor iresponsabili: ROMANIA NOASTRA.
Pe la sfirsitul verii acestui an, Un personaj controversat, intens mediatizat, Alexandra Svet, lansa un “manifest” intitulat “Treziti-va! asta nu e Romania noastra”. Cu o redactare nu tocmai profsionala, urmind in linii mari o scrisoare redactata cu anterioritate de un alt personaj feminin, “manifestul” punea insa punctul pe “i”, punea degetul pe rana, stirnind interesul si curiozitatea unui numar din ce in ce mai mare de persoane.
S-au vehiculat diverse speculatii, au circulat diverse zvonuri, intre care si acela ca respectiva Alexandra Svet, ar fi presupusa amanta a fiului milionarului Dinu Patriciu, implicat in vinderea activelor companiei petroliere romane in perioada imediat premergatoare aderarii Romaniei la NATO. S-au vehiculat de asemeni zvonuri ca acest manifest ar fi fost lansat “la comanda”.
Este posibil ca anumite forte vinculate actualei puteri, sa lanseze astfel de actiuni, pentru a detremina ca spiritele cele mai revolutionare, cele mai protestatare, sa iasa din anonimat si sa poata fi inregistrate pe liste ale potentialilor adversari sau incitatori.
Indiferent insa care ar fi fost situatia reala Alexandrei Svet, indiferent care ar fi fost scopurile ei reale, indiferent care ar fi actuala situatie a presupusei “miscari” de care nu mai stie nimeni nimic la aceasta data, incepind cu acel “manifest”, Romania ramine definitiv scindata in constiinta oamenilor, asa cum este ea de fapt la ora actuala, asa cum a fost de o buna bucata de vreme de dupa 1989 incoace, in ROMANIA LOR si ROMANIA NOASTRA. Si asa stau lucrurile care isi cauta acum rezolvarea si de a caror rezolvare, trebuie sa se ocupe fiecare din cele doua parti PE CONT PROPRIU.
Asadar, noi cei din ROMANIA NOASTRA, a marii majoritati a populatiei, neimplicate in cercurile puterii si ale aparatului de stat, va trebui sa ne luam soarta in propriile noastre miini si sa facem uz de intreaga noastra capacitate creativa, pentru a crea un SISTEM ALTERNATIv….
VA URMA
preluare dupa „gandeste.org” autor: Cristian Adrian Butusina
