PROTOCOALELE ȘI CONSPIRAȚIA FINALĂ(2)

Situația internațională actuală (2025)
Dacă Protocoalele au fost puse în practică punctual din 1905 încoace, situația de astăzi ar fi stadiul avansat al planului:
Globalizarea: Organizații precum UE, OMS, Forumul Economic Mondial și marile corporații tech (Google, Amazon) ar fi instrumente ale „înțelepților”, aplicând strategia de control economic și cultural. „Great Reset” sau politicile climatice ar fi pretexte pentru a impune reglementări globale.
Conflictele regionale: Războiul din Ucraina și tensiunile din Taiwan ar putea fi văzute ca provocări deliberate pentru a slăbi Rusia și a forța dependența europenilor de structuri globale (NATO, UE), aliniindu-se cu ideea din Protocoale de a crea crize care să ceară soluții centralizate.
Manipularea maselor: Dominanța rețelelor sociale și a narativelor mainstream ar reflecta controlul presei descris în textul Protocoalelor, reducând rezistența populară prin dezinformare sau ”distragere” (ex. cultura consumului).

Globaliștii din 1916 vs. 2025: Aceiași actori?
Sub această ipoteză, globaliștii ar fi o continuitate directă – nu doar ideologică, ci organizațională:
1916: Un grup secret (poate o elită financiară sau o societate ocultă) ar fi coordonat finanțarea războiului și crearea Ligii Națiunilor. Nume precum Rothschild sau Rockefeller, des invocate în conspirații, ar fi reprezentanți vizibili ai unui nucleu invizibil.
2025: Aceeași entitate, evoluată, ar opera prin lideri precum Klaus Schwab, Bill Gates sau șefi ai Big Tech, adaptați la era digitală. Ar folosi tehnologia și crizele moderne (pandemii, schimbări climatice) pentru a accelera planul.
Protocoalele din 1905 sugerează o succesiune generațională a conspiratorilor. Deci ar fi plauzibil ca grupul să se fi perpetuat, schimbându-și doar metodele și interfața publică.

Mișcările suveraniste: Răspuns organic sau rezistență planificată?
Dacă Protocoalele din 1905 sunt implementate și în 2025, mișcările naționaliste, suveraniste și populiste ar fi reacția naturală a populațiilor la acest plan:
În trecut: Fascismul și alte mișcări naționaliste din anii 1930 ar fi fost tentative de a contracara eroziunea identității naționale, dar ”înțelepții” le-ar fi deturnat în conflicte care să le servească scopul final (ex. al Doilea Război Mondial).
Astăzi: Trump, Brexit, Le Pen sau Orban ar fi expresii ale aceleiași rezistențe organice. Protocoalele prevăd că popoarele vor opune rezistență, dar sugerează că aceasta va fi ineficientă sau manipulată. De exemplu, polarizarea actuală ar putea fi o ”divizare pentru a cuceri” orchestrată de globaliști.
Totuși, lipsa de coeziune a suveraniștilor ar confirma predicția Protocoalelor că opoziția va fi fragmentată și incapabilă să oprească marșul spre guvernul mondial.

Suveranismul actual: Suficient de coerent?
Sub această lentilă, suveranismul nu e încă o forță coerentă din câteva motive:
Lipsa unității: Mișcările au fost până de curând locale, nu globale – mai nou, însă, Trump pare să colaboreze cu Putin și Orban într-un front comun anti-globalist.
Manipulabilitatea: Protocoalele sugerează că opoziția poate fi infiltrată sau deturnată. Populismul actual, deseori bazat pe retorică mai degrabă decât pe strategii concrete, ar putea fi o ”supapă” controlată.
Puterea globalistă: Tehnologia, resursele financiare și influența culturală a globaliștilor (ca entitate din Protocoale) sunt mult superioare, făcând suveranismul să pară o reacție disperată, nu o soluție viabilă.
Meciul se joacă. Suveranismul câștigă teren, dar rămâne reactiv, nu proactiv. Dacă Protocoalele din 1905 se implementează ”ca la carte”, planul ar prevedea fie zdrobirea, fie cooptarea suveraniștilor în haosul final care justifică controlul total.

Interpretare intermediară
Dacă Protocoalele sunt un plan autentic, războaiele mondiale ar fi fost etape deliberate de destabilizare, iar situația actuală – cu globalizarea avansată și rezistența suveranistă – ar fi stadiul culminant.
Globaliștii din 1916 și 2025 ar fi aceeași entitate conspirativă, adaptată la timpuri, iar mișcările populiste ar fi un răspuns inevitabil, dar sortit eșecului fără o strategie globală proprie.
Viitorul?
Ori o victorie lentă a „guvernului mondial”, ori un colaps haotic care să-i grăbească ascensiunea, așa cum Protocoalele par să anticipeze.

Trump și Putin: O alianță suveranistă?
Trump și Putin par să joace aceeași carte în Ucraina, cel puțin din perspectiva retoricii și a intereselor. Șeful Casei Albe a criticat sprijinul masiv al SUA pentru Ucraina, promovând o abordare ”America First” care evită implicarea excesivă, în timp ce Putin apără suveranitatea Rusiei împotriva ”hegemoniei occidentale”. Relația lor nu e neapărat o prietenie declarată, dar există o convergență tacită: ambii resping globalismul liberal (NATO, UE, multiculturalism) și promovează o viziune naționalistă. Trump a atras SUA în tabăra suveranistă și pare să dea o lovitură aproape mortală globaliștilor.
Totuși, coeziunea ruso-americană rămâne fragilă: interesele SUA și ale Rusiei sunt aliniate doar conjunctural (ex. opoziția la globalism), dar diverg pe termen lung (ex. influența în Eurasia, resurse energetice). O alianță Trump-Putin ar fi mai degrabă o coaliție de conveniență decât un front unitar.

Globaliștii pe redute: Europa, Canada, Australia
Globaliștii par a fi concentrați acum în Europa (cu lideri precum Ursula von der Leyen, Keir Starmer sau Emmanuel Macron), Canada (Trudeau), Australia și alte state G7. Aceste țări promovează politici transnaționale: integrare economică, agende climatice, multiculturalism – toate în ton cu o viziune centralizată care ar putea fi trasată, speculativ, la Protocoale. NATO, deși militar, e și un simbol al acestei ordini, legând Europa de SUA într-un sistem globalist. Dacă China (sub Xi Jinping) s-ar alătura acestui bloc, ar fi o răsturnare majoră – dar nu imposibilă, dat fiind pragmatismul lui Xi și interesul Chinei pentru stabilitate economică globală, chiar dacă sub propria sa influență.

Un nou Război Rece: Globaliști vs. Suveraniști
Ideea că Protocoalele ar prevedea un Război Rece între globaliști și suveraniști, nu un haos generalizat, e plauzibilă în acest cadru speculativ.
Textul Protocoalelor vorbește despre manipularea conflictelor pentru a slăbi națiunile, dar nu insistă pe un colaps total – mai degrabă pe o dialectică controlată care să ducă la „soluția” finală: unificarea sub un guvern mondial.
Un astfel de Război Rece ar putea arăta astfel:
Tabăra globalistă: Europa, Canada, Australia, posibil China și părți din NATO, unite sub instituții precum UE, ONU, FMI. Promovează interdependența, tehnocrația și o „ordine bazată pe reguli”.
Tabăra suveranistă: SUA (sub Trump sau succesori), Rusia, poate India și alte state reticente la globalism (ex. Ungaria, Brazilia sub alt președinte). Apără autonomia națională, economia locală și identitatea culturală.
Spre deosebire de Războiul Rece clasic (SUA vs. URSS), acesta ar fi mai mult ideologic și economic decât militar, date fiind prezența armelelor nucleare și interdependența globală. Conflictele proxy (Ucraina, Taiwan) și războaiele economice (sancțiuni, tarife) ar domina.

Separarea Europei de SUA și rolul Chinei
Dacă Trump reduce angajamentele SUA în NATO sau negociază convenabil cu Putin, Europa ar putea pivota spre o autonomie strategică, poate sub influența Franței și Germaniei. China, deși autoritară, ar putea fi cooptată de globaliști dacă i se oferă un rol de lider economic (ex. prin Noul Drum al Mătăsii), creând un bloc euro-asiatic opus SUA și Rusiei. Totuși, naționalismul lui Xi face această alianță fragilă – China ar putea juca mai degrabă un rol de ”terță cale”, profitând de ambele tabere.
SUA și Rusia, ca bastioane suveraniste, ar menține flacăra naționalismului, dar ar fi izolate economic și cultural de restul lumii globalizate. Protocoalele din 1905 ar putea interpreta asta ca pe o etapă necesară: lăsând suveranismul să supraviețuiască temporar, globaliștii ar pregăti terenul pentru o criză finală (economică, climatică, tehnologică) care să forțeze reunificarea.
 – Va urma –
Prima parte aici: PROTOCOALELE ȘI CONSPIRAȚIA FINALĂ (1)

Autor: Adrian Onciu
Sursa: facebook.com

NOTA
Pavel Crușevan, boier din Basarabia, publicist, romancier, autor al cărții „Ce este Rusia?” A fost persoana care s-a încumetat să publice, pe banii și pe răspunderea sa, în 1903, „Protocoalele Sionului”. Detalii aici: Românii trebuie să știe adevărul! ANTI-COMUNISMUL BASARABEAN în prima linie în lupta cu cancerul iudeo-bolșevic

Share on Facebook

Tweet

Follow us