Provenienta unor denumiri
Oricât de neaoÅŸ ar pãrea, mujdei vine din francezã, de la mousse d’ail (spumã de usturoi). Sã nu vã mai prind, aÅŸadar, spunând “mujdei de usturoi”.
Cravata a fost iniÅ£ial croatã, fiindcã o purtau mercenarii croaÅ£i din armata lui Ludovic al XIII-lea, pe la o mie ÅŸase sute.
Åžmecher vine din germanã, de la Schmecker, care era degustãtorul de vinuri. Actualii ÅŸmecheri, sãracii, nu fac diferenÅ£a între Veuve Clicquot ÅŸi cãpÅŸunicã de VârteÅŸcoiu.
Chirpiciul vine tocmai din Persia, unde însemna cãrãmidã.
A dezmierda vine din latinã, de la dismerdare, adicãtelea a ÅŸterge la cur. Pentru cã mamele pruncilor lui Traian aÅŸa-ÅŸi dovedeau afecÅ£iunea.
OraÅŸul Giurgiu se chema pe vremuri San Giorgio, cã-l înfiinÅ£aserã niÅŸte genovezi aventuroÅŸi care fãceau comerÅ£. Tot mai bine decât oraÅŸul de vis-à-vis, care s-a transformat din Sexaginta Prista în Ruse. Pogãcile (niÅŸte turte foarte simple, rustice, din grâu sau mãlai) au ajuns la noi prin austrieci, care le ziceau Pogatschen, dar se trag din focaccia italianã, care vine de la focus, care înseamnã mijloc, centru, buric. Buricul casei era cuptorul. Voilà.
TradiÅ£ionala damigeanã vine din franÅ£uzescul damme-Jeanne, adicã tanti Ioana. În Argentina i se zice ÅŸi acum dama Juana, în timp ce englezii au fãcut-o demijohn, iar Vestul sãlbatic a transformat-o în jimmyjohn.
Jobenul se cheamã joben fiindcã un nene pe nume Jobin îl vindea pe vremea când încã nu era limpede cum ar trebui sã se cheme în româneÅŸte. Memoria colectivã a avut de ales între numele pãlãrierului ÅŸi “Å£ilindru”.
ClanÅ£a se cheamã clanÅ£ã fiindcã face “clanÅ£”.
