PSD – sinucidere în grup
Marcel Ciolacu nu putea face imbecilitate mai mare decât să bage PSD la guvernare cu el Prim Ministru.
Şi de ce? Ca să dea “ordonanţa trenuleţ”?
Ca să îngroape jumătate dintre firmele private mici şi mijlocii? Că firmele mari, multinaţionalele, au părinţi puternici care le ţin în viaţă.
Dar microintreprinderile? IMM-urile? Privaţii cu un butic la colţul străzii sau cei din HORECA, cei care au supravieţuit cu greu după “perfuziile” din pandemie?
Soluţia lor: să luăm şi pielea de pe os!
Să salvăm astfel economia. Ţărişoara. Pe bugetarii noştri dragi, preţioasa noastră clientelă de partid!
Singura explicaţie a revenirii asupra deciziei de a rămâne în opoziţie, pe care Ciolacu o anunţase cu două săptămâni în urmă şi pe care eu am aplaudat-o, este nu lăcomia ci laşitatea. Frica.
Le-a fost frică de ce ar putea descoperi şi face public succesorii lor. Furtişaguri, incompetenţă, populism! Şi atunci şi-au zis: lasă, mai bine rămânem noi şi muşamalizăm totul.
Auzi, din “responsabilitate”!
„Nu putem lăsa ţara neguvernată! Trebuie cineva să se sacrifice la greu!”
Cine mai înghite gogoaşa asta? Spiritul vostru de sacrificiu?
Hai să vă compătimim. Şi să mai ieşim şi la vot pentru voi.
Măcar dacă venea un prin ministru de la USR şi adopta “trenuleţu” ziceai că e nebun. Că ăştia sunt nebuni şi nu ştiu să facă altceva decât să demoleze. Dar tocmai voi? Aşa, la răzbunare pentru palma din turul 1?
Ţara este într-o atât de profundă derivă încât încredinţăm securitatea ei tocmai UDMR-ului, şi călcăm în străchini ridicându-i în sondaje până la cer pe suveranişti prin abuzuri constituţionale pe care le comitem ţintit împotriva lor, sperând, culmea idioţeniei, să-i stârpim.
Uneori mă gândesc dacă nu cumva e o lucrătură diabolică, dinadins făcută pentru o nouă revoluţie.
O minte luminată o fi ajuns la concluzia că altfel nu se poate ieşi din marasmul care ne-a copleşit şi a declanşat nişte provocări explozive care să dea totul peste cap.
Oamenii au ajuns la un aşa nivel de exasperare şi încărcare negativă încât sunt gata să se păruiască prieten cu prieten, rudă cu rudă doar pentru că unul se consideră pro-european şi altul suveranist.
Pieţele publice sunt deja pline de protestatari. Deocamdată doar grupuleţe, pentru că e perioadă de sărbători. Să vedeţi însă Acum, după Anul Nou, se vor coagula aceste grupuleţe în uriaşe coloane muncitoreşti, ca pe 21 – 22 decembrie 1989, formând nu un trenuleţ ci un tăvălug. Pentru că, din păcate, aici suntem. Aici s-a ajuns. Iar ţapii ispăşitori vor fi PSD, PNL, Klaus Iohannis.
Pe bună dreptate, atâta vreme cât, întotdeauna, conducătorii primesc nota de plată.
Cred că s-a ajuns într-o situaţie limită care prevesteşte instaurarea unei noi ordini, nu doar naţionale ci şi internaţionale. Tare mi-e teamă că această nouă ordine va rezerva românilor doar surprize dintre cele mai neplăcute.
Vom vota şi vom vedea!