Puterea Lumii a trecut în alte mâini? (2)
Strategii ÅŸi obiective pentru controlul lumii
Responsabilii puterii economice provin aproape în totalitate din aceleaÅŸi cercuri, din aceleaÅŸi medii sociale. Ei se cunosc între ei, se întâlnesc, împărtăşesc aceleaÅŸi idei ÅŸi aceleaÅŸi interese. Deci în mod natural ei toÅ£i împărtăşesc aceeaÅŸi viziune a ceea ce ar trebui să fie lumea viitoare ideală (pentru ei).
În consecinţă este firesc ca ei să cadă de acord în privinÅ£a unei strategii ÅŸi să-ÅŸi sincronizeze respectivele acÅ£iuni către obiective comune, inducând situaÅ£ii economice favorabile realizării obiectivelor lor. Iată câteva elemente ale strategiei lor:
-
Slăbirea statelor şi a puterii politice.
-
Destabilizare.
-
Privatizarea serviciilor publice.
-
Dezangajarea totală a statelor din economie, incluzând aici sectoarele educaÅ£iei, cercetării, ÅŸi la un moment dat al poliÅ£iei ÅŸi al armatei, destinate să devină sectoare exploatabile de către întreprinderi private.
-
Îndatorarea statelor cu ajutorul corupÅ£iei, a lucrărilor publice inutile, a subvenÅ£iilor date întreprinderilor fără justificare, sau a dispenselor militare. Când se acumulează un munte de datorii, guvernele sunt constrânse la privatizare ÅŸi la desfiinÅ£area serviciilor publice. Cu cât un guvern este mai mult sub controlul "Stăpânilor lumii", cu atât mai mult el trebuie să mărească datoria ţării sale. Exemplul lui Basescu, ramane edificator!
-
Sărăcirea angajaÅ£ilor ÅŸi menÅ£inerea unui nivel de ÅŸomaj ridicat, întreÅ£inut prin dislocarea ÅŸi mondializarea pieÅ£ei muncii. Aceasta măreÅŸte presiunea economică asupra salariaÅ£ilor, care sunt atunci gata să accepte orice salariu ÅŸi orice condiÅ£ii de muncă.
-
Reducerea ajutoarelor sociale, pentru a creÅŸte motivaÅ£ia ÅŸomerilor de a accepta orice muncă pentru orice salariu. Ajutoare sociale prea ridicate împiedică ÅŸomajul să facă presiune în mod efectiv asupra pieÅ£ii muncii.Si anuleaza sindicatele!
Împiedicarea creÅŸterii revendicărilor salariale în Lumea a Treia, menÅ£inând aici regimuri totalitare sau corupte. Dacă lucrătorii din Lumea a Treia ar fi mai bine plătiÅ£i, acest lucru ar contraveni principiului însuÅŸi al dislocării ÅŸi al pârghiei pe care ei îl exercită asupra pieÅ£ei muncii ÅŸi al societăţii în Occident. Acesta este deci o cheie strategică esenÅ£ială care trebuie păstrată cu orice preÅ£. Faimoasa "criză mondiala" a fost declanÅŸată cu scopul de a păstra această cheie.
Artibutele puterii
OrganizaÅ£iile multinaÅ£ionale private se dotează în mod progresiv cu toate atributele puterii statelor: armate (1), reÅ£ele de comunicaÅ£ii, satelite (2), servicii de informaÅ£ii, fiÅŸiere ale indivizilor (3), instituÅ£ii judiciare (stabilite de OMC ÅŸi AMI, acord conform căruia o astfel de organizaÅ£ie multinaÅ£ională va putea să târască un stat în faÅ£a unei curÅ£i de justiÅ£ie internaÅ£ionale speciale).
Etapa următoare – ÅŸi ultima – pentru aceste organizaÅ£ii ar fi să obÅ£ină puterea poliÅ£ienească ÅŸi militară care corespunde noii lor puteri, creând propriile lor forÅ£e armate, deoarece armatele ÅŸi poliÅ£iile naÅ£ionale nu sunt adaptate pentru apărarea intereselor acestor organizaÅ£ii în lume.
La un moment dat, armatelor li se va solicita să devină întreprinderi private, prestatoare de servicii, lucrând pe bază de contract cu statul, ca ÅŸi cu orice alt client privat capabil să le plătească serviciile. Dar, în etapa ultimă a planului, aceste armate particulare vor servi intereselor marilor organizaÅ£ii multinaÅ£ionale ÅŸi vor ataca statele care nu se vor plia pe regulile noii ordini economice.
Deocamdată acest rol este asumat de armata Statelor Unite, ţara cea mai bine controlată de societăţile multinaţionale.
1 – Armate particulare: Armatele particulare există deja în Statele Unite. Este vorba de societăţile DynCorp, CACI ÅŸi MPRI, prototipuri ale viitoarelor armate particulare.
DynCorp a acÅ£ionat în numeroase regiuni unde Statele Unite doreau să intervină din punct de vedere militar, fără a purta responsabilitatea directă (în America de Sud, în Sudan, în Kuweit, în Kosovo, în Irak.).La sfârÅŸitul anului 2002 DynCorp a fost răscumpărat de către Computer Sciences Corporation, una dintre cele mai importante societăţi americane de servicii de informatică. În mai 2004, DynCorp ÅŸi MPRI au fost implicate în torturarea prizonierilor irakieni. Armatele particulare (numite "antreprenori" de către Pentagon) reprezintă 10% din efectivele americane trimise în Irak.
2 – SateliÅ£i
Microsoft a renunÅ£at în final la proiectul său Teledesic, o reÅ£ea de 288 sateliÅ£i de comunicaÅ£ie care trebuiau să constituie o urzeală în jurul întregii planete. Dar alte companii multinaÅ£ionale se pregătesc să creeze reÅ£ele similare de sateliÅ£i de comunicaÅ£ie. De asemenea, sateliÅ£i de observaÅ£ie particulari sunt gata instalaÅ£i. Două societăţi comercializează imagini de rezoluÅ£ie mare din orice loc de pe planetă susceptibil de a-i interesa pe cumpărători.
2000 de ani de istorie
În timpul acestor ultime două milenii, civilizaÅ£ia a trecut prin patru epoci succesive marcând patru forme de putere politică:
1 – Epoca triburilor: Puterea exercitată prin forţă (ÅŸi mai rar prin înÅ£elepciune sau cunoaÅŸtere);
2 – Epoca imperiilor ÅŸi a regatelor: Putere ereditară. NaÅŸterea noÅ£iunii de stat.
3 – Epoca statelor-naÅ£iune: Epocă deschisă de monarhia parlamentară în Marea Britanie în 1689, de către revoluÅ£ia franceză din 1789 ÅŸi prin fondarea Statelor Unite.
Într-un stat-naÅ£iune, puterea nu mai este ereditară ci exercitată de către conducătorii ce se consideră că reprezintă poporul ÅŸi desemnaÅ£i prin alegeri (stat-naÅ£iune democratic), sau printr-un sistem de cooptare în sânul unui partid unic (stat-naÅ£iune totalitar).
4 – Epoca conglomeratelor economice: Eră iniÅ£iată începând cu 1954, pusă în practică în cursul anilor 70 ÅŸi 80 ÅŸi operaÅ£ională total începând cu anii 90. Puterea nu mai este de tip reprezentativ sau electiv ÅŸi nu mai este nici localizată din punc de vedere geografic (contrar triburilor, regatelor, statelor-naÅ£iune). Ea este exercitată direct de către cei care controlează sistemul financiar ÅŸi producerea mărfurilor. Instrumentele acestei puteri sunt controlul asupra tehnologiei, al energiei, al banilor ÅŸi al informaÅ£iei.
Ca orice putere nouă, ea se erijează în a înlocui puterea precedentă, menită dispariÅ£iei. În sfârÅŸit, această nouă putere este globală, planetară. Nu există deci nici alternative, nici supape. Ea constitue un nou nivel de organizare a civilizaÅ£iei, un fel de super-organism. Rezolvarea marilor probleme ecologice, economice ÅŸi sociale par să necesite efectiv instaurarea unei strategii sau a unei forme de putere globale. De asemenea, unificarea lumii prin economie ÅŸi declinul statelor-naÅ£iune au fost justificate parÅ£ial de o cauză nobilă: a face imposibil un nou război mondial care, în era atomică, ar însemna sfârÅŸitul civilizaÅ£iei. Dar chestiunea este de a ÅŸti în serviciul căror obiective ÅŸi a căror interese se pune această nouă putere, prin cine trebuie ea să fie exercitată ÅŸi prin ce contra-puteri trebuie să fie echilibrată ÅŸi controlată.
Mondializarea (sau globalizarea) nu este negativă prin ea însăşi. În mod potenÅ£ial ea poate să permită stabilirea unei păci mondiale durabile ÅŸi a unei mai bune gestiuni a resurselor. Dar dacă ea continuă să fie organizată în beneficiul unei elite ÅŸi dacă îÅŸi păstrează orientarea non-liberală actuală, ea nu va întârzia să genereze un nou tip de totalitarism, transformarea completă a fiinÅ£elor umane în mărfuri, distrugerea totală a naturii, forme inedite de robie.
