Puterea si umbra ei

 

Ce a ales intre o umbra si cartea de istorie? Pana acum, a preferat umbra. A sacrificat partid, credibilitate, a sfidat bun simt si evidenta sondajelor. A renuntat la judecata rece, a aliniat sistemul in spatele ei cand avea puterea deplina.

S-a facut luntre si punte pentru a satisface capriciile unei femei admirabil de perseverente si ambitioase, dar inficosator de nocive. Nimeni n-a avut curajul sa-i spuna in fata: stop, gata, ajunge! Murim asfixiati la umbra ei, ne scufundam cu totii intr-un fel de otrava care omoara orice speranta. N-a avut nimeni puterea sa-i zica de la obraz: n-ai decat sa mergi pe drumul umbrei, dar fara noi. Ne-am saturat sa ne tot spui ca ea esti tu, ca pe gura ei ies ideile tale si ca aceasta parere de politician, acest gol usurel castiga pe zi ce trece in continut si greutate. Iesi din minciuna cat nu e prea tarziu! Alegatorii, sondajele, in schimb, i-o tot spun. Insa fixatia stranie pentru o mediocritate agresiva l-a orbit, surzit si i-a sucit mintile.

Ce surpriza placuta sa-i mai faca dupa ce i-a pus pe tava ministere importante si un buget pe masura lor? Ce jucarie noua sa-i mai ofere dupa ce a facut praf o filiala mare de partid? Ce mai doreste sufletelul ei, ros de ambitia de a urca tot mai sus dar macinat de frustrarea ca n-a ajuns inca in varf de tot? Ce mai pofteste azi de la viata, cand n-ar fi multe de oferit din desertul opozitiei, cand din castelul puterii au mai ramas niste ruine, mai nimic? Foarte simplu. Vrea toata puterea stoarsa chiar si din acest nimic.

Se vede abia la inceput, dar se viseaza mare peste un partid tot mai mititel. Se declara gata sa conduca guverne sau, de ce nu, o tara.

Aceasta se cheama mania grandorii, obsesia puterii impinsa pana la delir, avem de-a face cu o trista inadecvare la realitate, cu ambitia de a sari peste propria umbra. Iar el, omul atotputernic sedus de o fantasma, pare sa fi cedat "definitiv si pentru totdeauna" in fata vanitatii extreme. I-a hranit acestei umbre politice visele de marire, mintindu-i pe toti, inclusiv pe el insusi. Minte si se minte cand spune ca umbra a crescut enorm, ca omul mic va ajunge mare, ca politicianul slab se va ajunge unul de forta. Impachetata in sclipiciul unor minciunele sfruntate, a reusit sa-i creeze acestui mic punct negru o falsa imagine de noua stea a politicii impiedicata in mod nedrept sa lumineze cerul opozitiei.

Ne-a prezentat zilele acestea un lider veritabil care pierde niste alegeri numai pentru ca adversarul ei a furat-o miseleste la vot. Apoi s-a despartit patetic de toti cei care au intors spatele umbrei, adversarii umbrei preferand, la randul lor, ce-i drept, alta bezna. Am vazut multa lume rationala stanjenita, dezorientata, revoltata chiar de acest afront continuu. Nimeni nu-si explica ce se intampla, de ce un om inzestrat cu un dezvoltat simt al ridicolului, de ce un politician inteligent, cu o vasta experienta si bine ancorat in realitate o ia mereu pe aratura cand vine vorba de ea? De ce se intuneca si isi pierde ratiunea atunci cand altii calca pe umbra lui? Aici lipsesc niste explicatii. In schimb, exista tone de explicatii pentru a te minti pe tine, mare om de stat, si pe ceilalti.

De ce doamna are o reputatie atat de proasta, de parvenita politica, de oportunist, de personaj lipsit de convingeri, fara scrupule, principii si valori, fara harisma?

De ce numele ei este asociat cu o imagine cam vulgara: blonda pe tocuri cui si posete scumpe? De vina pentru imaginea ei proasta sunt mogulii, si in parte este adevarat, de vina sunt prejudecatile misoginilor, si asta contine un gram de adevar, de vina sunt numerosii dusmani politici, si sigur ca ei n-au ratat ocazia sa o transforme in simbolul negru al unei intregi guvernari.

Ni se pare noua sau el face mai departe Totul pentru ea, in loc sa faca totul pentru a o tine departe de politica. Parca asteptam cu totii mai multa responsabilitate mai ales acum, cand opozitia a ajuns intr-o stare jalnica.

Acum, cand e nevoie mai mult ca oricand de lideri credibili, apti sa vorbeasca despre excesele puterii, sa uneasca energii in jurul lor. Acum, cand – fara a spune totusi vorbe mari – se joaca soarta unei tari pe termen lung. In loc sa caute politicieni adevarati, in carne si oase, alearga dupa umbra unei idei gresite. Doar iesit de sub influenta ei nefasta ar mai avea o sansa sa prinda un loc onorabil in cartea de istorie, sa construiasca la loc ceea ce, orbit fiind de intunericul umbrei sale, a distrus metodic: increderea.

 

Dan Tapalaga