Radiografia sistemului politic din România 1877-2022
Când românului îi ajunge cuțitul la os, zice, disperat: „Cum nu vii tu Țepeș Doamne?…”.
Radiografia stării națiunii pe care v-o prezentăm a fost scrisă de Poetul național și a apărut într-un articol publicat în ziarul „Timpul”, în 1877.
Citind-o, vă veți întreba: oare nu a fost scrisă de altcineva în anul 2022?
Vă prezentăm câteva fragmente lăsându-vă să meditați la cele citite și să dați curs actualului Imn Național, să porniți sub cele „Trei culori” ale lui Ciprian Porumbescu pentru a vă lua Țara înapoi de la cei pe care-i veți recunoaște în cuvintele Luceafărului (condamnat și el la uitare de o anumită instituție Gestapo-N.K.V.D.-istă aflată oficial sub protecția directă a prim-ministrului coloniei).
Românilor nu le este permis să-și uite valorile naționale! Niciodată ! (Redacția ART-EMIS).
„Ce caută aceste elemente nesănătoase în viața publică a statului? Ce caută acești oameni care pe calea statului voiesc să câștige avere și onori, pe când statul nu este nicăieri altceva decât organizarea cea mai simplă posibilă a nevoilor omenești?
Ce sunt aceste păpuși care doresc a trăi fără muncă, fără știință, fără avere moștenită, cumuând câte trei-patru însărcinări publice dintre care n-ar putea să implinească nici pe una în deplină conștiințî? […].
Ce caută? Vom spune noi ce caută.
Legile noastre sunt străine; ele sunt făcute pentru un stadiu de evoluțiune socială care în Franța a fost, la noi n-a fost încă. Am făcut strane în biserica nationalității noastre, neavând destui notabili pentru ele, am durat scaune care trebuiau umplute. Nefiind oameni vrednici, care să constituie clasa de mijloc, le-au umplut caraghioșii și haimanalele, oamenii a căror muncă și inteligență nu plătește un ban roșu, stârpiturile, plebea intelectuală și morală. […] Dar acum, de ne veți fi iertat sau nu, să stăm de vorba gospodărește și să va întrebăm ce poftiți d-voastră? Și, că să știm că aveți dreptul de a pretinde, să întrebăm ce produceți? […].
Ciudată țară, într-adevăr! Pe cei mai mulți din acești domni statul i-a crescut, adică i-a hrănit prin internate, că după aceea să-și câștige, printr-un meșteșug cinstit, pâinea de toate zilele. Dar statul a ajuns la un rezultat cu totul contrar. După ce acești domni și-au mântuit așa-numitele studii, vin iar la stat și cer să-i căpătuiască, adică să-i hrănească până la sfârșitul vieții. Dar nu-i numai atâta.
Domniile lor vor să facă pe boierii. 3-4-500 de franci pe lună nu-i liniștesc și nu-i fac să se puie pe muncă pentru a deveni folositori nației de pe spinarea căreia trăiesc.
Sunt născuți pentru lucruri mai înalte, pentru deputații, ministerii, ambasade, catedre de universitate, scaune în Academie, tot lucruri mari la care cinstiții lor părinți, care vindeau bragă și rahat cu apă rece sau umblau cu patrafirul și sfistocul din casă-n casă, nici nu visaseră și nici n-aveau dreptul să viseze, căci nu dăduseră naștere unor feți-frumoși cu stele-n frunte, ci unor băieți groși la ceafă și târzii la minte, de rând, adesea foarte de rând.
Căci, din două una: sau acești oameni sunt toți genii și, prin «calitatea» muncii lor intelectuale, merită locul pe care-l ocupă, sau, neproducând nici o valoare, nereprezentând nici un interes general decât pe al stomacului lor propriu, trebuie reîmpinsi în întunericul ce li se cuvine.
Țărani? Nu sunt. Proprietari nu, învățați nici cât negrul sub unghie, fabricanți – numai de palavre, meseriași nu, breaslă cinstită n-au, ce sunt dar?
Uzurpatori, demagogi, capete deșarte, leneși care trăiesc din sudoarea poporului fără a o compensa prin nimic, ciocoi boieroși și fuduli, mult mai înfumurați decât coboratorii din neamurile cele mai vechi ale țării.
De acolo pizma cumplită pe care o nutresc aceste nulități pentru orice scânteie de merit adevărat și goană înverșunată asupra elementelor intelectuale sănătoase ale țării, pentru că, în momentul în care s-ar desmetici din beția lor de cuvinte, s-ar mântui cu domnia demagogilor.
Într-adevăr, cum li s-ar deschide oamenilor ochii când unul le-ar zice: «Ia stați, oameni buni! Voi plătiți profesori care nici va învață copiii, nici carte știu; plătiți judecători nedrepți și administratori care vă fură, căci nici unuia dintr-înșii nu-i ajunge leafa. Și aceștia vă amețesc cu vorbe și vă îmbată cu apă rece.
Apoi ei toți poruncesc și nimeni n-ascultă.
Nefiind stăpân care să-i ție în frâu, ei își fac mendrele și vă sărăcesc, creându-și locuri și locușoare, deputații, primării, comisii și multe altele pe care voi le plătiți peșin, pe când ei nu vă dau nimic, absolut nimic în schimb, ci din contră, vă mai și dezbracă, după ce voi i-ați ințolit.
N-ar fi mai bine că să stăpânească cei ce n-au nevoie de averile voastre, având pe ale lor proprii? Sau cel puțin oameni care, prin mintea lor bine așezată, vă plătesc ce voi cheltuiți cu dânșii?
De aceea, alungați turmă acestor netrebnici care nu muncesc nimic și n-au nimic și vor să trăiască ca oamenii cei mai bogați, nu știu nimic și vreau să vă învețe copiii, și n-au destulă minte pentru a se economisi pe sine și voiesc să vă economisească pe voi toți»”.
