Raportul Bancii Mondiale:
De ce a ramas Romania in urma?
De ce a ajuns invatamantul romanesc la coada Europei si de ce functioneaza prost administratia publica din tara noastra, iata doua teme majore care sunt explicate in detaliu de expertii Bancii Mondiale intr-o analiza destinata autoritatilor de la Bucuresti, dar nefacuta deocamdata publica.
Educatie
Elevii romani de 15 ani sunt cu doi ani in urma celor europeni la matematica, cu un an in urma la stiinte si cu trei la capitolul abilitati de citire in limba materna, potrivit Analizei Sectorului Educational Preuniversitar, inclus in Raportul Bancii Mondiale pentru Romania. Astfel, calitatea invatamantului preuniversitar nu a crescut in ultimul an, desi suma pe care o plateste statul pentru educatia unui elev a crescut de la 1.416 lei in 2000 la 3.868 lei in 2009.
Bogatia si investitiile in capitalul uman
In aceste conditii, oficialii Bancii Mondiale recomanda ministerului sa acorde mai multa atentie calitatii educatiei si atrag atentia ca investitia in educatie este esentiala pentru chiar ritmul de dezvoltare a tarii. „Statele nu se imbogatesc intai, iar apoi decid sa investeasca in forta de munca. Devin bogate investind in capital fizic si uman”, rezuma specialistii directia pe care le-o recomanda factorilor de decizie din sistemul educational romanesc. Continutul educational, spun ei, nu este relevant pentru nevoile de astazi ale economiei si societatii romanesti. Specialistii Bancii Mondiale atrag atentia ca descentralizarea educatiei stagneaza si ca structura Ministerului Educatiei nu a fost ajustata pentru a face fata descentralizarii anuntate. Mai exact, institutia are o structura disfunctionala, fara o clara diviziune a muncii pe niveluri – national, regional, local – si, implicit, fara posibilitatea tragerii la raspundere in cazul unui esec. „Ministerul nu ar trebui sa astepte adoptarea legii educatiei pentru a continua descentralizarea. Ar trebui sa identifice acele elemente pentru care exista legi si sa le implementeze”, noteaza expertii Bancii.
Cinci ministri in patru ani
Raportul studiat de RL face referire si la neajunsurile politizarii educatiei (ministrul si sefii din subordine au afiliere politica), dar si la desele schimbari de ministri. „In sistemul educational, com¬binatia de instabilitate politica generala a Guvernului si gradul mare de politicizare reprezinta o amenintare. In ultimii patru ani, ministerul a avut cinci ministri si trei dintre ei au incercat, fara succes, sa adopte o lege a educatiei”, precizeaza raportul, facand referire si la actuala lege a educatiei, pe care Guvernul isi va asuma raspunderea. Raportul nu uita sa mentioneze dificultatile ministerului Educatiei de a accesa fonduri structurale, recomandand crearea unei unitati specializate care sa preia toate atributiile departamentelor in accesarea de fonduri. Printre alte deficiente mentionate sunt si numarul mare de profesori si de scoli in raport cu cel al elevilor, birocratia din sistem, lipsa cercetarii romanesti in educatie si incapacitatea ministerului de a-si indeplini rolul strategic in sistem.
Hibele sistemului educational la care face referire Banca Mondiala nu sunt noutati, spune Eugen Palade, expert in educatie la Centrul Educatia 2000+. Sunt „rani” vechi ale sistemului, care se adancesc de la an la an. Potrivit specialistului, este evident ca descentralizarea stagneaza si ca Ministerul Educatiei nu este pregatit. „Orice demers cum este descentralizarea trebuie monitorizat. Rolul ministerului intr-un stat descentralizat este de a dezvolta politici educationale, de a le implementa si de la monitoriza. Nu stiu sa existe in Ministerul Educatiei vreo structura care sa se ocupe in mod special de aceasta descentralizare”, explica Eugen Palade. Expertul in educatie da dreptate Bancii Mondiale si in ce priveste lipsa de continuitate a reformelor in educatie: „La noi, de fiecare data schimbarea ministrului inseamna schimbarea perspectivei din care este privita dezvoltarea sistemului. Din 2000 incoace, orice schimbare de guvern a insemnat schimbarea a tot ce inseamna conducere administrativa sub motivul fals ca nu se poate implementa un program de guvernare cu responsabili numiti de alte partide. Este o copilarie.”
Invatamant de slaba calitate:
In prezent, continutul educational predat in scoli nu este aliniat nevoilor economiei. Nivelul cunostintelor elevilor este sub nivelul celor din tarile europene.”
Descentralizarea stagneaza:
Descentralizarea nu inainteaza destul de repede si masurile nu sunt consolidate. Ministerul nu este bine organizat pentru a pune in practica strategia de descentralizare.”
Politizare excesiva:
Instabilitatea politica este o amenintare pentru progresul in educatie. (…) In ultimii patru ani, Ministerul Educatiei a fost condus de cinci ministri. Aceasta situatie este o piedica a reformei educationale.”
Administratia publica
Expertii Bancii Mondiale i-au explicat premierului Emil Boc si de ce Guvernul Romaniei ia decizii indoielnice in ceea ce priveste politicile publice si fiscalitatea, nefundamentate si cu mici sanse de a fi duse la bun sfarsit. Executivul ia decizii politice fara sa-si puna in mod real problema finantarii si a efectelor concrete asupra sistemului public, preferand sa ia decizii pe loc, fara planificare. Potrivit sursei citate de RL, organismul
care ii pune pe masa proiectele de legi si politicile publice, adica Secretariatul General al Guvernului, este organizat anapoda si duce lipsa de specialisti. Mai mult, premierul este sufocat cu chestiuni tehnice si administrative care ii consuma timpul, iar agentiile care raspund direct Guvernului sunt inca prea multe si se suprapun adesea pe autoritatea unor ministere.
„Executia ramane proasta in Romania”
Intr-un raport privind administratia publica din Romania, nefacut public pana acum nici de Guvern, nici de Banca Mondiala, expertii mai trag urmatoarea concluzie despre Romania: „Desi, in cea mai mare parte, exista cadrul legislativ si institutiile care sa sustina administrarea
de politici publice eficiente, executia in Romania ramane proasta”. Banca Mondiala a identificat sase mari probleme la nivel guvernamental: lipsa de legatura intre decizia politica si cea fiscala; calitatea slaba a dezbaterilor privind politicile publice; prevalenta deciziilor ad-hoc in defavoarea celor fundamentate; lipsa informatiilor privind performanta unei politici adoptate; slaba organizare a functiei de politica publica in Guvern; slaba organizare a centrului Guvernului.
11 comisii si restul – comitete
Expertii Bancii Mondiale i-au mai explicat premierului Emil Boc ca prioritatile politice ale Guvernului nu sunt sustinute prin alocarea de resurse bugetare. De asemenea, nu exista o planificare bugetara pe termen mediu pe mai multi ani, astfel ca ministerele se trezesc ca nu au bani sa aplice anumite acte normative. Exista 11 comisii interministeriale care lucreaza pentru politici publice, insa treaba lor este facuta de diverse comitete infiintate ad-hoc, care nu prezinta avantajele si dezavantajele unui anumit act normativ, nu stabilesc costurile si nici impactul socio-economic. Guvernul Boc nu foloseste, in munca sa, rapoarte privind prioritatile si planurile strategice ale ministerelor. Chiar institutia de la care ar trebui sa porneasca fundamentarea politicilor publice este o nebuloasa, a aratat Banca Mondiala: Secretariatul General al Guvernului (SGG) nu este organizat pe domenii si nu dispune de specialisti pe sectoare, cum ar fi agricultura, sanatatea, educatia etc. Adrian Moraru, directorul adjunct al Institutului de Politici Publice, crede ca demersul Bancii Mondiale este benefic, insa are indoieli ca poate schimba ceva in situatia actuala: „Modul in care se fac politicile publice in Romania tine de calitatea si mentalitatea oamenilor, care sunt dezastruoase: ei nu au nevoie sa se consulte, nu au nevoie de specialisti, ei stiu mai bine”. Moraru crede ca recomandarile Bancii Mondiale pentru Guvernul Boc se vor lovi de un zid: „E ca si cum le-ar spune unor canibali sa nu mai manance oameni sau unor politicieni sa nu mai faca numiri politice”.
Fractura intre politici si finantare:
Cand este propus un proiect de lege, costurile multianuale de implementare nu sunt stabilite riguros, astfel ca foarte multe acte normative aprobate nu-si gasesc finantare suficienta in bugetele ministerelor. Mai mult, legi initiate si aprobate de Parlament pot contine implicatii fiscale semnificative pentru Guvern.”
Deciziile „pe genunchi”:
Deciziile ad-hoc persista in Romania, iar planificarea in avans, disciplina proceselor si asigurarea calitatii de catre institutiile centrale nu sunt vazute ca esentiale in timpul evaluarii politice. In majoritatea guvernelor UE, programele de lucru pentru propunerile legislative sunt stabilite cu cel putin sase luni inainte.”
Structurarea gresita a SGG:
Principala institutie de politici publice din centrul Guvernului este Departamentul de Politici Publice al Secretariatului General al Guvernului (SGG). Totusi, acesta nu este structurat ca un directorat de politici, cu zone de politica (de exemplu economica, sociala) si cu analisti de sector (de exemplu pentru agricultura, pentru sanatate).
