Războiul hibrid împotriva României
Cândva, România devenise un nod important al faimosului drum al mătăsii. Prin urmare, se transformase într-o miză a unui joc geostrategic, dar și într-o pradă. Cu atât mai mult cu cât dispunea de importante resurse, pe care le râvneau marile puteri. Astăzi, se întâmplă la fel. Există mize geostrategice extrem de importante, care vizează într-un sens sau în alt sens România și există și resurse, pe care marile puteri intenționează să le acceseze cât mai ușor și cât mai ieftin. Pentru atingerea ambelor obiective, România trebuie să fie din ce în ce mai destabilizată. Și ce poate destabiliza mai ușor un stat și mai puțin costisitor un stat decât un război hibrid? Neconvențional. În schimb, extrem de sofisticat. Să analizăm succint cele două teme.
Poziția geostrategică a României este râvnită de mulți. Unii doresc să profite de ea și să o consolideze în mod controlat, alții, pentru a-și proteja interesele, fac tot ce e cu putință pentru ca importanța geopolitică a României să scadă. Pentru a-și atinge obiectivele, primii – și numesc aici în primul rând Statele Unite și Germania, puteri care nu mai acționează însă la pachet – au drept strategie slăbirea și punerea sub control a clasei politice. Ceilalți – și numeasc în primul rând Federația Rusă – pentru a vulnerabiliza poziția geostrategică a României, trebuie să-i vulnerabilizeze în prealabil clasa politică. În ambele sensuri, clasa politică devine o pradă, care poate ajunge captivă fie prin compromitere directă, fie prin cumpărare, fie utilizând împotriva ei instrumentele de forță.
Ca să fiu cât se poate de concret, voi preciza că la Washington se discută din ce în ce mai insistent un proiect de importanță majoră în plan militar, prin care baza termonucleară din Turcia, de la Incirlik, să fie relocată în România. Acest obiectiv devine cu atât mai presant cu cât Ankara se apropie din ce în ce mai mult de Moscova și se îndepărtează pe zi ce trece de Washington. Nu este exclus ca, în viitor, Turcia să părăsească NATO. Un indiciu al acestei relocări în România a bazei militare de la Incirlik este prezența la summitul de la București, oficial dedicat energiei, a unui grup consistent de personalități din Statele Unite, care răspund de cele mai sensibile domenii din zona de apărare. Întrucât la București este prezent și secretarul pentru Energie din Statele Unite, iar departamentul condus de el este proprietarul tuturor bazelor militare ale Statelor Unite, e ușor de înțeles de ce această structură a delegației americane poate sugera proiecte și planuri extrem de consistente privind creșterea exponențială a importanței geopolitice a țării noastre. Numai că această creștere trebuie să fie, cum arătam mai sus, controlată și nu lăsată la bunul plac al factorilor interni de putere.
Și, acum, despre resurse. România este astăzi un important nod energetic, a cărui importanță poate să crească în mod semnificativ în anii următori, pe măsură ce magistralele de petrol și gaze vor tranzita teritoriul național și pe măsură ce vor putea fi extrase uriașele pungi de gaze naturale din subsolul Mării Negre. De mai multe ori am scris că România poate deveni un hub energetic pentru Europa Centrală și de Est. Concret, este perfect posibil ca prin bursa de la București să fie tranzitată 50% din întreaga cantitate de gaze naturale, care va fi extrasă din Marea Neagră în următorii 20 de ani. În analiza postată duminică, am semnalat faptul că este cât se poate de bizar că Guvernul condus din umbră de Liviu Dragnea nu a promovat faimoasa Ordonanță de urgență care întregește Legea offshore, în primul rând chiar la acest capitol al transformării Românei într-un hub energetic. Mi-am exprimat chiar suspiciunile legate de faptul că Guvernul Dăncilă a așteptat ca mai întâi să aibă loc summitul Inițiativei celor Trei Mări de la București, a cărui temă este tocmai energia.
Este limpede că interesul Federației Ruse este și sub acest aspect contrar intereselor României. Pe de altă parte, nu mai este un secret pentru nimeni nici parteneriatul politic având la bază interesele legate de energie dintre Moscova și Berlin și nici parteneriatul dintre Federația Rusă și Austria, concretizat chiar într-un acționariat comun OMV Petrom. Niciunul dintre aceste state nu dorește ca România să aibă șansa de a deveni un hub energetic.
La summitul Inițiativei celor Trei Mări care se încheie astăzi, organizat de președiintele Klaus Iohannis, se pot observa câteva anomalii. Care, probabil nu sunt deloc întâmplătoare. Este de pildă prezent ministrul de Externe german. În principiu, acesta nu ar trebui să aibă nicio legătură cu acest summit. În al doilea rând, este prezent domnul Junker, care nu peste multă vreme își încheie mandatul de întâi-stătător al Uniunii Europene. Prezența celor două personalități invitate de Klaus Iohannis, care este organizator, sugerează fie că sunt vizate interese care nu apar pe ordinea de zi, fie că în ceea ce privește Legea offshore se încearcă punerea unei presiuni pe Guvernul Dăncilă. Fie – nu trebuie să excludem această posibilitate – că doamna Merkel înceracă să contracareze forța de impact a puternicei delegații din Statele Unite. În paranteză fie spus, Germania nu cred că este interesată nici de mutarea bazei termo-nucleare americane din Turcia în România. Dimpotrivă. Așa că Berlinul probabil a intrat în alertă aflând de la Klaus Iohannis care este componența delegației americane prezente la București. Și cel mai ciudat fapt este că președintele Klaus Iohannis a omis să-l invite la un summmit dedicat Energiei tocmai pe minisrul român de resort. Oare de ce?
Nu știu cu ce ne vom alege în urma acestui summit. Dacă vom avea sau nu ceva de câștigat dincolo de prestigiul de a-l găzdui pe bani grei. Dar ceea ce știu cu certitudine este că vom afla lucruri extrem de interesante despre ce ni se pregătește în plan militar, în plan geopolitic, în plan energetic. Și, implicit, în plan politic. Pentru că războiul hibrid este alimentat din toate părțile. Astfel încât clasa politică de la București se zdruncină tot mai rău.
Autor: Sorin Roșca Stănescu
