Regina Maria a României a avut o „soră geamănă” în Ţara Năsăudului !
La începutul secolului XX, într-o epocă în care misoginismul era încă la putere, iar femeile răzbateau greu în prim-planul societăţii, o reprezentantă a sexului frumos a devenit faimoasă nu doar datorită talentului într-ale picturii si muzicii dar si pentru frumusetea sa si asemanarea izbitoare cu Regina Maria .Ca şi în alte cazuri, viaţa Ilenei Antonu din Bistrita-Nasaud bate filmul, rămânând în posteritate nu doar ca o personalitate a vieţii artistice interbelice. Doar Veronica Micle a întrecut-o în notorietate…
Potrivit studiului aprofundat de doctorul arheolog Lucian Vaida, directorul Muzeului Grăniceresc Năsăudean, Ileana s-a născut la data de 9 decembrie 1890, în localitatea Nuşfalău (devenită ulterior Mărişelu), de pe Valea Şieului, ca fiică a lui Ioan Vasilichi, notar comunal, şi a Carolinei, fiind botezată în ziua de Bobotează a anului 1891.
Matricola născuţilor din parohia greco-catolică Nuşfalău mai consemnează încă trei copii ai soţilor Vasilichi, două fete şi un băiat: Emilia (n. 1892), Eugenia (n. 1895) şi Olimpiu (n. 1897). Ileana urmează şcoala primară la Bistriţa, unde ia şi primele lecţii de pictură, cu Josef Humplik, pictor şi sculptor din Viena, care se afla la Bistriţa în serviciile aviaţiei.
Nascuta in 1890 , la o vârstă fragedă, în 1905, se căsătoreşte cu Emil Andrei Chiffa, funcţionar superior la Banca „Coroana” din Bistriţa, dar şi un apreciat poet şi ziarist dar şi pentru calităţile sale de muzician, remarcându-se ca pianist şi violonist.
Între anii 1924 -1929 pe Ileana o regăsim în cadrul taberei de pictură în aer liber de la Baia Mare,Înzestrată încă de mică cu o voce deosebită, avea să studieze în paralel şi muzica, fapt care a ajutat-o să se întreţină, dar şi să se perfecţioneze mai departe: „M-am întreţinut numai prin vânzarea lucrărilor făcute şi concertele date în diferite oraşe din ţară şi străinătate, la Paris, întrucât am studiat şi muzica la Cluj cu maeştrii Crişan şi Pheiffer”.În prezenţele sale scenice va aborda un repertoriu extrem de variat, atât din creaţia românească, cultă sau de inspiraţie populară, cât şi din muzica universală, reuşind să devină cântăreaţă de notorietate mondială.
Sosia reginei Maria
Pe lângă calităţile artistice, Ileana era apreciată pentru frumuseţea ei, după cum reiese din mărturiile timpului şi imaginile care o reprezintă. Legat de frumuseţea artistei, merită relatat un episod din viaţa acesteia, petrecut probabil la începutul anilor ’20 şi istorisit cu mult patos de către Virginia Rusu-Mateciuc, care îl aflase chiar de la protagonista întâmplării.
Astfel, Regina Maria a României a auzit, prin intermediul doamnelor de onoare de la palat, că în zona Bistriţei ar exista o artistă care-i semăna uimitor de mult. Ca urmare, Ileana a fost invitată la Sinaia, fiind trimisă o maşină pentru a fi adusă. Ajungând maşina în faţa palatului, se zice că regina sincera in curiozitatea ei a ieşit la geam, pentru a privi prin binoclu spre tânăra despre care i se pomenise.Condusă în faţa reginei, s-a aplecat cu multă emoţie şi modestie, zicând: „Să ne trăiţi, Majestate! Am venit să vă văd”. Răspunsul reginei a fost: „Da eşti frumoasă foc!”. Apoi, adresându-se personalului de la palat: „Poftiţi-o, vă rog, în salonul verde”. După ce a invitat-o la ceai, Regina s-a întreţinut cu Ileana, cerându-i să-i povestească despre viaţa ei. Mai departe, tot la rugămintea gazdei, artista şi-a etalat calitătile muzicale, cântând în faţa celor prezenţi mai multe piese la modă, printre care „Primavera”, în limba italiană, precum şi melodii de Tiberiu Brediceanu. La final, ca semn de preţuire, suverana i-a pus în faţă două şiraguri de mărgele, unul de perle şi altul de chihlimbar, îndemnând-o să-şi aleagă unul. Ileana s-a oprit,cu modestie, asupra celui de chihlimbar, însă regina, plăcut impresionată, a dat dovadă de şi mai multă generozitate, dăruindu-i-le pe amândouă…
În anul 1929, ajutata de Regina , artista pleacă în străinătate, în Italia, apoi în Germania şi Franţa, pentru a-şi perfecţiona talentul de pictoriţă. La Paris studiază cu maestrul Tadeusz Styka (1929-1930) şi tot în capitala franceză „lucrează” la Muzeul Louvre, unde a executat lucrări originale şi copii, unele considerate monumentale. Prezenţa sa la muzeu este atestată şi de o copie a certificatului emis de „Ministerul Beaux Arts”. În perioada petrecută departe de casă a şi concertat cu succes. Revista franceză „Revu du Vrai et du Beau” (nr. 153/1930, pg. 15), făcând referire la perioada când se afla în străinătate, nota: „Cântăreaţa aplaudată în mai multe oraşe din Europa, pictoriţa de mare talent, cu un temperament vibrant, Elena Chiffa este una dintre cele mai remarcabile personalităţi ale vremii noastre. Nu voi uita niciodată timbrul de soprană atât de clar şi corect, această voce de cristal, care, fără a slăbi, se joacă cu dificultăţile cu o siguranţă de interpretare şi uşurinţă puţin comună. A auzi pe Elena Chiffa este o adevărată încântare”.
Plecarea în străinătate a adus şi ruptura totală de primul sot, Emil Chiffa.După revenirea în ţară, în 1931 se căsătoreşte pentru a doua oară, de această dată cu colonelul Nicolae Antonu, comandant al Inspectoratului de Jandarmi pe Transilvania. Şi după recăsătorire va continua cariera artistică, atât în calitate de cântăreaţă, cât şi de pictoriţă. De această dată, soţul i-a fost aproape în permanenţă şi a susţinut-o în activităţile sale.
Ileana Antonu s-a stins din viaţă la 18 februarie 1971,A fost înmormântată alături de soţul ei, în cimitirul din curtea Bisericii Ortodoxe din Sângeorz-Băi, lăcaş căruia i-a călcat mereu pragul, fiind o femeie deosebit de credincioasă.
