Regina Maria, virulentă în presa americană: „Noi, suveranii, ne agăţăm de tron din vanitate!“
Pe 13 ianuarie 1925, Regina Maria a României a consemnat în jurnalul ei întâlnirea cu un ziarist american căruia i-a acordat un interviu. Acesta ajunsese la regină cu ajutorul lui Anton Bibescu, ministru al României în Statele Unite.
Ziarul Metropolis a prezentat o filă din volumul „Regina Maria a României – Însemnări zilnice (1 ianuarie-31 decembrie 1925)“ (volumul al VII-lea), apărut la Editura Polirom, în 2013.In decursul vieţii, Regina Maria (1875-1938) a publicat peste 15 cărţi, printre care basme, romane de dragoste sau cărţi pentru copii. Totodată, în jurnalul ei, consemna zilnic ce i se întâmpla.Pe 13 ianuarie 1925, Regina Maria scria despre această întâlnire cu un jurnalist american interesat atât de viaţa mondenă a Alteţei Sale Regale, cât şi de principiile pentru care aceasta lupta.„Sinceră să fiu, mă amuză când mi se pun întrebări stupide, dar trebuie să fiu foarte atentă să nu mă las în capcană şi să dau răspunsuri nelalocul lor“, scria Regina Maria. „Am pus o singură condiţie: să văd cum au fost consemnate răspunsurile mele înainte de a se trimite articolul spre publicare“.
„Prima întrebare, descumpănitoare, a fost «Cum reuşeşte Maiestatea Voastră să rămână atât de tânără şi de frumoasă? E un lucru care le interesează pe americance mai mult decât orice!». Am râs cu poftă şi apoi am spus: «Cred că se datorează bunei dispoziţii, bunei digestii şi interesului faţă de semeni», că «nu am niciun secret al frumuseţii» pe care să-l împărtăşesc, dar că sfatul pe care îl dau femeilor care folosesc multe cosmetice e «să-şi spele bine feţele în fiecare seară înainte de culcare»“, scria Regina Maria.
„Crede Maiestatea Voastră în necesitatea regilor?“ a fost o altă întrebare venită de la jurnalistul american. Regina Maria a răspuns prin câteva întrebări: „Îşi imaginează publicul larg că noi, suveranii, ne agăţăm de tronurile noastre din vanitate? Îşi dă seama publicul larg la ce sarcină grea sunt supuşi un rege sau o regină? Ar avea ei vreo motivaţie să continue să se sacrifice zi şi noapte, an de an, fără să aibă o viaţă personală şi fiind supuşi tuturor criticilor, înăbuşindu-şi întotdeauna propriile dorinţe pentru binele altora, fiind întotdeauna gata să-şi adapteze propriile doleanţe spre binele altora, fiind întotdeauna dispuşi să ajute, să asculte, să consoleze, să fie permanent arbitrii binelui şi răului şi Dumnezeu mai ştie ce, dacă n-ar crede că ţara lor are nevoie de ei?“, a răspuns Regina Maria.
Odată, un american m-a întrebat dacă intenţionez să fiu regină toată viaţa. N-ar fi un gest admirabil să-mi dau jos coroana şi să devin o persoană privată? I-am răspuns cu următoarea întrebare: „Socotiţi că e un gest admirabil ca un căpitan de vapor să-şi părăsească nava în mijlocul oceanului, când este furtună? Noi ne considerăm căpitanii unor mari vapoare. În ziua în care vapoarele şi ţările vor putea fi conduse automat şi mâna omului nu va mai fi necesară, regii se vor retrage şi probabil că vor avea mai mult timp decât au acum“.
Jurnalistul a continuat cu alte întrebări frivole: „A intenţionat Maiestatea Voastră să-şi căsătorească fiica mai mică cu prinţul de Wales?“, iar Regina Maria a răspuns cu umor relaxat: „Acum o măritaţi cu prinţul de Wales… A fost pe rând, măritată cu regele Bulgariei, cu principele moştenitor al Italiei, cu principele moştenitor al Belgiei. Aţi aranjat atât de multe căsătorii pentru ea încât chiar mă gândesc că este absolut necesar să încep să fac demersuri în acest sens. În afară de asta, fiica mea are 16 ani şi este încă la şcoală.“ Fireşte, a fost dezamăgit că nu mi-am confirmat titlul de glorie de mare peţitoare europeană, căci e una din cele mai apreciate fabulaţii ale lor“, a subliniat regina.Jurnalistul american a întrebat-o si ce crede despre tinerele din anii `20, nonconformiste ca stil vestimentar şi conduită (denumite cu termenul „flapper“). 
Regina Maria a spus că n-are nimic împotriva independenţei fetelor, dar că se opune din răsputeri ca ele să ia „obiceiurile proaste ale bărbaţilor: băutul, fumatul şi folosirea unui limbaj indecent“.„Le-am lăudat totuşi pe fetele întreprinzătoare, atletice, sănătoase, pe care te poţi bizui, care şi-au însuşit ideea de onoare şi de datorie de la bărbaţi, dar care au spus că nu le înţeleg pe cele care aleargă de la un loc de dans la altul şi sunt aduse acasă bete în fiecare noapte. Cele din urmă nu sunt cu nimic mai presus, desigur, decât demoazela cu crinolină victoriană care leşina când auzea un cuvânt urât“.
