Regionalizarea – clarificarea unui concept

Conform dicÅ£ionarului regionalizarea înseamnă “împărÈ›irea în regiuni sau districte administrative: a aranja regional”. Regionalizarea este adesea confundată cu regionalismul ÅŸi este considerată de unii ca fiind o ameninÅ£are la adresa statutului naÅ£ional. Regionalizarea nu este o ameninÅ£are la unitatea teritorială a României. AdepÅ£ii procesului de descentralizare nu doresc să dezintegreze Å£ara ca stat ci urmăresc să-i îmbunătăţească performanÅ£ele economice printr-o guvernare de tipul multi-nivel.

 

Regionalism v.s. Regionalizare

"Regionalismul reprezintă conÅŸtientizarea intereselor comune (regiunea fiind percepută ca un teritoriu considerat omogen de către oamenii care îl locuiesc) ÅŸi în acelaÅŸi timp aspiraÅ£ia de a participa la gestiunea acestor interese". Cu alte cuvinte o comunitate care se consideră capabilă să rezolve problemele locale în detrimentul statului, considerat prea îndepărtat ÅŸi prea mare.

"Regionalizarea are ca punct de plecare dezechilibrele regionale sau conÅŸtientizarea acestora…statul poate astfel recunoaÅŸte o identitate regională (regiunea fiind de data aceasta ca un teritoriu considerat omogen de către stat) ÅŸi poate lua măsurile necesare pentru ca regiunile să participe la gestionarea afacerilor proprii".

Regionalismul e privit de mulÅ£i ca un termen cu dublu sens: „o miÅŸcare de sus în jos (regionalizarea), iar miÅŸcarea de jos în sus (regionalismul).”

Ambele sunt concepte ce descriu miÅŸcări în plan regional, interacÅ£ionând reciproc. Cu toate acestea există o diferenţă: „regionalismul ca termen întâlnit în discursul politicienilor, care poate duce la federalizare (un ansamblul teritorial cu o istorie ÅŸi cultură comună ce poate dobândi competenÅ£e pentru politicile publice)” ÅŸi regionalizarea care este „o acÅ£iune administrativă ce vizează crearea unor spaÅ£ii de cooperare ÅŸi defineÅŸte noi unităţi administrativ-teritoriale.”

Prin urmare, regionalizare înseamnă dorinÅ£a de a ajunge la un echilibru al dezvoltării economice, prin ridicarea nivelului zonelor mai slab dezvoltate, iar pentru aceasta, regionalismul militează pentru ajungerea regiunii la puterea de decizie. Fie că e vorba despre regionalism, fie despre regionalizare, descentralizarea este principalul beneficiu al celor doi termeni. Descentralizarea care aduce cu ea ÅŸi procesul de guvernare multi-nivel.

 

Guvernarea multi-nivel

OrganizaÅ£ia pentru Cooperare Economică ÅŸi Dezvoltare (OECD) încurajează acest gen de guvernare multi-nivel: “descentralizarea a făcut ca guvernele locale È™i regionale să fie mai puternice È™i se presupune că a crescut capacitatea lor de a formula È™i aplica politici. Guvernele locale È™i regionale, îngrijorate că economiile lor sunt din ce în ce mai expuse concurenÈ›ei mondiale, se aÈ™teaptă acum să influenÈ›eze politicile publice, astfel încât acestea să aibă un impact real È™i pozitiv asupra îmbunătățirii competitivității economiei regionale È™i a bunăstării locuitorilor.”

Viziunea Uniunii Europene asupra guvernării multi-nivel este redată de Comitetul Regiunilor – un organism consultativ care reprezintă autorităţile locale ÅŸi regionale din UE. Rolul acestuia este de a face cunoscute punctele de vedere locale ÅŸi regionale cu privire la legislaÅ£ia UE, lansând rapoarte sau „avize” pe marginea propunerilor Comisiei Europene: „Uniunea trebuie să lucreze în parteneriate prin promovarea unei culturi a guvernanÈ›ei pe mai multe niveluri.”

Consiliul Municipalităţilor ÅŸi Regiunilor Europene, fondat la Geneva în 1951 este cea mai mare organizaÈ›ie a autorităților locale È™i regionale din Europa, membrii săi sunt peste 50 de asociaÈ›ii naÈ›ionale de oraÈ™e, municipii È™i regiuni din 40 de țări. Împreună, aceste asociaÈ›ii reprezintă aproximativ 150.000 de autorități locale È™i regionale.

Adunarea Regiunilor Europene, fondată în 1985 este cea mai mare reÈ›ea independentă de autorități regionale din întreaga Europă, reunind peste 250 de regiuni din 35 de țări, împreună cu 16 organizaÈ›ii interregionale. Ei sunt lobbiÈ™tii intereselor locale ÅŸi regionale la Bruxelles. Împreună, în decembrie 2011 au semnat documentul „Guvernanţă în parteneriat – UniÅ£i pentru a construi o Europă mai puternică”, document care subliniază rolul cheie al unei guvernanÅ£e multi-nivel în concordanţă cu obiectivele strategiei Europa 2020.

Reiau o idee formulată într-un articol anterior: structura administrativă actuală a României s-a realizat conform nevoilor de dezvoltare din 1968. Suntem în 2012 ÅŸi majoritatea statelor europene au o guvernare multi-nivel, diferind de la federalismul Germaniei, la comunităţile autonome din Spania, de la voievodatele Poloniei, la statutul celor cinci regiuni autonome din Italia, din totalul celor 20 de regiuni.

Articolul 120 din ConstituÅ£ie stipulează următoarele în legătură cu descentralizarea României: „AdministraÅ£ia publică din unităţile administrativ-teritoriale se întemeiază pe principiile descentralizării, autonomiei locale ÅŸi deconcentrării serviciilor publice.” Acesta este principiul de bază al descentralizării în România, însă în practică acesta lipseÅŸte cu desăvârÅŸire rămânând un principiu doar pe hârtie. România este un stat puternic centralizat, ceea ce a dus la neglijarea zonelor de provincie în favoarea capitalei ÅŸi la centralizarea deciziilor în structurile de putere aflate lângă DâmboviÅ£a.

Descentralizarea nu este altceva decât o garanÅ£ie a stabilităţii unei democraÅ£ii funcÅ£ionale. România este membră a UE, iar în Europa principiul subsidiarităţii este un termen de bază. Europa este una a colectivităţilor locale descentralizate, care permit o colaborare ÅŸi dezvoltare mai rapidă a regiunilor ÅŸi a comunităţilor locale.

 

Exemplul Poloniei

Am scris despre modelul polonez, despre succesul lor în realizarea descentralizării ÅŸi despre absorbÅ£ia bună pe care au avut-o. Da! Polonia a avut si sprijinul masiv al Germaniei, al SUA. Polonia a realizat descentralizarea în anii 90, Polonia are o altă cultură ÅŸi mentalitate ca popor, Polonia a trecut repede la privatizare în anii 90 ducând o politică a liberalizării, Polonia a avut Solidarnosk în anii 80.

Ceea ce nu s-a întâmplat cu, sau în România. Pe de altă parte, ei sunt singura Å£ară cu care ne putem compara È‹n multe privinÅ£e: poziÅ£ie geografică, mărime, populaÅ£ie, nivelul disparităţor regionale asemănător Vest-Est.

În acest caz de ce nu ar putea România lua È‹n considerare sau ce ar È‹mpiedica implementarea unei guvernări de tip multi-nivel? În Polonia, descentralizarea a durat zece ani ÅŸi s-a realizat datorită următorilor factori: voinţă politică, expertiză (know-how-ul experÅ£ilor ÅŸi consultanÅ£ilor pe probleme de descentralizare ÅŸi administraÅ£ie publică), suportul elitelor ÅŸi a mass-mediei.

GuvernanÅ£a multi-nivel le-a permis voievodatelor să aibă o anumită autonomie ÅŸi să se bucure de gestionarea anumitor Programe OperaÅ£ionale la nivel regional: Programul OperaÅ£ional Regional, Programul de Resurse Umane. De asemena pentru a preveni disparităţile economice regionale Vest-Est, polonezii au creat un Program OperaÅ£ional special pentru Estul Poloniei: voievodatele Podkarpackie, Podlaskie, ÅšwiÄ™tokrzyskie ÅŸi WarmiÅ„sko Mazurskie, regiuni ce au un PIB mic în comparaÅ£ie cu celelalte zone ale Poloniei.

 

Cum ar putea profita România de un proces de regionalizare?

Este clar că România are nevoie de un proces de descentralizare/regionalizare pentru a eficientiza nevoile de dezvoltare ale regiunilor ÅŸi pentru a le acorda acestora ÅŸansa de a se dezvolta în ritmul propriu. Acest proces va trebui implementat însă cu foarte mare atenÅ£ie, deoarece există riscul ca acest proces să conducă la o înteÅ£ire a procedurilor birocratice ÅŸi totodată să se accentueze fenomenul corupÅ£iei la nivel local/regional.

Este de datoria experÅ£ilor să propună diferite formule, care să aibă în vedere aceste riscuri, ÅŸi care vor fi decise la nivel politic : o reorganizare cu sau fără judeÅ£e, ce bugete, cu sau fără alegeri directe, durata mandatelor, prerogativele funcÅ£ionale care vor fi deÅ£inute de aceste regiuni etc. Or pentru aceasta este necesară o voinţă politică ÅŸi o dezbatere care să genereze un consens la nivel naÅ£ional ÅŸi la care să ia parte toÅ£i actorii politici, locali ÅŸi sociali.

 

de Gratian Mihailescu   

Consultant Dezvoltare Regională & Afaceri Europene

Sursa: europuld.ro