Repartitie locativa in Casa Poporului
Nici n-apucase cocosul integrarii sa cante in prima noapte europeana a Romaniei ca Traian Basescu se lepadase deja de trei ori de premierul Tariceanu. Asa cum, contaminat de euforia Sibiului, noua Capitala Culturala a Europei, presedintele s-a descotorosit de paltonul de pe dansul, exasperandu-i pe bodyguarzii responsabili de integritatea sefului statului si a garderobei sale. Noaptea de Revelion, organizata la Bucuresti in vreo trei locatii ca sa incapa fara sa se inghesuie mofturile prezidentiale si tafnele prim-ministeriale, a celebrat un nou act de dezbinare la varful politicii romanesti. In ciuda faptului ca fusese proiectata de artificierul Videanu sa fie o noapte a unitatii.
Fugareala prin multime si sterpelirea de oficiali europeni pentru propriul anturaj din suita dusmanului au fost indeletnicirile carora s-au consacrat cei doi capi ai Aliantei DA. Prin mijlocirea intrigilor ministrului de Externe, Basescu s-a inconjurat de inalte fete politice europene ce ar fi trebuit, conform protocolului, sa surada in compania premierului. Nu din rautate, desigur: cei doi au vrut sa ofere o mostra de continuare a traditiilor autentice conservate de memoria colectiva. Basescu si Tariceanu s-au evitat si s-au intersectat din obligatiile ceremoniei cu perseverenta cu care anul vechi este fugarit de cel nou la finalul calendarului expirat si debutul cronologiei din 2007.
Desi avea in fata un ecran gigantic ce cronometra secundele ramase din 2006, presedintele s-a lasat furat de ovatiile asistentei si a pierdut cadenta, in incercarea de a scanda la microfon scurgerea clipelor. A fost nevoit sa sara peste cateva secunde ca sa recupereze decalajul la numaratoare, care a decurs corect in cercul premierului. Deh, agenda presedintelui n-a fost racordata nici un moment la cea a sefului Guvernului in decursul unui an intreg. Nu era sa se puna de acord la final de 2006, doar de dragul Uniunii Europene.
Luat de valul integrarii si de tzunami-ul propriului discurs, primul om din stat a marturisit cetatenilor masati cu miile in Piata Universitatii ca se simte mult mai bine in mijlocul lor decat in propriul birou de la Cotroceni. O declaratie care poate fi banuita de populism de taverna, dar n-ar putea fi suspectata de nesinceritate. Miscati de confesiunea prezidentiala, un lot consistent de alegatori s-ar oferi sa-i tina companie chiriasului de la Cotroceni, stingher in decorul palatului, in lungile nopti de intrigi, abstinenta si planuri de anticipate.
De altfel, apetitul de integrare a romanilor in intimitatile politicului s-a declansat inca din zorii lui 2007. Profitand de vacanta prelungita a parlamentarilor, care si-au rezervat o luna intreaga pentru mistuirea bunatatilor ingurgitate de sarbatori si gasirea de noi tertipuri de sabotare a legii ANI, mii de locuitori ai patriei au dat buzna sa le viziteze ogeacul dezertat. Alegatorii au putut admira fara sa plateasca nimic Casa Poporului, sub boltile careia se iau de regula decizii pentru care platesc apoi o legislatura intreaga. Le-a placut asa de tare sa colinde locurile unde alesii lor uneori gandesc, alteori doar discuta, de cele mai multe ori se cearta si ocazional se injura de mama si tata lor comunisti, ca amarastenii au prins gustul pelerinajelor in sanctuarele politichiei. Cateva dudui, starnite de vizita prin maruntaiele mamutului ridicat de Ceausescu, s-au declarat nerabdatoare sa inspecteze in grup organizat si paddock-urile in care salasluiesc elefantii si rinocerii politici ai zilelor noastre. Ridicate, mai adaugam noi, din bani tot atat de publici ca si cei din care cizmarul megaloman isi satisfacea fantasmele arhitectonice.
Cata neobrazare si lipsa de recunostinta din partea poporului indolent! Ii dai Casa Poporului pret de-o vizita in pas alergator si ar vrea sa se cazeze pe termen lung in ?sufrageriile alesilor, cu care ar dori sa-mparta echitabil si proletar deliciile vietii de politician. Ar fi nevoie de un ghid cu nervi de fier care sa le explice ca doar Casa este a Poporului, cu majuscula, pe cand vilele apartin unui popor minuscul, cu caine rau in curte si fara program de vizite. Abia din cand in cand cate-o descindere.
