Revine neasteptat in Europa problema germana?

Guvernul de la Berlin a decis ca Germania sa aiba o armata puternica, pentru a intari rolul tarii pe plan international si pentru a putea reactiona la eventuale amenintari – anunta, in primavara lui 2016 un Comunicat oficial facea cunoscut ca “armata germana va cunoaste, o crestere spectaculoasa a efectivelor, in legatura cu atentatele teroriste care au zguduit capitalele vest-europene, criza migrantilor, dar si cu tensiunea crescanda din flancul estic al NATO, pe fondul crizei ucrainene si a noii curse a inarmarilor care prinde consistenta intre Moscova si Washingon in aceasta parte a continentului.
Administratia Obamna a solicitat public si cat se poate de explicit Germaniei sa se implice masiv in consolidarea flancului rasaritean al Aliantei, punct fierbinte pe agenda summitului anual al NATO de la Varsovia.
Exigentelor americane, Berlinul le poate face fata prin rezolvarea a cel putin doua sfidari:
1. Dezvoltarea, in ritm rapid, a unei armate performante, capabila sa-si asume noile si importantele ambitii si provocari de pe agenda Germaniei reunificate si in plina “externalizare”,
2. Salvgardarea bunelor relatii cu Rusia, care devine un partener economic tot mai important pentru Germania.

In ce priveste perspectivele armatei germane, ministrul de resort Ursula von der Leyden a anuntat public abolirea limitarii efectivelor de 185 000 de militari, instituita in 2011, astfel incat, armata germana sa tina seama ca  in momentul reunificarii, efectivele militare trebuiau reduse de la 585 000 militari !).
NATO asteapta ca Germania sa-si indeplineasca si angajamentul comun de a consacra 3,2 la suta din PIB pentru aparare. la un buget militar total de 34, 3 miliarde euro, in 2016, , fata de 2,2 la suta Franta si 2,6 la suta Statele Unite.
Sfidarea militara careia ii are de facut fata Germania are insa semnificatii si mai sensibile, pe fondul preocuparilor tot mai marcate in Europa  occidentala ca statul german reunificat se consolideaza treptat intr-un statut de hegemon – neincoronat – pe continent, o putere hegemonica, una care isi impune legea europenilor”?” Cu alte cuvinte,  “Revine problema germana?”. Da, este o problema care “nu inceteaza sa framante Europa”. Multe alte articole din presa occidentala,  semanaleza fenomenul.
Iata doar cateva titluri: “The New York Times” : “Problema germana revine”; “New York Times Review of Books:”: “Noua problema germana”.
Politologul german Hans Stark,  scrie: “Astazi, puterea germana este cea care nelinisteste sau irita. Vazuti de peste Atlantic, germanii domina Europa la un nivel pe care mai nimeni nu si l-ar fi imaginat decat cu greu in urma cu 15 ani”. Constatare similara si pentru Europa, unde se afirma ca “Germania apare ca statul cel mai important din UE si cel mai influent in Consiliul Europei”.
La care filozoful olandez Luuk van Middelau completeaza: “ O Uniune dominata prea vizibil de Berlin nu e viabila”. “Prin ponderea si centralitatea ei geografica, Germania isi intinde umbra peste UE si Europa, indiferent ca vrea sau nu “, conchide politologul francez le Gloannec. Iar problema germana, astazi mai ales, este, obligatoriu, si una europeana. Ba chiar euroatlantica….