Revizionismul maghiar, reactivat pe banii Guvernului Orban!
.În contextul noilor luări de poziții revizioniste maghiare, foarte agresive, publicăm o analiza specială de la începuturile anilor ’2000, care relevă resorturile și fundamentele politicii de azi ale premierului ungar Viktor Orban.Avertismentele trase de autorii studiului nu au fost luate însă în seamă nici de autoritățile statului român, subminate și infiltrate masiv de agenții statului ”vecin și prieten”, chiar în anul Centenarului.
Pentru că lipsa controlului este înspăimântătoare, cand crezi că toată lumea îți vrea răul, este explicația pe care ți’o va da orice psiholog, la această maladie de a controla pe alții.
Anxietatea în care au trăit ungurii în secolele trecute este consecința lipsei de putere pe care o au asupra realității înconjurătoare: frica de a nu fi descoperiți că au mințit, frica de a nu fi descoperiți că sunt slabi, ipocriți și superficiali, frica de extincție prin scăderea natalității etc.
Preocupandu’se mereu de originea lor neclară și de a o nega pe a altora incearca sa scoata cât mai mult de la condiția lor de intruși în corpul populațional european, prin hotararea de a obliga, constrânge și lega cât mai mulți oameni de etnia lor. De aici preocuparea de a maghiariza prin schimbarea numelor altor etnici, de a fi cât mai mulți. Sau prin mentalitatea bolnavă de a se declara mai mulți de cât sunt în realitate, de a acorda cetățenie neungurilor pentru dreptul de vot sau de a compensa slaba natalitate etc. Nu ar avea nevoie de putere și control asupra locuitorilor din Ardeal sau al altor teritorii din fostele colonii habsburgice.
Oricați bani ar fi avut, obținuți în special prin exploatarea românilor, dar si a bogatiilor din Ardeal, oricâte asigurari ar fi primit din partea partenerilor lor austrieci, germani sau ruși, nu au avut niciodata siguranța ca lucrurile vor fi așa cum au vrut ei. Cu cât vor lucra mai mult la a obține controlul asupra Ardealului, cu atât vor deveni mai anxioși.
Ungurii nu au învățat nimic din istorie. Îi vedeți pe unguri relaționând vreodată cu românii, cinstit? Ceea ce fac ei acum este să încerce să profite cât mai mult, ascunzându’se în spatele unei imagini de popor corect, care cooperează. Dar intențiile lor sunt cât se poate de evidente, vâzând câți bani cheltuiesc pe propaganda din jurul manifestărilor prilejuite de comemorarea a 100 de ani de la momentul numit „Trianon 100”.
De ce Ungaria așteaptă scuze!?
Prof. Ioan Aurel Pop, Presedintele Academiei, a avut o intervenţie care a stărnit destul de multe pasiuni în spaţiul public pe tema conceptului ”Trianon 100”, operaţionalizat de autorităţile ungare.
În esenţă, istoricul român a tras un semnal de alarmă, potrivit căruia, grupul de cercetători ungari reuniţi în acest proiect, gestionat de Academia Ungară de Ştiinţe, a fost pregatit să declanşeze un război informaţional la adresa României şi a statelor din jur. Scopul?
Combaterea argumentelor prin care să fie contestate principalele etape dintre anii 1918-1920 care au dus la destrămarea Imperiului Austro-Ungar şi, implicit, a ”Ungariei Mari”.
Ungaria a împrumutat din experienţa fratelui mai mare, cu care se înţelege de minune în prezent (Federaţia Rusă) din tehnicile războiului hibrid pe care vrea să le experimenteze în ţările limitrofe.
Proiectul ”Trianon 100 – Elan”, desfăşurat sub ” indrumarea ” Academiei Ungare de Stiinţe şi’a început astfel în forţă activitatea, livrand deja primele produse „toxice” pe piaţa… propagandei. Astfel, a fost deja lansată prima carte elaborată în cadrul proiectului – ”Jurnalul delegaţiei ungare de pace”, sub coordonarea istoricului Zeidler Miklos.
Prezentarea volumului face referire la datele pe care lucrarea le deţine despre delegaţia ungară care a participat, în Franţa, la semnarea Tratatului reliefând disputele şi frământările care au precedat parafarea documentului final. Cartea induce cititorilor mesajul că deciziile adoptate la Trianon nu au fost acceptate de Budapesta, care s’a luptat pentru propriile interese, de unde rezultă practic injusteţea Tratatului şi traumele pe care acesta le’a produs maghiarilor.
Dacă privim uşor în spate observam că în .., Slovacia, deja la începutul lunii aprilie erau prezentate mai multe volume care evidenţiazătransformările europene produse în viaţa maghiarilor după Trianon, şi evident că acestea nu erau unele pozitive…din p.d.v. unguresc !!
Din punctul nostru de vedere elocvent este titlul ”Felvidek devenit Slovensko”, respectiv esenţa mesajului transmis de cartea ”Uniunea Populară Maghiară din Cehoslovacia şi repetarea procesului Mindszenty” care se referă la istoria unei organizaţii care a militat, din umbră, pentruapărarea drepturilor maghiarilor care erau lezate de autorităţile cehoslovace.
Concomitent, se promovează o hartă etnografică a Ungariei din 1918 pe care autorităţile de la Budapesta au intenţionat sa o utilizeze, fără succes, pentru a trasa graniţele viitorului stat ungar conform propriilor interese în timpul negocierilor din Paris. Site-ul ”trianon 100” promovează recenzia istoricului Zahoran Csaba (”Destrămarea Ungariei istorice şi Tratatul de pace de la Paris”) şi tot aici sunt promovate imagini referitoare la mai multe monumente dedicate Trianonului, din care unul reprezintă harta Ungariei Mari. Cursa descreierată făcută de Ungaria horthystă pentru a răpi teritorii ce nu’i aparţineau n-a constitui o lecţie nici pentru România in confruntată cu renaşterea revizionismului ungar.
Conducerea de atunci a Ungariei a ştiut să profite de marea şansă pe care i’a oferit’o camaraderia cu hitlerismul aventurier şi lipsit de scrupule şi cu fascismul italian, reeditând între anii 1938 şi 1941 unele dintre performanţele care îngroziseră occidentul Europei cu o mie de ani în urmă. Bucuria i-a fost însă de scurtă durată şi sentinţa aplicată a fost pe măsura faptei: hotarele stabilite în 1920 la Trianon, drepte din toate punctele de vedere, au fost restabilite în 1947 la Conferinţa de pace de la Paris.
Ceea ce este AZI însă și mai periculos este faptul că proiectul ”Trianon 100” nu este o inițiativa singulară sprijinită, evident, de autoritățile centrale de la Budapesta. Astfel, proiectul științific este dublat fie de intervenții nefericite dar bine gândite, în spațiul public, ale unor oficiali ungari de prim-rang, fie de ridicarea unor edificii cel puțin discutabile în Ungaria, care amintesc de perioada nazistă în care această țară și’a reanexat o parte din teritoriile pierdute. Avem în vedere aici declarațiile acide formulate la începutul lunii iunie de Lazar Janos, șeful Cancelariei prim-ministrului ungar, care solicită, nici mai mult nici mai puțin, scuze din partea vecinilor pentru evenimentul Trianon, și cere, de asemenea, despăgubiri măcar morale Europei pentru ceea ce i s’a întâmplat Ungariei în 1918. Tot aici se înscriu numeroasele statui ridicate în Ungaria, Bratislava și …Romania în cinstea guvernatorului fascist și antisemit Horthy Miklos, cu sprijinul tacit al premierului Viktor Orban.
Contrariaţi şi cu decepţie, sa redeschidem in Romania dosarul revizionismului ungar. Deceniile care au trecut ne’au făcut să uităm tot răul pe care ni l’a făcut, duşmănindu’ne şi răpindu’ne o parte din ţară. Astăzi trebuie să constatăm însă că am trăit în iluzia unei colaborări sincere, deoarece unele cercuri influente din Ungaria şi emigraţia ungară nu au renunţat nici o clipă la gândul reanexării Transilvaniei.
Ar fi bine să nu cădem în aceeaşi greşeală comisă până în preziua dictatului de la Viena din 1940, când, deşi cunoşteam uneltirile întreprinse împotriva ţării noastre, am aşteptat nepregătiţi ziua fatală în care conducerea de atunci a României, timorată şi derutată, a recunoscut ignobila sentinţă.
Potoliţi atunci în pornirile lor belicoase şi lingându’şi rănile cauzate de propria lor demenţă, naţionaliştii unguri devin peste noapte adepţii fervenţi ai internaţionalismului socialist şi depun toate eforturile pentru a recidiva pretentiile lor naţionaliste sau chiar revizioniste privind graniţele lor etnice arogădu-si ”dreptul istoric” asupra Transilvaniei. (ddr)
