Revolta maselor. Ghid de întrebuințare (1)
Ministrul Grindeanu a anunțat închiderea timp de o lună, pe timpul zilei, a drumului ce trece munții prin Valea Oltului, una dintre cele mai aglomerate șosele din România. De ce oare pe timpul zilei și nu pe timpul nopții? Sau de ce nu doar opt ore pe zi timp de două luni?
A făcut un calcul economic din care să rezulte rezultatul tocmai anunțat?
Este oare posibil un astfel de calcul economic în contextul proprietății publice asupra drumului care trece prin Valea Oltului?
Mânat de nevoi medicale parcurg de vreo zece zile drumul ce-ar trebui să fie cam de o oră între micul meu oraș de provincie și Timișoara. Autostrada este întreruptă între Coșava și Marginea – acum câțiva ani, reacționând la o petiție a ecologiștilor, judecătorii au considerat că viețile urșilor sunt mai importante decât viața contribuabilului care le plătește salariile. Situația militară din vecinătate a schimbat brusc prioritățile statului iar autostrada va fi în scurt timp completată cu segmentul lipsa.
Dar tocmai acum, înainte de terminarea autostrăzii, administratorii drumului s-au gândit că este firesc să modernizeze drumul public între Coșava și Marginea, adică să blocheze drumul exact acolo unde autostrada este întreruptă, pentru a se asigura că după terminarea autostrăzii cele câteva tractoare și căruțe rătăcite care-l vor folosi vor putea să tracă nezguduite pe drum.
Cozile la capetele autostrăzii sunt imense, drumurile alternative sunt paralizate de accidente – cel mai adesea accidente din care rezultă victime. Așteptând la coadă, socializând forțat pe marginea drumului transformat în toaletă publică, șoferii ca și pasagerii acestora le jură răzbunare administratorilor, doamna Șoșoacă le pare mai tuturor bâta cel mai lungă și mai solidă, parul potrivit în acest scop.
Peste tot în Occident oamenii folosesc un anumit timp de politician ca par pentru a lovi în statul administrativ occidental. Domnul Trump nu este neapărat votat pentru virtuțile personale ci tocmai pentru că votanților li se pare instrumentul potrivit – adică bâta potrivită – pentru demantelarea statul administrativ. Situația este întru totul similară în Germania, Olanda, Austria sau Franța.
Britanicii au folosit parul atunci când au votat Brexit, îmbătați de succes le-au lăsat politicienilor timp pentru a se regrupa, zilele trecute oamenii au luat de nevoie bâta din cui, dl. Farage este din nou la modă.
Reacția votanților este firească. Politicienii tehnocrați – aceia care se cred administratori ai societății – indivizi de tipul Macron sau von der Leyen – trebuie aruncați peste bord, birocrațiile, statele administrative aflate sub comanda unor politicieni de tipul Biden sau Scholz trebuiesc demantelate.
Dar vor putea oare votanții schimba cu adevărat modul în care se face politică în Occident? Se va putea elimina prin vot sursa nemulțumirii populare?
Să reluăm situația drumului public dintre Marginea și Coșava ce face legătura între capetele autostrăzii spre Timișoara. Sunt două chestiuni care trebuiesc subliniate.
1. Calculul economic care a dus la blocarea acestui drum este imposibil. Este imposibil să calculăm dacă ar fi fost mai bine să ne reparăm mai des mașinile dacă drumul ar fi fost lăsat să se degradeze până la terminarea autostrăzii în comparație cu situația actuală când ne pierdem timp pe marginea drumului iar unii dintre noi ne pierdem viața încercând rute ocolitoare devenite brusc supraaglomerate. Decizia închiderii drumului public este arbitrară, este o decizie administrativă, cel mai probabil un birocrat satanic a decis sa repare drumul din simplul motiv că suma destinată reparațiilor a fost prevăzută în vreun buget anul acesta și nu după terminarea autostrăzii. Hârțogărie. Cu alte cuvinte decizia închiderii drumului, nefiind o decizie rezultată din vreun calcul economic, este o decizie suboptimală, este o decizie pur administrativă.
2. În condiții de proprietate privată egoismul individual duce la propășirea societății. Sau după cum spunea Adam Smith:
Nu ne aşteptăm să primim bucatele pentru cină prin bunăvoinţa măcelarului, a berarului sau a brutarului, ci datorită faptului că ei își urmăresc propriile interese. Nu ne adresăm umanității din ei, ci iubirii lor de sine- și nu le vorbim niciodată despre nevoile noastre, ci despre avantajele lor.
Nu există logică a proprietății private pe drumul public Coșava – Marginea, egoismul individual nu conduce către un bine social ci are consecințe monstruoase. O dată scăpați de semafoarele care dirijează traficul în zonă, șoferii merg încet pe drumul de pământ de pe care a fost smuls asfaltul având grijă de propriile mașini, uitând de aproapele lor ce stă la coadă, uitând că au stat ei înșiși patru ore la coadă. În condiții de proprietate publică acțiunea umană nu ne duce către civilizație și bunăstare economică ci către conflict și ruină economică și morală.
Destinația societăților occidentale va fi falimentul iar tirania, crima și genocidul sunt doar etape de parcurs!
Sectorul așa zis public depășește în societățile occidentale moderne – sociale și democratice – cel mai adesea 50% din întreaga economie. Calculul economic este imposibil în condiții de proprietate publică, așa după cum era imposibil și în comunism, sărăcia, conflictul politic și decivilizarea sunt firești atunci când ne este imposibil să facem calcul economic.
Mai mult, socializarea deciziei politice – politica modernă – se revarsă către sectorul privat.
Socializarea monedei, rezervele fracționare și politicile etatizate de stabilire a dobânzilor provoacă cicluri economice, soarta politicienilor nu mai este decisă de votanți ci aceasta se decide în biroul unor birocrați cu titluri pompoase – anume a guvernatorilor de bancă centrală care stabilesc rata dobânzii.
Spre exemplu dl. Powel, președintele FED, nu va ridica rata dobânzii înainte de alegerile americane chiar dacă inflația va scăpa de sub control tocmai pentru a nu provoca o contracție economică pe care președintele Biden să o deconteze electoral. Iar dacă dl. Trump nu va coopera cu sistemul dl. Powel îl va înlătura de la putere provocând contracție economică.
Efectul Cantillon este un alt mod în care politica se revarsă în economie în condiții de socializare a monedei, politicienii stabilesc pur și simplu câștigătorii în așa zisa economie pe baza unor merite politice și nu pe baza meritelor antreprenoriale.
Faptul că economisirea este pur și simplu descurajată în condițiile monedelor fiduciare, în condițiile în care pensiile așa numit publice sau private (este vorba în esență de același tip de furt) – de fapt niște scheme Ponzi – au fost impuse populației în întreg spațiul occidental, face ca sumele imense aparținând unor așa numite fonduri suverane de pensii să fie semnificative în economie.
Pe lângă faptul că astfel de sume sunt gestionate administrativ și nu antreprenorial contracțiile economice nu pot afecta – din motive politice – fondurile de pensii. Prin definiție, sistemul rezervelor fracționare face ca băncile să fie inerent insolvente.
Cum știm de la von Mises, sistemul rezervelor fracționare, socializarea monedei sunt prociclice ceea ce înseamnă că atât bancherii cât și populația – care se crede proprietara fondurilor de pensii – au interesul comun ca, în cazul contracției economice, politicile de salvare a marii industrii financiare cu bani proaspăt tipăriți să devină posibile politic. În astfel de condiții centralizarea economică devine posibilă, faptul că Vanguard sau BlackRock sunt proprietarii cel puțin parțiali ai majorității marilor corporații este o consecință a socializării monedei iar marea masă a populației este complice a acestor dezvoltări.
Ceea ce von Mises a demonstrat a priori în 1922 atunci când i-a avertizat pe bolșevici că o economie socialistă are o problemă de calcul economic a fost apoi ilustrat în cel mai oribil și inutil mod cu putință de evoluția istorică a țărilor comuniste, mormanele de cadavre, sărăcia și suferința inutilă au fost prețul ignorării teoriei economice. Dar dacă în socialism nu este posibil calculul economic este oare acesta posibil în condiții de extremă concentrație a capitalului? Care este oare diferența între o economie socialistă și una dominată de două mari companii precum Vanguard și BlackRock?
Piața liberă este un sistem antreprenorial, nu este un sistem administrativ (în jargonul la modă managerial).
Cu alte cuvinte atunci când fondurile de pensii, băncile fracționare sau corporații precum Vanguard sau BlackRock reprezintă capitalismul modern ar trebui să înțelegem că acesta nu este în esența sa diferit de economia socialistă sovietică și ar mai trebui să înțelegem că diferențele de mentalitate și calitate umană între membrii Comitetului Central Partidului Comunist al URSS și locuitorii Casei Albe nu sunt atât de mari pe cât am vrea să credem tocmai pentru că sistemul economic care i-a produs este în mare parte similar, esența acestuia fiind administrativă și nu antreprenorială. Nu în ultimul rând ar trebui să înțelegem că, după cum traseul URSS a inclus tirania, crima și genocidul doar pentru a ajunge la faliment și destinația societăților occidentale va fi falimentul iar tirania, crima și genocidul sunt doar etape de parcurs.
– va urma –
Autor: Ovidiu Ionescu
Sursa: roexit.info
