Revolutionar Maior, infractor General
Cu nici doua saptamani in urma, Octav Bjoza, presedintele Asociatiei Fostilor Detinuti Politici, citea o lista lunga, cuprinzand numele a zeci de revolutionari brasoveni. Respectabilul batranel, trecut prin calvarul puscariilor comuniste, era scandalizat de numarul mare indivizi dubiosi ce paraziteaza amintirea evenimentului ce punea capat, in 1989, dictaturii ceausiste. Pentru Bjoza, 41 de persoane, ale caror dosare fusesera depuse la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revolutionarilor si care au pretentia reinnoirii certificatelor de revolutionar, n-ar fi „revolutionari autentici”. Judecand dupa functiile pe care o parte din cei pomeniti le ocupau la vremea aceea – unii le mai ocupa inca – in randul organelor de represiune ale statului, protestul lui Bjoza nu este deplasat. Fosti ofiteri ai Militiei si Securitatii, activisti ai PCR sau UTC, fosti si actuali directori ai unor importante societati comerciale din Brasov, consilieri judeteni sau locali, primari de localitati in care revolutionarii au primit terenuri, notabilitati ale Brasovului, au tesut un paienjenis al imposturii din balele unor declaratii false despre prestatia lor in decembrie 1989.
Reactia lui Bjoza fusese urmata imediat de dezmintiri venite din partea unora din cei pomeniti, care s-au grabit sa-si justifice apartenenta la asociatia revolutionarilor in felurite chipuri. Cel mai putin convingator se referea la faptul ca certificatul cu pricina nu le adusese nici un beneficiu special; era doar o bucatica de hartie pe care n-o preschimbasera inca in bilete de banca, posesiuni imobile ori alte privilegii.
Asa cum, de altfel, autorul ei declarase atunci, lista lui Bjoza nu are pretentia ca era completa. Se prea poate, de asemenea, ca unele nume prinse acolo sa stea prost in vecinatatea altora, tot asa cum un numar rusinos de mare de nume este rodul conspiratiei ticaloase a vecinilor din josul sau susul listei, presupusi martori la faptele de arme ale confratilor. La fel de bine se poate ca panegiricul rusinii, recitat de Bjoza, sa fie prea scurt fata de inflatia de revolutionari „autentici” produsa din primavara lui 90 pana in prezent. Daca in aprilie 1990, erau inregistrati doar 129 de luptatori la Brasov, numarul lor este astazi de zece ori mai mare; numai merite deosebite.
Cel putin in privina unuia, reactia vehementa a lui Octav Bjoza s-a dovedit perfect indreptatita. Nu un luptator oarecare, ci insusi presedintele Asociatiei Brasov – Decembrie 1989 si al Blocului National al Revolutionarilor, multiplul protagonist al dosarelor penale Dorin Lazar Maior. Pe cat de dezgustatoare este ascensiunea si mentinerea personajului in fruntea organizatiei revolutionare, pe atat de tolerante s-au dovedit institutiile cu persoana sa. Scandalurile – de la cafturi in locatii publice, extorcari de fonduri si agresiuni cu mana armata – carora le-a fost actor principal, s-au soldat cu solutia de neincepere a urmaririi penale, ca urmare a faptului ca victimele timorate ale faptelor sale abjecte si-au retras la timp plangerile penale impotriva sa.
Impotenta statului se vadeste perfecta in imposibilitatea recuperarii unui mizilic de 700.000 de dolari cat insumeaza un credit nereturnat la Bancorex, cu tot cu daune si penalitati, contractat de zisul Maior in 1996. Cu zece ani in urma, o cifra rotunda si prietenoasa ce se regaseste si in multiplicarea exponentiala a numarului de membri pe care-i numara asociatia revolutionarilor Un tertip ieftin de felul trecerii averii pe numele rudelor cu mult inainte ca statul sa reuseasca sa puna sechestru asigurator pe bunuri ii permite acum lui Maior sa dea cu tifla unei hotarari judecatoresti definitive si irevocabile, emisa de Curtea de Apel Brasov.
Ultima fapta dintr-un lung sir de gesturi revolutionare l-a adus pentru moment in arest pe Maior. Un flagrant organizat l-a surprins in timp ce pretindea de la doi oameni de afaceri brasoveni, pe care ii terorizeaza de mult timp, 20 de miliarde de lei, vechi precum metodele prin care Maior reuseste de atata vreme sa respire in libertate.
Priponirea definitiva a lui Dorin Lazar, revolutionar Maior dar infractor General, ar fi o incheiere meritata a ciclului revolutionar decembrist care l-a adus pe scena brasoveana din intunericul anonimatului. Abia daca si la pedeapsa i s-ar aplica inmultirea cu zece s-ar celebra corect matematica revolutionara al carei produs este.
Vifor Rotar
