România – colonie corporatistă internaţională!(2)
UE, împotriva grâului românesc

 

“Noi suntem în situaÅ£ia ca într-un an-doi să avem raportul despre care vorbeam răsturnat ÅŸi să avem 60-65% investitori străini care vor deÅ£ine puterea economică ÅŸi numai 35-40% capital autohton ÅŸi aceasta doar în întreprinderile mici ÅŸi mijlocii. În acel moment putem spune că România va pierde independenÅ£a economică cu toate implicaÅ£iile ce decurg. Trebuie să pornim de la faptul că noi am moÅŸtenit o economie centralizată, o economie în care totul era proprietate publică a acestor 23 de milioane de locuitori. 

Oamenii care au muncit, au stat în frig, au răbdat de foame sunt cei care au creat, cu suferinÅ£a lor, tot ce s-a creat. Nu poÅ£i să bagi capul în nisip ÅŸi să le spui acestor oameni că nu te interesează ceea ce au construit, că te-ai decis să vinzi totul către oamenii de afaceri străini, deci să nu dai nici o ÅŸansă capitalului autohton, nici măcar la societăţile comerciale cu profit. Să fim clari ÅŸi corecÅ£i, cine deÅ£ine puterea economică, controlează întreaga societate românească.

Nu poÅ£i, de asemenea, să le spui că 1% vor deÅ£ine bogăţiile României, iar cei care au muncit pe acest pământ românesc nu au altă ÅŸansă decât să muncească în continuare pentru profitul altora ÅŸi să trăiască, cel puÅ£in o bună perioadă de vreme, mai rău decât pe timpul lui CeauÅŸescu.

 Nu poÅ£i să provoci dintr-odată o asemenea suferinţă populaÅ£iei cel puÅ£in pentru motivul că efectul va fi dezastruos ÅŸi imediat. Ne putem afla în situaÅ£a unei destabilizări totale, când nu se va mai putea aplica nici un fel de reformă în România, nici graduală, nici de ÅŸoc. Iar remediul unei asemenea situaÅ£ii nu ar putea fi altul decât reinstaurarea dictaturii, ori eu cred că nimeni nu îÅŸi doreÅŸte aÅŸa ceva. Iată că situaÅ£ia poate deveni foarte gravă dacă analizăm posibilele evoluÅ£ii în timp. 

Permanent trebuie să ne gândim să nu pierdem autonomia economică a ţării, să nu ne transformăm într-o colonie corporatistă internaÅ£ională în aÅŸa fel încât generaÅ£iile care vin după noi să înceapă lupta pentru independenţă, să declanÅŸeze un nou război, de data aceasta politic ÅŸi economic, pentru independenÅ£a României.”

 

De la construcţia de avioane la spătare pentru Mercedes

“Vă întreb, la ce ar folosi la un moment dat chiar dacă vor veni în România câteva miliarde de dolari, dacă populaÅ£ia e slăbită, bolnavă, lipsită de mândrie naÅ£ională, lipsită de speranţă? Reconstruirea unei societăţi moderne ar dura extrem de mult, poate câteva generaÅ£ii. Åži în această perioadă nu putem realiza acea pătură mijlocie, întreprinzătorii mici ÅŸi mijlocii?

Pe cine să deservească aceste întreprinderi mici ÅŸi mijlocii? Să facă un spătar de lemn pentru Mercedes, aÅŸa cum se face la Codlea? Dacă considerăm că asta va fi industria de viitor a României, industrie care produce astăzi elicoptere ÅŸi avioane, nave etc., atunci nu mai avem ce discuta. (…) Pierderea autonomiei economice ar crea probleme serioase în ceea ce priveÅŸte păstrarea statului naÅ£ional unitar român, care este primul principiu al ConstituÅ£iei.”

 

Industria ÅŸi agricultura, pe butuci

“Ceea ce se întâmplă acum este întru totul asemănător cu ceea ce s-a întâmplat cu CAP-urile. AduceÅ£i-vă aminte că în 48 de ore s-a distrus tot, o întreagă avuÅ£ie naÅ£ională, s-au distrus grajduri, s-au împărÅ£it animale, s-au scos din funcÅ£iune utilaje, sisteme de irigaÅ£ii. 

S-a mai refăcut ceva în agricultură? S-ar mai putea reface ceva în industrie după ce ea ar fi complet distrusă?

Eu, indiferent ce mi s-ar spune că se doreÅŸte, nu pot fi de acord cu o politică prin care vând fier vechi din România, vând blocuri de marmură din România, vând lemn brut, totul fiind de vânzare, cât mai liber, iar noi terminăm cu fabricile de mobilă, cu fabricile de prelucrare a blocurilor de marmură ÅŸi cu metalurgia românească.”

 

Plan Marshall, nu para-ndărăt prin „asistenţă tehnică”

“Economia de piaţă din ţările dezvoltate s-a construit în timp, până a ajuns la performanţă, ÅŸi a început să funcÅ£ioneze când au fost puse în aplicare cu o rigoare extraordinară două instrumente ÅŸi anume hotărârea de a face cea mai puternică lege din contractul dintre părÅ£i (orice întârziere în respectarea contractelor însemnând amenzi ÅŸi penalităţi extrem de dure) ÅŸi, în al doilea rând, când s-au dat puteri depline poliÅ£iei fiscale ÅŸi orice încălcare a disciplinei fiscale a fost sancÅ£ionată foarte dur, cu închisoarea.

În momentul când au fost puse la punct aceste două instrumente, abia atunci a început să funcÅ£ioneze cum trebuie economia capitalistă.

În ţările europene avansate, după ce s-a ajuns la performanţă economică, având, fireÅŸte, în spate un Plan Marshall, nu o asistenţă tehnică în care banii se întorc la cei care ni-i dau, ci o finanÅ£are directă, nerambursabilă, aÅŸadar după ce s-a construit o economie dezvoltată, s-a pus accentul pe fiscalitate, cum este în Suedia, unde fiscalitatea este de 55%, faţă de 32% în România ÅŸi astfel s-a ajuns la o redistribuire care să asigure pacea socială ÅŸi stabilitatea iar cei care fac afaceri să nu fie tulburaÅ£i de cei care nu au ce mânca ÅŸi trebuie să fure sau să provoace acte din ce în ce mai perturbatoare pentru societate.”

 

Agricultura, obligatoriu bine dezvoltată

“Deci, să aducem în Å£ară valută ÅŸi cu ea să realizăm modernizarea, retehnologizarea, astfel încât să ajungem, spre 2005-2010, la o industrie care să fie cât de cât competitivă, la o agricultură obligatoriu bine dezvoltată, fiindcă aici este punctul cel mai sensibil al competiÅ£iei cu ţările UE, competiÅ£ie în care dacă nu ne putem angaja, atunci murim. Iar în acest timp să acÅ£ionăm pentru pregătirea noilor generaÅ£ii în domeniul informaÅ£ional, ceea ce începe cu dotarea ÅŸi pregătirea din ÅŸcoli.”

 

S-au acceptat toate condiţiile impuse de FMI

“Am spus că trebuie renegociate acordurile cu FMI ÅŸi Banca Mondială, fiindcă multe din măsurile înscrise în aceste acorduri ne conduc spre prăpastie ÅŸi s-a spus da (de către premierul Radu Vasile – n. red.), se vor renegocia, dar deocamdată lucrurile au rămas la fel. Programul economic este la ora actuală alcătuit din tot felul de principii generale care nu servesc la nimic, luate toate din respectivele acorduri ÅŸi astfel circa 80% din măsurile programului Guvernului Radu Vasile le găsim în programele ASAL ÅŸi FESAL, cu toate că se spune că sunt programe pur româneÅŸti.

Din păcate, în februarie 1997, o dată cu sosirea misiunilor FMI ÅŸi Băncii Mondiale, guvernanÅ£ii s-au grăbit nepermis de mult (practic, nu au negociat), ÅŸi au acceptat toate condiÅ£iile impuse de aceste organisme internaÅ£ionale. Le găsiÅ£i în detaliu în memorandumul semnat cu FMI ÅŸi în acordurile ASAL ÅŸi FESAL semnate cu Banca Mondială. (…)

Efectul îl scontam, fiindcă în aceste acorduri am regăsit în mare parte condiÅ£iile care se încercase să mi se impună în 1993. Am regăsit ÅŸi unele condiÅ£ii cum ar fi aceea, esenÅ£ială, că refacerea echlibrului macroeconomic trebuie să se facă prin cădere economică ÅŸi nu prin creÅŸtere.

S-au acceptat condiÅ£ii noi, cum ar fi privatizarea prin lichidare, pentru ca apoi să se spună că a fost o greÅŸeală de traducere, că era vorba de privatizare sau lichidare. S-a stipulat chiar ÅŸi un număr exact de societăţi care trebuie lichidate, fără ca în prealabil să se facă o analiză de fond a fiecărui caz în parte.”

 

Victor Ciorbea a fost umilit

”Pentru mine a fost o surpriză neplăcută (când premierul Victor Ciorbea a prezentat noul program de guvernare în faÅ£a televizoarelor fiind însoÅ£it de reprezentanÅ£ii organismelor financiare internaÅ£ionale – n.red.) ÅŸi am considerat că primul ministru a fost umilit, mai precis s-a pus în situaÅ£ia de a fi umilit. Nu este admisibil ca ÅŸeful executivului unei ţări, nu contează care este acea Å£ară, să iasă braÅ£ la braÅ£ cu niÅŸte funcÅ£ionari ai unor organisme financiare internaÅ£ionale la o conferinţă de presă. Este nefiresc ÅŸi nu am auzit să se fi întâmplat un caz similar în alt colÅ£ al lumii.”

 

Ordonanţe şi decizii de proastă calitate

“(…) Membrii Guvernului (Ciorbea – n. red.) au început să nu mai consulte specialiÅŸtii, care de o viaţă întreagă studiau problemele din domeniul lor, ci pur ÅŸi simplu să se întâlnească ei între ei ÅŸi să ia decizii, emiÅ£ând ordonanÅ£e ÅŸi ordonanÅ£e de urgenţă "pe picior", cum se spune, ordonanÅ£e ÅŸi decizii de proastă calitate. Iar după semnarea acordurilor cu FMI ÅŸi Banca Mondială, au început pur ÅŸi simplu să le pună în aplicare, măsură cu măsură, fără măcar a consulta specialiÅŸtii din ministere cu privire la efectele asupra economiei ÅŸi societăţii româneÅŸti în ansamblul ei.”

 

UE, împotriva grâului românesc

“La aceasta s-a adăugat ÅŸi măsura stipulată în acordul cu Banca Mondială de desfiinÅ£are a rezervei strategice de grâu. De la două milioane de tone de grâu s-a ajuns la 350 de mii de tone, care înseamnă consumul pentru panificaÅ£ie de circa o lună, o lună ÅŸi jumătate. Această măsură a fost forÅ£ată nu numai de Banca Mondială ci ÅŸi de UE, datorită faptului că grâul este unul dintre produsele de bază care circulă în economie, face obiectul exportului, iar UE se confruntă cu excedente la grâu, ca ÅŸi Canada ori SUA, ţări interesate să pătrundă cu livrări de grâu ÅŸi pe piaÅ£a românească. Dădeam primele ÅŸi subvenÅ£iile cu condiÅ£ia ca 40% din producÅ£ie să o contracteze cu statul ÅŸi să preluăm grâul la rezerva strategică, acolo unde nu putea aduce decât grâu de calitate.”

 

„Am exportat lemn în disperare”

“Pentru a se suplini această cădere a producÅ£iei prelucrate, s-au dat o serie de ordonanÅ£e care ne-au surprins. S-a liberalizat exportul pentru lemnul pe picior, am început să exportăm buÅŸteni, ceea ce a făcut ca preÅ£ul să explodeze ÅŸi fabricile de prelucrare a lemnului să fie puse pe butuci.

Deci, am început să exportăm lemn oarecum în disperare, nu a fost tras nici măcar în cherestea sau în parchete, nu s-a urmat nici cel puÅ£in al doilea ciclu de valorificare.

Am început să exportăm fără limită fier vechi sau blocuri de marmură, în condiÅ£iile în care avem ÅŸase, ÅŸapte fabrici private de prelucrare a marmurii care au adus instalaÅ£ii ultramoderne în valoare de zeci de milioane de dolari pentru tăierea blocurilor de marmură în plăci, crescând gradul de valorificare de la unu la patru.

AdăugaÅ£i la toate acestea politicile comerciale ÅŸi politicile în domeniul vamal care ne-au descumpănit o dată în plus. Ne-am trezit peste noapte cu o serie de măsuri, dintre care unele, sunt convins, deservesc o serie de interese de grup, prin care se produc modificări ale nivelului taxelor vamale, reduceri masive care au lăsat fără protecÅ£ie industria naÅ£ională, agricultura, zootehnia ÅŸi toate acestea în condiÅ£iile în care aveam un acord semnat cu UE care ne permitea să avem taxe vamale ridicate până în 2002, când aceste taxe trebuiau reduse.

Efectul nu este altul decât prăbuÅŸirea sectoarelor respective din economie, mergând până la lichidare, până la închidere.

Au fost ÅŸi cazuri de-a dreptul hilare, cum ar fi exemplul pe care l-am discutat deja privitor la introducerea taxelor vamale la importul de bumbac, în condiÅ£iile în care România nu produce bumbac. Deci, se reduce sau se desfiinÅ£ează taxele vamale la lână, în condiÅ£iile în care avem lână în Å£ară ÅŸi se măresc la bumbac, pe care nu-l producem, ceea ce pur ÅŸi simplu, ca observator al acestor fenomene, te poate pune serios pe gânduri.

Pot eu să spun că aceste măsuri sunt luate din nepricepere? S-a venit cu argumentul că nu s-a făcut altceva decât să fie aplicat acordul de asociere cu UE semnat pe timpul Guvernului Văcăroiu. Dar operaÅ£iunile au fost făcute înainte de termen ÅŸi, în al doilea rând, în contextul în care s-au acceptat măsuri de cădere economică trebuia imediat să se treacă la renegocierea acestui acord fiindcă nu mai corespundeau termenele, trebuia mărit intervalul de protecÅ£ie a economiei româneÅŸti. Renegocierea trebuia făcută cu atât mai mult cu cât nu facem parte din rândurile ţărilor care au fost acceptate pentru începerea negocierilor de aderare la Uniunea Europeană.”

 

“Nici reprezentanÅ£ii FMI în România nu cred în reuÅŸita programului lor”

“ReprezentanÅ£ii FMI vin cu lecÅ£ia bine învăţată de acasă ÅŸi pentru orice abatere cer aprobarea conducerii FMI. (…) E greu să-Å£i dai seama de tot ceea ce gândesc, dar cred că în mare parte nici reprezentanÅ£ii FMI în România nu cred în reuÅŸita programului lor, pentru simplul motiv că programele FMI nu au dat rezultate în nici o Å£ară, cel puÅ£in până la ora actuală. De altfel, în ultimii ani aceste organisme financiare internaÅ£ionale sunt supuse unor critici din ce în ce mai acerbe ale unor specialiÅŸti de marcă în probleme de economie mondială. Tot mai mulÅ£i coloÅŸi ai gândirii economice critică aceste politici ÅŸi practici ale FMI de a impune o matrice unică, foarte bună teoretic, pentru toate ţările aflate în tranziÅ£ie. 

Este ca ÅŸi cum ai trata un bolnav, indiferent de boala lui, numai cu aspirine. Sau nu, ar fi bine dacă ar fi un tratate numai cu aspirine, dar e vorba de un tratament chirurgical, se taie ÅŸi după ce te-a tăiat ÅŸi Å£i-a scos câteva organe, constată că acele organe sunt sănătoase.

Repet afirmaÅ£ia că nu trebuie uitat pe cine reprezintă FMI, că acest organism este, în fond, o bancă ai cărei acÅ£ionari majoritari sunt marile puteri industrializate care nu au ÅŸi nu vor avea niciodată interes să-ÅŸi creeze concurenÅ£i pe anumite pieÅ£e printre ţările în curs de dezvoltare.

AceÅŸti reprezentanÅ£i ai FMI sunt bine instruiÅ£i înainte de a pleca în misiunile lor. Pe ei nu-i interesează condiÅ£iile concrete din ţările unde sunt trimiÅŸi iar mandatul lor este limitat, vrei să faci ceea ce-Å£i cere, bine, nu vrei, pleacă acasă, se mai discută… ÅŸi aÅŸa mai departe.

Duritatea acestor negocieri este mare, având în vedere jocul de interese, iar până la urmă totul depinde de măsura în care ai forÅ£a ÅŸi pregătirea să-l Å£ii în corzi, fireÅŸte, nu la nivel de prim ministru, ci la nivelul specialiÅŸtilor, al Băncii NaÅ£ionale. SpecialiÅŸtii trebuind să aibă ÅŸi pricepere ÅŸi forţă ÅŸi, mai ales, să aibă dorinÅ£a de a lupta pentru Å£ară, nu plăcerea de a face pe gustul FMI.”

 

FMI nu-şi asumă eşecurile

“Este de ÅŸtiut că nici FMI ÅŸi nici Banca Mondială nu-ÅŸi asumă responsabilitatea în caz de eÅŸec.De fiecare dată, reprezentanÅ£ii acestor organisme internaÅ£ionale declară public (după ce ai acceptat măsurile cerute, în caz contrar eÅŸti ameninÅ£at cu ruperea relaÅ£iilor) că programul de măsuri este al guvernului ÅŸi deci toată responsabilitatea este a lui. Este însă la fel de adevărat că atunci când în negocieri vii cu argumente solide, ai câÅŸtig de cauză în faÅ£a FMI ÅŸi a Băncii Mondiale. (…) Când misiunea FMI se loveÅŸte de argumente puternice, cedează. Nu uitaÅ£i că premierul Ciorbea a avut un mare avantaj, acela de a fi avut la îndemână o serie de acorduri încheiate de noi cu FMI ÅŸi Banca Mondială, acorduri în care o serie de măsuri impuse până în 1992 au fost apoi eliminate.”

 

România, dependentă total de FMI

“Nerespectarea unor prevederi (din acordurile încheiate în 1997 – n. red.) ar însemna o ruptură totală cu FMI ÅŸi Banca Mondială, ceea ce ar fi o mare greÅŸeală. Au fost ţări care ÅŸi-au permis acest lucru, dar numai după ce au avut o serie de surse financiare atrase de pe piaÅ£a privată de capital. Ori, ceea ce am început noi în 1996, prin ieÅŸirea pe piaÅ£a privată de capital ÅŸi în Japonia ÅŸi în Europa ÅŸi în SUA, s-a blocat o dată cu căderea economiei în 1997, o dată cu creÅŸterea riscului de Å£ară. Am rămas astfel descoperiÅ£i ÅŸi acum singura noastră sursă este FMI ÅŸi Banca Mondială, am devenit în totalitate dependenÅ£i de aceste organisme.

Este suficient ca aceÅŸti comisari financiari ai marilor puteri să dea un semnal negativ pentru a nu mai avea acces pe piaÅ£a mondială de capital.”

 

“Am îngenuncheat ÅŸi facem sluj”

“Nimeni nu ne vrea binele, precum nimeni nu ne vrea răul, ci îÅŸi urmăreÅŸte binele propriu.Important este ca noi înÅŸine să ne dorim binele ÅŸi când am discutat despre relaÅ£iile noastre cu FMI ÅŸi Banca Mondială nu am dorit să culpabilizez aceste organisme, ci să demonstrez că nu ele greÅŸesc, ci noi greÅŸim. Acum, însă, am impresia că am îngenuncheat, că ascultăm prea uÅŸor o serie de sfaturi, că indiferent cine ne spune ceva noi punem imdeiat în aplicare.

(…) Ne-am umilit ÅŸi m-a durut, ca fost prim ministru, dar ÅŸi ca cetăţean, să văd cum facem sluj pe la diferite mărimi. Åži îmi pare rău de faptul că mari specialiÅŸti ai ţării, mari personalităţi ale culturii, economiei etc., care înÅ£eleg foarte bine ce se întâmplă la această oră în România, nu au curaj să-ÅŸi exprime opiniile de teamă. Imediat ce spune cineva un cuvânt împotriva unei măsuri cuprinse într-un acord financiar internaÅ£ional, imediat este catalogat drept conservator, comunist, antireformator, ceea ce provoacă o stare generală de frică.

Cred că este timpul ca specialiÅŸtii să nu se mai teamă, să ridice problemele, să spună ce gândesc, la televiziune, în presă, la întâlnirile cu politicienii, să arate efectele care se produc, să spună ce se întâmplă cu Å£ara, să vină cu idei, soluÅ£ii, să se bată pentru ele.

Este momentul să înÅ£elegem că am înlocuit frica totalitară, ceauÅŸistă, printr-o altă frică, la fel de dăunătoare pentru destinul naÅ£ional.

Dacă nu vom înÅ£elege asta, înseamnă că ne merităm soarta.