ROMÂNI! DAȚI STATUL ÎN JUDECATĂ!

AÈ›i întârziat cu achitarea impozitelor? Nicio problemă, statul vă va penaliza conÈ™tiincios din prima zi. În schimb, când vine vorba să-È™i achite propriile datorii, autoritățile sunt mult mai delăsătoare. Lucrurile s-ar schimba, poate, dacă plătitorii de taxe ar pedepsi instituÈ›iile publice la fel cum, la rândul lor, sunt ei pedepsiÈ›i

Una din încercările statului de impulsionare a natalității a fost acordarea unui concediu „de maternitate È™i lăuzie“ de 126 de zile. Viitoarea mamă este plătită cu salariul aproape integral de către angajator, acesta urmând să-È™i recupereze ulterior banii de la casa de sănătate de care aparÈ›ine. Ce se întâmplă însă când într-un judeÈ› cum este Doljul, de pildă, procesul de decontare a ajuns abia la firmele care au depus actele la începutul anlui 2011?

Cam nimic, spune patronul unei farmacii din zonă, care are de recuperat cam 45.000 de lei de la CAS. „Ne spun tot timpul că nu au bani, că nu e vina lor. Dacă te enervezi È™i treci la amenințări, ajungi invariabil la sugestii de tipul "È™tiÈ›i că veÈ›i mai avea nevoie de noi"… AÈ™a că stau È™i aÈ™tept. Problema e că eu nu sunt bancă să-mi blochez ani de zile sume măricele, eu vreau să-mi recuperez banii în cel mai scurt timp, nu peste doi ani, când cursul valutar e altul, condiÈ›iile din piață sunt cu totul altele“.

 

SoluÈ›ii ar fi, însă angajatorii se tem să apeleze la ele, întrucât, de cele mai multe ori, acestea implică È™i ajungerea în instanță. Luisiana Dobrinescu, avocat specializat pe fiscalitate în cadrul societății Dobrinescu Dobrev, explică pe îndelete care sunt, în general, metodele de recuperare a sumelor restante de la stat.

„Procedura solicitării dobânzilor de întârziere de către contribuabil este extrem de birocratică È™i ascunde multe capcane. Practic, odată cu constatarea sumei ce i se datorează (de exemplu, prin hotărâre judecătorească irevocabilă), contribuabilul trebuie să depună pe cale separată o solicitare de plată a dobânzilor de întârziere.

De cele mai multe ori, organul fiscal nu este de acord cu modalitatea de calcul al sumei finale È™i respinge cererea. Se ajunge astfel la litigiu, unde timpul de soluÈ›ionare este în medie de un an, chiar de doi ani, în BucureÈ™ti. Or, este extrem de frustrant pentru un contribuabil care s-a luptat ani de zile în instanță pentru recunoaÈ™terea dreptului său să treacă printr-un nou litigiu fiscal, de data aceasta pentru repararea prejudiciului cauzat prin imposibilitatea de folosire a propriilor lui bani, pe calea solicitării dobânzilor de întârziere.“

În concluzie, spune Luisiana Dobrinescu, „legislaÈ›ia fiscală românească este extrem de zgârcită în ceea ce priveÈ™te drepturile contribuabilului. De cele mai multe ori, pare că reglementează un drept al contribuabilului, însă ascunde diavolul în detalii care fac aproape imposibilă realizarea acestui drept“.

 

Frica paralizează contribuabilul

Nu generalizăm: statul nu este străin de procesele în care este chemat în calitate de pârât. În majoritatea covârÈ™itoare a cazurilor, însă, este vorba de procese colective, cum este cazul miilor de dosare depuse pentru contestarea timbrului de mediu sau cazul sutelor de procese intentate în ultimii ani de către funcÈ›ionarii publici în vederea recuperării anumitor drepturi salariale. Când este însă vorba să plece pe cont propriu pentru a-È™i recupera prejudiciile cauzate de nepăsarea autorităților, românii sunt extrem de reticenÈ›i. Fără a exagera, din analiza noastră a reieÈ™it că numărul celor care au decis să trateze statul la fel cum îi tratează È™i el pe ei este de ordinul zecilor.

„Există, din păcate, conturată ideea că, într-un litigiu în care partea adversă este o instituÈ›ie publică, È™ansele de a obÈ›ine o soluÈ›ie favorabilă ar fi dacă nu diminuate, cel puÈ›in discutabile“, spune Silvia Sandu, partener în cadrul casei de avocatură MuÈ™at & AsociaÈ›ii. În opinia sa, teama oamenilor nu este susÈ›inută de practica instanÈ›elor de judecată, care, cu precădere în ultimii ani, au pronunÈ›at verdicte favorabile contribuabililor în litigii în care erau implicate autorități publice.

 

La trântă cu statul

Și totuÈ™i, există printre noi È™i pionieri. Chiar la începutul acestui an, o firmă de croitorie din Bihor a chemat în instanță casa de asigurări de sănătate pentru nerambursarea la timp a sumelor pentru concediile medicale ale angajaÈ›ilor. Suma era mică – 590 de lei – însă atât patronul, cât È™i avocatul Cristian Rusu au vrut să arate că statul trebuie forÈ›at să-È™i achite datoriile È™i, din fericire, au avut câÈ™tig de cauză. „Nu pentru bani s-a ajuns în instanță, pentru că suma este derizorie. Firma clientului meu nu va fi mai bogată È™i nici bugetul CAS nu va fi mai sărac în urma acestui demers. Practic, am vrut să apărăm un principiu al egalității în raporturile cu statul, cu atât mai mult cu cât noi, atât ca persoane fizice, cât È™i ca persoane juridice, achităm dobânzi, penalități, majorări È™i orice alt fel de sancÈ›iuni pe care le inventează statul la plata obligaÈ›iilor față de el“.

În alt colÈ› al țării, fundaÈ›ia ieÈ™eană „Alături de voi“ se luptă cu statul de ani buni, pe speÈ›e diferite. „În urmă cu ceva timp, am câÈ™tigat un proces cu casa judeÈ›eană de sănătate, pentru decontarea unor concedii medicale în cuantum de 15.000 de lei. Nu ne-au returnat sumele cuvenite nici după decizia judecătorească, aÈ™a că am apelat la un executor judecătoresc È™i le-am pus poprire pe conturi. AÈ™a este normal, cine greÈ™eÈ™te plăteÈ™te“, expune unul dintre cazuri directoarea organizaÈ›iei, Angela AchiÈ›ei. Acum, încearcă recuperarea în instanță a TVA-ului pe două proiecte finanÈ›ate prin POSDRU È™i deja încheiate, unul în noiembrie 2011, altul în luna iunie a acestui an.

„Pentru primul încă nu am primit TVA-ul pe ultima tranșă, pentru cel de-al doilea decontarea nu s-a mai făcut din august 2012. În total, prejudiciul este de 111.000 de euro. AÈ™a că anul trecut i-am acÈ›ionat în instanță, avem acum termenele. În cazul primului proiect, am cerut È™i dobânzi de întârziere pentru suma restantă, de 20.000 de euro. Pe al doilea nu ne-am mai permis să cerem È™i sancÈ›iuni, pentru că nu mai aveam bani să achităm taxa de timbru.“

Pentru a face față cheltuielilor din perioada în care a stat cu banii blocaÈ›i, fundaÈ›ia a încercat contractarea unui credit de 100.000 de euro, însă niciuna din băncile autohtone nu a fost dispusă să riÈ™te acordarea unui asemenea împrumut unui ONG. Din fericire, a reuÈ™it să acceseze un credit, culmea, la o bancă din Polonia. După atâtea eforturi­ depuse pentru a-È™i È›ine fundaÈ›ia pe roate, Angela AchiÈ›ei spune că „nu am nicio jenă să lupt cu sistemul. Nu-mi­ permit să falimentez o organizaÈ›ie doar pentru că statul nu-È™i face treaba.

Anul trecut, când plățile pe POSDRU erau sistate, statul mi-a impus penalități de 9.000 de lei pentru o lună È™i jumătate de întârziere. Plăteam la stat în loc să-mi plătesc angajaÈ›ii.“

 

Statul tergiversează intentionat soluțiile

Ruxandra Jianu, partener la BiriÈ™ Goran, expune cadrul legislativ aplicat (diferit, după cum se va vedea în continuare) în cazul întârzierii achitării datoriilor la stat, respectiv de către stat. Astfel, Codul de procedură fiscală prevede aplicarea atât a unor penalități, cât È™i a unor dobânzi de întârziere. „Trebuie făcută o distincÈ›ie între cei doi termeni, cel puÈ›in teoretic, altfel modul de calcul fiind identic: penalitățile au caracter sancÈ›ionatoriu, iar dobânzile au caracter reparatoriu. De la 1 iulie, nivelul penalităților s-a modificat, fiind stabilit la 0,02% pe zi aplicat la valoarea debitului principal. Anterior, penalitățile erau de 5% sau 15%, în funcÈ›ie de perioada de întârziere. Pe de altă parte, nivelul dobânzii de întârziere este de 0,04% pe zi.

„Problema este că, în timp ce contribuabilii sunt supuÈ™i, astfel, la o dublă sancÈ›ionare, în cazul instituÈ›iilor de stat sunt aplicate doar dobânzile, nu È™i penalitățile, iar È™i acestea „trebuie solicitate, nu se acordă automat“. Oamenii au început să mai ia atitudine în ultima vreme, observă Ruxandra Jianu. „Sunt din ce în ce mai dese cazurile în care societățile comerciale solicită acordarea de dobânzi de întârziere pentru restituirea cu întârziere a unor sume de către autorități.

Din păcate, însă, legislaÈ›ia actuală le permite autorităților să tergiverseze soluÈ›ionarea acestor cereri, astfel că în toate cazurile dobânzile de întârziere au fost obÈ›inute doar în instanță. Consider, totuÈ™i, că acest aspect nu ar trebui să oprească firmele să îÈ™i exercite dreptul de a cere dobânzi de întârziere, poate doar în măsura în care costurile implicate nu s-ar justifica. Și nici chiar atunci, dacă vorbim de principii. O atitudine pasivă în astfel de situaÈ›ii reprezintă indirect acceptul de a finanÈ›a cu dobândă zero birocraÈ›ia.“

8 luni este perioada medie de rambursare a TVA-ului în BucureÈ™ti. Dacă se cer È™i dobânzi de întârziere, termenul se prelungeÈ™te cu minimum 6 luni.

 

InstituÈ›iile care le dau dureri de cap românilor

Firmele sunt foarte reticente în a da statul în judecată, fie din cauza temerii că autoritățile se vor răzbuna, fie din cauza duratei prea mari a litigiilor fiscale. Luisiana Dobrinescu, partener, Dobrinescu Dobrev

 

Sursa: www.capital.ro