ROMÂNIA E PUȚIN OCUPATĂ!

S-a dovedit că, dacă vrei să controlezi o țară, justiția nu e un instrument suficient. Trebuie ca niciun partid să nu mai aibă o bază electorală largă și un procent susceptibil să-i permită să guverneze singur sau să domine o alianță. Orice partid peste 35% devine periculos pentru cei care ți-au ocupat sau vor să-ți ocupe economia.
Un partid alfa, indiferent de culoare, naște și lideri alfa, mai devreme sau mai târziu. Aceștia ajung să amenințe hegemonia cripto-coloniștilor.
În cinegetică, vânătorul nu împușcă masculul alfa al haitei, pentru că specia pe care o vânează, ar degenera…

În (geo)politică e fix invers. 
Cu partide de 20% având ideologii confuze ori non-ideologii, cu construcții politice răsuflate, eterogene sau circumstanțiale, o țară devine neguvernabilă și ușor de vânat. Orice partid e interșanjabil.
Orice lider devine vulnerabil, fără o structură politică solidă și un electorat stabil în spate.
Fărâmițarea alegătorilor, răspândirea și polarizarea urii, în taberele formate, sunt scopuri principale ale neo-fanarioților. Se numește 
tribalizarea politică a unei țări. România se află în pragul acestui fenomen.

Mai țineți minte PNȚCD? 
Candva PNȚCD putea să devină un al 2-lea partid de masă în România, având în spate două legende veritabile, Coposu și Rațiu. Era prea mult, pentru cei aflați la pândă, ca România să aibă două partide puternice, de masă, unul fiind deja moștenitorul comuniștilor.
Țărăniștii s-au sinucis din cauza lipsei de experiență a guvernării, a lipsei de cadre dar și ajutați consistent de securiștii numeroși care populau partidul. La fel cum mișunau și-n celelalte partide, până s-au decis să scoată capul și să participe direct la joc.
Un PNȚCD cu o reală doctrină creștin-democrată și ușor populistă, poate ar face furori azi. Sunt oameni vechi care nu s-au mai regăsit nicăieri după dispariția, practic, a PNȚCD. Au încercat cu Băsescu sau au încercat să-și caute un filon liberal, dar n-a mers. Și sunt oameni noi, care-și caută 
azimutul conservator, având valori încă nedistruse de neomarxism sau corectitudine politică. Valori pe care au apucat să le învețe de la părinții lor.

În România nu s-a vrut și nu se vrea un nou PNȚCD, tocmai pentru că …poate ar exista prea mulți aderenți. Adică un bazin electoral consistent, opozabil oricărei tentative de preluare ostilă a țării. PSD era singurul astfel de partid de mase, care avea sau poate mai are forța să contreze și bunele, dar și relele.

Deocamdată, România e puțin „ocupată” cu destructurarea definitiva a PSD.
Și o dată ocupată, așa va rămâne...

Cristian Niculescu

Share on Facebook

Tweet

Follow us