Romania, Ion Ratiu si …Brexit-ul
Cele mai interesante analize istorice legate de Marea Britanie și Europa au fost făcute, cu multe decenii înainte de Brexit, de Ion Rațiu, care este, poate, unul dintre mai cunoscuti români care și-a petrecut viața politica în Marea Britanie. In cartea sa ”Moscova sfidează lumea”, compara situația creată în Europa după Cel de-al Doilea Război Mondial, cu cea apărută după războaiele napoleoniene. Cum arata tabloul geopolitic imaginat de Ion Rațiu?
În 1815, exista în Est o Rusie agresivă, o putere a cărei ascensiune fusese favorizată din Occident războaiele și al cărei vis era să se extindă spre Vest și spre Sud. De puțină vreme, ocupase teritorii precum Basarabia. În centrul continentului, exista o lume germanică răvășită de război și divizată într-o puzderie de state, care tocmai învățase o lecție dură a istoriei și care încerca să se coaguleze. 
Tot în centrul continentului, exista un factor fragil de echilibru: monarhia habsburgică, care, prin actul prin care împăratul Francisc al II-lea renunța la Coroana Sfântului Imperiu Romano-German și își asuma titlul de Împărat al Austriei, se retrăsese din procesul de unificare germană și pășea pe drumul care avea să ducă, în 1867, la formarea, nefericita a Austro-Ungariei. Imperiul Austro-Ungar era doar în aparență o mare putere, care avea să se prăbușească la cel dintâi șoc istoric. În Vest, exista o mare putere, Anglia, care domina, grație flotei sale, întreaga lume și care, datorită caracterului său insular și angajamentelor sale asumate la nivel global, era percepută mai degrabă ca o putere extraeuropeană.
Tot în centrul continentului, exista un factor fragil de echilibru: monarhia habsburgică, care, prin actul prin care împăratul Francisc al II-lea renunța la Coroana Sfântului Imperiu Romano-German și își asuma titlul de Împărat al Austriei, se retrăsese din procesul de unificare germană și pășea pe drumul care avea să ducă, în 1867, la formarea, nefericita a Austro-Ungariei. Imperiul Austro-Ungar era doar în aparență o mare putere, care avea să se prăbușească la cel dintâi șoc istoric. În Vest, exista o mare putere, Anglia, care domina, grație flotei sale, întreaga lume și care, datorită caracterului său insular și angajamentelor sale asumate la nivel global, era percepută mai degrabă ca o putere extraeuropeană.În 1945, după Cel de-al Doilea Război Mondial, locul Europei a fost luat de Occident, un concept care include, în principal, Europa și America de Nord. Astfel, după înfrângerea lui Hitler, aveam, de asemenea, în Est, o Rusie agresivă. Locul lumii germanice divizate și răvășite de război fusese luat de Europa Occidentală, o regiune, de asemenea, divizată și răvășită de război, dar în curs de coagulare, proces care avea să ducă, în 1957, la semnarea Tratatului de la Roma, actul de naștere a ceea ce este azi Uniunea Europeană.
Locul Austro-Ungariei fusese luat de Marea Britanie: o fostă mare putere, care își păstra spoiala, dar care devenea un stat fragil, incapabil să mai joace pe cont propriu un rol relevant la scenă mondială. Iar rolul Angliei din 1815 fusese luat, în 1953, de Statele Unite ale Americii.
Locul Austro-Ungariei fusese luat de Marea Britanie: o fostă mare putere, care își păstra spoiala, dar care devenea un stat fragil, incapabil să mai joace pe cont propriu un rol relevant la scenă mondială. Iar rolul Angliei din 1815 fusese luat, în 1953, de Statele Unite ale Americii.
Acestea erau datele fundamentale din analiza lui Ion Rațiu.Iar Istoria pare să îi dea dreptate.
Ascensiunea Rusiei victorioase în 1815 fusese barată temporar în 1856 de victoria Occidentului în Războiul Crimeii. Ascensiunea Rusiei victorioase în 1945 a fost barată temporar în 1989 de victoria Occidentului în Războiul Rece. Însă, de fiecare dată, Rusia și-a regăsit resursele de ferocitate și a redevenit puterea agresivă pe care o cunoaștem atât de bine.
După 1815, procesul de unificare germană a durat decenii. El a putut fi finalizat abia în 1871, după retragerea Austriei din procesul de coagulare a lumii germane. După 1945, procesul de unificare europeană a durat decenii. Retragerea Marii Britanii din acest proces poate favoriza grăbirea transformării Uniunii Europene într-o federație clasică, așa cum doresc mulți dintre partizanii ideii de ”mai multă Europă”. Regatul Unit, așa cum am arătat mai sus, riscă să repete istoria Austro-Ungariei.
Mai concret, Anglia din 2016 ar putea juca rolul Austriei din 1918, Scoția și-ar asuma rolul Ungariei, Irlanda de Nord rolul Croației și Sloveniei, iar Țara Galilor cel al Cehiei, țară care era, în 1918, pe punctul de a rămâne unită cu Austria. Iar Statele Unite ale Americii din 2016 pot juca rolul Imperiului Britanic din 1918: domină lumea, dar par tot mai obosite să joace rolul de jandarm mondial.
Iar oboseala americanilor se traduce prin fenomene precum ascensiunea lui Donald Trump,am adauga noi!
Mai concret, Anglia din 2016 ar putea juca rolul Austriei din 1918, Scoția și-ar asuma rolul Ungariei, Irlanda de Nord rolul Croației și Sloveniei, iar Țara Galilor cel al Cehiei, țară care era, în 1918, pe punctul de a rămâne unită cu Austria. Iar Statele Unite ale Americii din 2016 pot juca rolul Imperiului Britanic din 1918: domină lumea, dar par tot mai obosite să joace rolul de jandarm mondial.
Iar oboseala americanilor se traduce prin fenomene precum ascensiunea lui Donald Trump,am adauga noi!
În concluzie, ciclurile istorice par să repete, iar omenirea pare incapabilă să învețe ceva din lecțiile trecutului. (Cognito)
