ROMĂNIA MARE 100 DE ANI! PIERDERILE TERITORIALE ŞI EVREII (OCULTA IUDEO-SIONISTĂ)

Acest capitol are o importanţă deosebită pentru România contemporană datorită ofensivei mondiale evreieşti care încearcă prin toate mijloacele să acuze poporul şi armata română de holocaust împotriva evreilor şi să ceară României despăgubiri, concesiuni economice, sociale şi politice, teren larg şi liber de a se manifesta în cultură şi în mod deosebit de a deţine monopolul mass-mediei, de la ziare la radio-televiziune. Adevărul trebuie cunoscut, adus in fața românilor, a tinerilor, indiferent daca acesta nu se incadrează in cursul impus de ceva vreme – politically correct.

După jefuirea României de o parte a teritoriului său naţional în 1941 s-a făcut o numărătoare a evreilor, ajungându-se la o cifră în jur de 400.000 de suflete, înclin sa cred că cifra mai exacta ar fi în jur de 350.000 suflete, luând în considerare migraţia din ţările Europei Centrale, Poloniei şi Germaniei care au căutat adăpost în România înainte şi pe timpul celui de al doilea război mondial care au emigrat fie în Palestina, fie în U.R.S.S. In această cifră ar intra doar o parte din refugiaţii evrei necetăţeni români, fie în tranzit, fie ascunşi, fie nedeclaraţi autorităţilor; ca şi cei intraţi în ţară ilegal.
După datele statistice ale vremii se pot da următoarele cifre pentru evreii rămaşi în teritoriile vremelnic ocupate:
– Basarabia, Bucovina, ţinutul Herţa: 278.943
– Crişana, Maramureş, Transilvania de Nord-Est: 148.273
– Cadrilater: 846

Consider cifrele sub numărul real al evreilor rămaşi mai ales în Basarabia, Bucovina şi Herţa unde au emigrat clandestin comunişti şi necomunişti evrei de teama prezenţei trupelor germane în România.
Cifrele oficiale privitoare la structura etnică a României după pierderile teritoriale vremelnice, date la 1 ianuarie 1941 stabilesc un număr de 328.968 evrei, ceea ce face ridicolă afirmaţia cercurilor evreieşti interesate în procesul de recucerire a României, precum că armata română şi legionarii ar fi masacrat 400.000 de evrei în timpul celui de al doilea război mondial.
În sprijinul afirmaţiilor mele vin scrierile fostului rabin al comunităţilor evreieşti din Cluj, mai apoi profesor în S.U.A. Moshe Weimberger-Carmilly din mărturiile căruia citez: „…Dar mai ales, lipseşte o lucrare serioasa, cuprinzătoare, despre operaţiile de salvare ce au avut loc în România şi cu ajutorul românilor… In 1939 cca 20 000 de refugiaţi evrei – 10 000 din Polonia, 3 000 din Germania, 1000 din Cehia, 6-8000 din Slovacia -s-au străduit să ajungă prin Ungaria în România…
A devenit necesară înfiinţarea şi la Cluj a unui Comitet pentru refugiaţi… Autorităţile române nu numai că au închis ochii, tolerând activitatea Comitetului, dar ne-au şi ajutat să-i tranzităm pe refugiaţi spre Bucureşti. La nevoie ne-au dat până şi însoţitori poliţişti…
La începutul anului 1940, la Sulina, erau 2 500 de refugiaţi… autorităţile din România au socotit acţiunea de salvare a evreilor drept o acţiune umanitară şi au considerat-o cu înţelegere şi bunăvoinţă ca pe o acţiune pe deplin justificată şi necesară… Permisiunea de a organiza călătoria acestui numeros grup în Palestina (n.n. a celor 2 500 de la Sulina) a fost acordată de guvernul român… Dacă avem în vedere că la consfătuirea din 6iulie 1938 de la Evian …nici măcar un stat nu s-a arătat dispus să acorde ajutor evreilor, atunci atitudinea României a însemnat un act de umanitate.”

Împotriva faptului că evreimea a contribuit din plin la sărăcirea poporului român, că a participat direct şi indirect la asasinarea unor membrii ai partidului Garda de Fier, că teroriştii iudeo-comunişti au asasinat 3.342 militari români aflaţi în exercitarea misiunilor ordonate, că evreii au avut contribuţii absolut neînsemnate în cele două războaie care au făurit România Mare, ba dimpotrivă, le-au folosit pentru a se îmbogăţi fabulos, că au dus un război psihologic, economic, politic nimicitor împotriva poporului român, acesta, în umanismul său funciar, când a fost prigonită în toată Europa, i-a acordat cu omenie ajutorul său.

Vom vedea cum a înţeles evreimea să-şi plătească datoriile morale şi materiale faţă de români şi România în perioada iudeo-kominternistă şi în cea de după lovitura de stat din decembrie 1989.

CEDAREA BASARABIEI ŞI TERORISMUL IUDEO-BOLŞEVIC
Raoul V. Bossy: „…Astă noapte la ora 2, trupe sovietice masive au trecut frontiera pe toată întinderea ei; la ora 2 după amiază au fost ocupate Chişinău. Cetatea Alhă şi Cernăuţi. Cu adâncă amărăciune trebuie consemnat că populaţia evreiască a acestor oraşe care s-a bucurat întotdeauna de un tratament omenos sub administraţia românească, a avut laşitatea de a ataca cu pietre pe soldaţii nostru în cursul retragerii lor forţate, în bucuria ei de a vedea sosind autorităţile comuniste, în rândurile cărora erau numeroşi evrei… Exodul populaţiei române constituie o dramă de nedescris… Locuitorii evrei organizaseră pretutindeni – şi până şi în Galaţi – o adevărată rebeliune cu jafuri şi omoruri. Le ţin piept corpuri de voluntari localnici.”

Prin politica trădătoare a regelui Carol al II-lea, a camarilei sale iudeo-masonice şi a politicienilor corupţi de evreime, România pierde fără să tragă un foc de armă, 44 500 km² cu o populaţie de 3 200 000 locuitori în. Basarabia şi 6 000 km² cu 500 000 locuitori în Bucovina de Nord.

• Comunicatul Ministerului de Interne din 30 iunie 1940:…Populaţia evreiască originară din Basarbia aflată în interiorul ţării continuă să treacă Prutul pe teritoriul basarabean, în cursul zilei de astăzi 7 600 de evrei au trecut prin punctele Unghenişi Cristeşti, 2 000 de evrei prin Galaţi-Reni.

Dacă media trecerii în Basarabia a evreilor pro-comunişti a fost numai de 5 000 pe zi, în 10 zile au trecut 50 000 evrei, împuţinând substanţial numărul celor rămaşi în România martirizată.

• Din punctajul trimis de Carol al II-lea lui Adolf Hitler prin intermediul lui Fabricius: …

4 – Cu ocazia evacuării Basarabiei s-au produs incidente regretabile în care trupele noastre au fost insultate, dezarmate şi împiedicate de a se retrage. A trebuit deci, o disciplină şi un sânge rece deosebit ca să nu se producă un incident serios¹⁵⁹…

• Din textul scrisorii generalului Ion Antonescu, adresată lui Carol al Il-lea: …Majestate, Ţara se prăbuşeşte. In Basarabia şi Bucovina se petrec scene sfâşietoare. Mari şi mici subunităţi abandonate de şefi şi surprinse fără ordine se lasă dezarmate la prima ameninţare. Funcţionarii, familiile lor şi ale ofiţerilor au fost lăsate pradă celei mai groaznice urgii. Am prevenit de ani de zile în scris şi în vorbit şi guvernele şi pe şefii militari răspunzători şi pe Majestatea Ta că va veni catastrofa de azi… Am fost înlăturat prin intrigă şi calomnie de acei care au dus ţara unde este şi de forţele oculte…
• Telegrama Legaţiei germane în România către Ministerul de Externe al Reich-ului, 9 iulie 1940.

…Generalul Antonescu a criticat foarte aspru atitudinea regelui în ce priveşte cedarea paşnică a Basarabiei şi Bucovinei de Nord iar el este şi acum pentru lupta în locul cedării paşnice către Ungaria şi Bulgaria. Din cauza acestei critici pe care a exprimat-o pe faţă, el a fost arestat astăzi^l61.

• La 30 iunie 1940, Marele Stat Major întocmeşte o NOTĂ în legătură cu evacuarea Basarabiei de câtre armată, funcţionari şi populaţie. Citez: „… Evreii din Chişinău au arborat drapelele roşii manifestând pe stradă şi barând străzile spre gară, pentru a nu permite refugierea funcţionarilor români… Comisarii Pascal Nicolae, Mateescu Constantin, Severin şi Stal au fost executaţi de evrei în stradă… Evreii din Cernăuţi, imediat ce au luat cunoştinţă de evacuare, s-au dedat la manifestaţiuni antiromâneşti rupând şi scuipând tricolorul românesc. Refugiaţii din Bucovina declară că la Cernăuţi, înainte de intrarea trupelor ruseşti, populaţia evreiască a devastat bisericile şi a executat numeroşi funcţionari români şi ofiţeri… Evreii comunişti între 15-16 ani au comis acte de barbarie, dezarmând pe unii soldaţi români izolaţi de ofiţeri şi pe poliţişti, înfigând baioneta şi armele în corpurile acestora… La Soroca, evreii au format imediat un comitet terorist, înarmaţi, evreii au atacat camioanele evacuării, opunându’se astfel evacuării funcţionarilor şi familiilor militarilor. A fost împuşcat aici comisarul Murafa (de către avocatul evreu Flexef); administratorul financiar Gheorghiu, avocatul Stănescu, căpitanul Georgescu de la C.R. au fost de asemenea executaţi de către comuniştii evrei. Căpitanul Buruiană s-a spânzurat… La Cetatea Albă evreii au dat foc primăriei… La Iaşi populaţia evreiască … a arătat pe faţă bucuria vecinătăţilor bolşevicilor de la Prut şi a adoptat o atitudine sfidătoare … S-a atacat camionul cu tezaurul Administraţiei Soroca, furându-se cea 157 000 000 lei şi asasinându-se administratorul financiar. Ofiţerul ce-l întovărăşea şi un subofiţer din cei neasasinaţi au fost degradaţi şi batjocoriţi.”
• Transmisiunea rezidentului serviciilor de informaţii român din Reni în ziua de 30 iunie 1940, ora 10:40: „…De remarcat că ofiţerii şi trupele sovietice se comportă foarte bine cu populaţia, în schimb evreii şi minorităţile atacă pretutindeni atât populaţia, cât şi militarii izolaţi. Evreii au format comitete, punând stăpânire pe localurile administraţiei.”
• SINTEZA din 3 iulie 1940: EVREII DIN BASARABIA ŞI BUCOVINA ÎN TIMPUL EVACUĂRII.

1. COMITETELE REVOLUŢIONARE: La Cetatea Albă comitetul revoluţionar local cuprinde pe evreii Miron Grosman, avocat Steinberg Pincus şi Ghelberg Moritz. La Reni comitetul revoluţionar este condus de evreul dr. Braunstein.
2. ATENTATE ŞI ASASINATE: La Chişinău, un număr incomplet cunoscut, de gardieni publici au fost împuşcaţi de evrei. La Cetatea Albă funcţionarii poliţiei au fost grav molestaţi de evreii Burman Alexei. Huna Karolic (librar) Feldman Saia (misit)… La Chilia Nouă casierul corporaţiei şi o învăţătoare au fost legaţi de comunişti evrei şi purtaţi cu mâinile la spate, purtând o pancardă cu inscripţia: „de soarta lor nu se ponte şti”. La Bălţi evreii comunişti au împuşcat pe preotul Avasunov, pe şeful de gară Dumitrescu şi subşeful Andreovici …La Sculeni-Târg 4 căpitani şi 3 sublocotenenţi au fost loviţi pe faţă şi lăsaţi liberi, după ce li s-au rupt epoleţii. La Bolgrad. primarul oraşului a fost ucis de comunişti, în majoritate evrei… La Cernăuţi, preotul bisericii catolice a fost împuşcat de evrei; directorul penitenciarului, Racoci, a fost omorât de deţinuţii comunişti evrei. Tot la Cernăuţi, secretarul Parchetului, un grefier şi un gardian public de la Tribunal au fost împuşcaţi de terorişti evrei; inginerul Galtenu, de la Direcţia generală C.F.R. a fost împuşcat de evrei … Un grup de evrei condus de Sallo Brull, a atacat două escadroane române.
3. PROPAGANDĂ ŞI ACTE ANTINAŢIONALE

In afara ororilor comise de către comuniştii evrei din Basarabia şi Nordul Bucovinei, aceştia s-au dedat la acte împotriva sentimentului naţional românesc şi de batjocorire a forurilor şi reprezentanţilor poporului român. Astfel în numeroase cazuri, tricolorul nostru naţional a fost terfelit şi aruncat în băltoace de către evrei, bisericile au fost jefuite şi batjocorite, iar ofiţerilor şi subofiţerilor li s-au rupt gradele, după care au fost grav molestaţi.

În afară de aceasta, elevele străjere evreice după ce şi-au rupt insignele armatei albe, au insultat ofiţerii şi trupele româneşti în retragere, iar acolo unde acestea erau în considerabilă inferioritate numerică, le-au atacat, căutând cu perseverenţă să terfelească tot ce putea fi în legătură cu armata şi naţiunea română¹⁶⁴.

• RAPORTUL DIN 4 IULIE 1940

La Chilia Nouă în calitate de şef local al G.P. U. care execută toată acţiunea împotriva populaţiei româneşti este evreul dr. Rabinovici. Primar al oraşului este fratele său, profesor de ebraică… La Chişinău ziarele sovietice care au apărut după ocupaţie SOVIETSKAIA BESSARABIA şi BESSARBSKAJA PRAVDA sunt conduse de redactori evrei.

La Cetatea Albă evreii comunişti au oprit în gară un tren, încercând să dezarmeze un batalion de artilerie, renunţând la aceasta numai la intervenţia trupelor sovietice, în acelaşi oraş au omorât pe protopopul Crişan Florescu, pe preotul Petru Sinita, pe şeful gării şj pe ajutorul acestuia anume Ojov. Acţiunea a fost condusă de evreul Abraham Carelic … La Volintin (Cetatea Albă) grupurile de manifestanţi evrei au terorizat populaţia, împuşcând mai multe persoane, printre care şi pe grefierul Ştirbu losif, de la Judecătoria de muncă. La Bălţi, bande de evrei au atacat cu focuri de revolver populaţia civilă care se retrăgea, de asemenea, au rupt crucile bisericilor, arborând pavilionul roşu …La un punct de la fortificaţiile de pe Nistru un ofiţer evreu a deteriorat aparatul de radio, aşa încât detaşamentul respectiv de lucru fiind izolat, nu a putut lua cunoştinţă de ultimatum, decât la apariţia trupelor sovietice .. La Reni, un grup de comunişti evrei izbeau cu buzdugane improvizate pe cei ce voiau sa se refugieze pe vaporul CARPAŢI care pleca spre ţară. In comuna Aschiţa, 2 soldaţi care rămăseseră în urmă au fost împuşcaţi în picioare de populaţia evreiască’.

• Nu pot reproduce toate notele informative, declaraţiile scrise ale refugiaţilor, militarilor, funcţionarilor publici, ale sintezelor Marelui Stat Ma­jor, ale Biroului Statistic Militar care depun mărturie exacta cu locul, data, şi de cele mai multe ori cu numele asasinilor şi teroriştilor iudeo-comuriişti care au transformat evacuarea silita a Basarabiei într-un calvar şi într-un martiriu. Datele de mai sus sunt revelatoare şi tipice pentru întreaga Basarabie şi Bucovina de Nord.
• La prima vedere pare stranie lipsa de reacţiune a armatei la agresiunea bandelor teroriste iudeo-comuniste. Explicaţia consta în ordinele severe date de Marele Stat Major la insistenţele repetate ale Ministerului de Externe care era informat ca sovieticii căutau un pretext spre a ocupa întreaga Moldovă.
• Al. Cretzianu înalt funcţionar în Ministerul de Externe: „Folosindu-se pe deplin faptul că – pentru a evita orice incident – soldaţii noştri trebuiau să respecte ordinul sever de a nu trage, unităţile sovietice avansau cu o repeziciune extremă din toate direcţiile, fără să se acorde trupelor noastre timpul de a executa o retragere ordonată. Paraşutiştii au fost lansaţi în toate punctele unde trebuiau să treacă trupele române. Unităţile motorizate şi blindate ale Armatei Roşii traversau Basarabia şi Bucovina de Nord chiar din prima zi şi procedau în mod activ la provocarea de dezordini printre trupele noastre, în unele locuri soldaţii noştri au fost dezarmaţi. Ofiţerii şi-au scos insignele şi au suferit şi alte umilinţe din partea armatei sovietice. Peste tot, agitatorii Armatei Roşii s-au adresat soldaţilor noştri, indemnându-i să dezerteze şi să întoarcă armele împotriva ofiţerilor lor. In mai multe ocazii trupele sovietice au deschis pe loc focul împotriva coloanelor noastre în marş. Trupele noastre au fost reţinute numai cu mari dificultăţi să nu răspundă… Noi la Ministerul de Externe primeam un val continuu de proteste din partea şefului de Stat Major, raportând un număr considerabil de incidente, numeroase cazuri de moarte şi răniri, chiar cazuri de sinucidere printre ofiţerii care trebuiau să se supună fără apărare ilegalităţilor Armatei Roşii. Inaltul nostru comandament insista să fie revocat ordinul care interzicea să nu se tragă în orice condiţii şi orice împrejurări. S-a dovedit că a fost mult mai mult decât se putea cere în mod rezonabil oricăror trupe să îndure. Dar primul ministru şi ministrul afacerilor străine stăruiau faţă de şeful de Stat Major să facă imposibilul şi să se menţină ferm. Nu trebuia cruţat nici un efort pentru a evita să i se ofere guvernului sovietic chiar şi cel mai slab pretext pentru depăşirea liniei pe care el însuşi o trăsese.” 
• Tot Al. Cretzianu, secretar general în Ministerul Afacerilor Externe în volumul OCAZIA PIERDUTĂ, apărut la Londra în 1957, volum din care am citat mai sus, scrie în continuare: „…Departe de a se diminua după ce România abandonase Basarabia şi nordul Bucovinei, ameninţarea sovietică a devenit, dimpotrivă, un factor predominant în dezordinea ce a urmat la noi. Unităţi motorizate şi blindate au fost masate în număr crescând de-a lungul noilor frontiere. Atitudinea acestor trupe este în mod deliberat provocatoare şi extrem de agresivă. S-au produs zilnic serioase hărţuieli. In momentul de faţă era evident că diviziile ruseşti erau dispuse în formaţie de luptă şi se pregăteau de atac.In cealaltă graniţă a noastră, ungurii au început de asemenea, să concentreze trupe şi se întreceau cu sovieticii în mişcările lor ameninţătoare făţişe…” 
• Câteva nume de iudei-comunişti din Basarabia: Eta Diner, avocată la Chişinău, Fauerştein, Ferga Rabinovici – profesoara la Bălţi şi, desigur, Ana Pauker. Şi câţiva terorişti-asasini prinşi şi condamnaţi de autorităţi: Grimberg Herş, Pocher Herman curieri şi oameni de legătură între bande, între acestea şi şefii de peste Nistru, Lerner Avram Leib, Lerner Leizer Avram, David Katz, Isac Vaise, Iţic Rotman, Zambel Meschit, Itană Cusiev, Hana Halat, Iţic Urman, Moise Nufbroh, Smil Guberman.
• Conform strategiei mondiale evreieşti de a inversa rolurile deacuzat în acuzator, din incriminat în incriminator, din câştigător în păgubaş, din provocator în provocat şi din criminal în victimă, preşedintele Federaţiilor Comunităţii Evreieşti din România, dr. W. Filderman i-a adresat mareşalului Ion Antonescu o scrisoare prin care se făcea apărătorul bietelor „victime nevinovate”, evreii din Basarabia, care ar suferi represiunile trupelor române pornite în ofensiva pentru eliberarea sacrului pământ strămoşesc cotropit de sovietici. Cunoaştem răspunsul Mareşalului din documentele timpului şi reproducem fragmente din serialul DOCUMENTE ÎMPOTRIVA MINCIUNILOR EVREIEŞTI (III) publicat în revista EUROPA, numerele 167, 168 şi 169 din 1994 sub semnătura lui Mihai Stratulat. Scrie Mareşalul la 21 octombrie 1941: „…Domnule Filderman, nimeni nu poate să fie mai sensibil ca mine la suferinţa celor mici şi fără apărare, înţeleg durerea D-voastră dar trebuie, dar mai ales trebuia sa înţelegeţi şi D-voastră, toţi, la timp, pe a mea, care era aceea a unui neam întreg. Va gândiţi, v-aţi gândit ce s-a petrecut în sufletele noastre anul trecut la evacuarea Basarabiei şi ce se petrece astăzi când zi de zi şi ceas de ceas, plătim cu mărinimie şi în sânge, cu foarte mult sânge, ura cu care coreligionarii D-voastră din Basarabia ne-au tratat la retragerea din Basarabia şi cu care ne-au primit la reîntoarcere… . Ce aţi făcut D-voastră anul trecui, când aţi auzit cum s-au purtat evreii din Basarabia şi Bucovina faţă de trupele româneşti care se retrăgeau şi care până atunci apăraseră liniştea şi belşugul acelor evrei? Vă reamintesc eu:

Înainte chiar de apariţia trupelor sovietice evreii ce apăraţi, din Basarabia şi Bucovina, au scuipat ofiţerii noştrii, le-au smuls epoleţii, le-au rupt uniformele şi, când au putut, au omorât mişeleşte soldaţii cu bâtele. Avem dovezi.,. Pe timpul ocupaţiei bolşevice, aceia pentru care vă înduioşaţi astăzi au trădat pe bunii români, i-au denunţat urgiei comuniste şi au adus jalea şi doliul în multe familii româneşti… V-aţi întrebat D-voastră de ce şi-au incendiat evreii din Basarabia casele, înainte de a se retrage? Vă puteţi explica de ce în înaintarea noastră am găsit copii evrei de 14-15 ani, cu buzunarele pline de grenade? V-aţi întrebat câţi din ai noştri au căzut omorâţi mişeleşte de coreligionarii D-voastră, câţi din ei au fost îngropaţi înainte de a fi morţi?…” 

• O precizare necesară în legătură cu aşa zisul pogrom al evreilor de la Iaşi, din care se face unul din capetele de acuzare împotriva poporului şi armatei române. Se.ştie din datele statistice publicate în această carte că laşul era iudaizat în proporţie de 70%; că centrala iudeo-comunistă din Iaşi avea legături cu bandele teroriste din Basarabia şi că, după ocuparea Basarabiei de către sovietici, laşul a devenit centrul războiului psihologic dus de evreimea subordonată comandamentelor militare sovietice, ca şi sediul organizaţiilor clandestine iudeo-teroriste conduse şi asigurate logistic de peste Prut, distanţa între Iaşi şi Prut fiind de 16 km. Imediat-după ordinul istoric: SOLDAŢI, VĂ ORDON: TRECEŢI PRUTUL! comandourile, rezidenţele, agenţii evrei din Iaşi au trecut la executarea misiunilor ordonate. Una din aceste misiuni de noapte consta în a semnaliza luminos obiectivele militare, aviaţiei sovietice de bombardament. După ce comandamentele române şi germane au localizat şi identificat locurile de unde se semnaliza, au pregătit o ambuscadă. S-a ordonat unităţilor de aviaţie de pe aerodromul Iaşi să pornească motoarele la ora H; la ora H-30 minute Iaşul fiind prins într-un dispozitiv de supraveghere alcătuit mai ales din trupe germane. Când s-au pornit motoarele şi s-au tras progresiv în plin simulând sonor o apropiere de Iaşi, diversionisţii evrei au fost la posturi făcând semnalele luminoase cunoscute. Au fost prinşi asupra faptului, la anchetă unii au făcut mărturisiri, au deconspirat reţelele şi unităţile militare au luat măsurile ce se impuneau conform legilor internaţionale ale războiului. Excesele au fost făcute în nume personal. Istoricul român de origine etnică evreiască Nicolae Minei al cărui tată a luptat în războiul de întregire a neamului din 1916-1919 fiind decorat pentru fapte de arme îşi alătură numele, numelor evreilor-români care fac cinste acestei ţări ca Tudor Vianu şi Edgar Pappu. El răspunde campaniei internaţionale de învinovăţire a României de presupusul holocaust printr-un memoriu adresat lui Nicolae Ceauşescu, document de mare importanţă pentru restabilirea adevărului, publicat parţial de Mihai Stratulat în serialul mai sus amintit.
  Cităm din memoriu:„…evreii din România s-au bucurat, în 1940-1944, de un tratament incomparabil mai uman, mai tolerant, mai compatibil cu viaţa şi demnitatea lor, decât în oricare dintre ţările dominate de nazişti… ca Franţa, Olanda, Belgia, Cehoslovacia… Dar omenia, căldura şi (de ce să nu-i spunem pe nume) bunătatea milioanelor de români m-au ocrotit pe mine şi pe cei de o seama cu mine, cruţându-ne nu numai pe noi de exterminare, ci şi de majoritatea suferinţelor prin care au trecut ceilalţi evrei din Europa. Lor, acestor milioane de români, le-am rămas – şi le voi rămâne toată viaţa – profund îndatorat. Una din căile prin care pot să-mi achit o părticică infimă din această datorie este tocmai de a scoate la lumina minunata comportare a oamenilor de pe aceste meleaguri, de a evidenţia caracterul ei de unicitate în anii de tristă amintire şi de a combate, pe baza datelor existente, calomniile debitate la adresa lor”.

EFECTE. CONSECINŢE (5) Terorismul iudeo-bolşevic dinaintea celui de-al doilea război mondial a atins paroxismul în perioada retragerii trupelor române din Basarabia, pe timpul ofensivei armatei române pentru eliberarea Basarabiei, Bucovinei de Nord şi ţinutului Herţa, demonstrând că masa iudaică din aceste ţinuturi ai cărei părinţi şi bunici s-au oploşit în România fiind izgoniţi din Rusia, Ucraina şi Galiţia, nu numai că nu s-au asimilat, nu numai că a exploatat sângeros ţărănimea şi orăşenii români, nu numai că bucurându-se de protecţie a monopolizat principalele ramuri economice, financiar-bancare şi mass-media; dar încă imediat după Marea Unire s-au transformat în principala unealtă a iudeo-bolşevismului sovietic pusă în slujba dezmembrării teritoriale a României.

• Bandele teroriste iudeo-bolşevice din Basarabia, Bucovina de Nord şi ţinutul Herţa cărora li s-au alăturat zeci de mii de evrei comunişti sau necomunişti din România care-au trecut legal sau ilegal în Basarabia pe timpul dominaţiei iudeo-sovietice, fie că s-au retras odată cu trupele sovietice în timpul ofensivei româno-germane, fie că au lăsat comandouri teroriste în spatele trupelor eliberatoare, au fost pepinierele din care s-au recrutat viitorii ofiţeri de securitate, anchetatorii şi torţionarii care s-u dedat la holocaustul împotriva poporului român pe timpul ocupaţiei sovietice.
• Comandourile iudeo-bolşevice care au executat sabotaje în spatele frontului, propagandă antinaţională, asasinate şi alte acte dăunătoare operaţiunilor militare au fost tratate după legile internaţionale şi executarea lor nu se poate numi holocaust.
• Vreme de aproape 4 decenii adevărul despre terorismul iudeo-bolşevic a fost mistificat, trădătorii iudei puşi în slujba intereselor străine care au militat pentru împărţirea teritorială a ţârii au fost glorificaţi, numele lor de ocară a fost dat unor mari întreprinderi, unor străzi şi sub dominaţia iudeo-kominternistă portretele lor ca şi crimele anti-naţionale au fost popularizate în manualele şcolare şi mediatizate ca exemple de urmat. Abia după ce principiul NUMERUS VALACHICUS început să fie pus în practică de către Gh. Gheorghiu-Dej şi Partidul Comunist Român a fost valachizat în bună măsură de către Nicolae Ceauşescu, istoricii au putut dezvălui adevărul epocii, evitând din motive conjuncturale să analizeze pe larg problema evreiască în general şi terorismul iudeo-bolşevic în special.
• Iudeo-bolşevicii gen Ana Pauker, Chişinevsky, Walter Neulander-Roman şi întregul exod trecut la sovietici, instruiţi în mod special au format armătura destinată comunizării României prin teroarea roşie.

O REMEMORARE CARE SE IMPUNE
Presa mondială evreiască şi iudaizată ca şi corifeii iudaismului din România gen Zigu Ornea, ieri lideri comunişti şi ideologi fanatici şi şefi de şcoală proletcultistă, astăzi lideri ai cosmopolitismului, fac caz de participarea evreilor la Războiul Independenţei şi Războiul întregirii Neamului. După o foarte minuţioasă cercetare a documentelor timpului începând cu registrele regimentelor, sintezele Marelui Stat Major, rapoartele comandanţilor de unităţi şi mari unităţi, autorul şi-a format convingeri de o cu totul altă natură. Nu revenim la Războiul Independenţei unde sutele de mii de evrei au pierdut 4 morţi dintre care numai unul lovit de o schijă, ceilalţi trei morţi de tifos la croitoriile şi ciubotăriile de etapă. Drept recunoştinţă pentru cei 4, statul român a împământenit 800 de evrei intraţi în ţară clandestin şi cu asta se încheie problema jertfelor evreieşti în Războiul Independenţei.
La declararea Războiului întregirii Neamului considerat de iudeo-comunişti ca un război imperial­ist, erau în ţară în jur de 500.000 evrei declaraţi şi alte zeci de mii clandestini. Dintre aceştia trebuiau să răspundă la mobilizare în jur de 50.000, adică 10%; românii din 7 milioane prezentând la mobilizare până în decembrie 1917: 741 399 de militari, în timp ce evreii au prezentat numai 15.959 militari. Prima concluzie: cu mult peste 50% dintre evrei s-au sustras de la mobilizare, adică 34.041 evrei. Dintre cei 15.959 militari evrei prezentaţi la mobilizare, prin certificate medicale false, prin corupţie şi protecţie politică, 7 980 s-au aşezat la serviciile auxiliare; din cei 7.979 repartizaţi la unităţi, 20% au dezertat înainte de a pleca pe front; iar din cei plecaţi pe front o bună parte au dezertat la inamic, punându-se în slujba acestuia ca tălmaci, spioni, delatori şi furnizori de alimente şi furaje; alţii dezertând la ruşi după izbucnirea revoluţiei şi devenind fie „revoluţionari” de profesie, fie terorişti. Excepţiile sunt cei care şi-au slujit ţara precum tatăl istoricului Nicolae Minei.
Regimentul 13 infanterie, Ştefan cel Mare, cu garnizoana Iaşi are la mobilizare 1.040 de evrei. Dintre aceştia, 276 dispar fără urmă, 176 dezertează la inamic, 71 sunt necombatanţi, 2 sunt condamnaţi pentru delicte militare şi după primele lupte se prezintă la regiment 161 evrei. Un deplin mister pluteşte peste cei 452 evrei care ar fi trebuit să fie trecuţi la rubricile morţi, răniţi, dispăruţi.
Am făcut sondaje la următoarele regimente: 67/55 Bacău, regiment decorat cu ordinul „Mihai Viteazul”; din 448 evrei, 130 au dezertat, 7 au dispărut, restul s-au aciuit pe la servicii. Regimentul 37 Botoşani a avut 359 evrei din care s-au făcut nevăzuţi 135, au dezertat la inamic 59, la servicii s-au tupilat 63, s-au evacuat 68; după primele lupte s-au prezentat 108. Din regimentul 4 Argeş au fost condamnaţi la moarte 2 evrei din totalul de 23 dintre care 9, au dispărut, unul a dezertat la inamic şi 9 s-au pitit pe la servicii. Sondajul este grăitor.

Adăugăm câteva date suplimentare. La Regimentul 2 Vâlcea au fost doar 16 evrei din care au dispărut 5, alţi 2 au dezertat la inamic, unul nu s-a prezentat la mobilizare, 3 s-au aciuit la arsenal şi doar un singur evreu a fost pe front. Din Corpul de Armată de la Iaşi au dezertat: Schechter Burăh, ofiţer medic-ajutor, Rosenzweig Moritz plutonier T.R., Ingher lacob medic, Bercovici Iosef sublocotenent rezerva, Gaicher Iosef medic-ajutor, Goldemherg Lazar, Rozman Isidor, Reistadt Aron, medici ofiţeri, Hugo Zeigher locotenent, lista continuând pe lungi coloane dezonorante şi descalificante.

• Raportul Nr. 3424 din 24 octombrie 1916 al Corpului de grăniceri laşi, adresat Marelui Stat Major: „…Am onoarea a comunica, ca în ziua de 27 septembrie a. c. un camion rusesc închis, voind a trece în Rusia prin punctul Sculeni, soldatul grănicer Cetăţeanu Teodor fiind de santinelă, 1-a somat să se oprească… Şoferul rus, soldatul Gherşov Ivan n-a vrut să oprească autocamionul, grănicerul român 1-a blocat şi la controlul camionului s-au găsit: …ascunşi în pânză şi înveliţi în saltele pe dezertorii evrei: Sfarţ Bercu Haim din Reg. 34 Infanterie, David Smil Iancu din Reg. 69 Infanterie, Froim sin Iancu, Iancu sin Iţic, Avrum sin Iţic, Sloim sin Iţic din Regimentul 77 Infanterie.”

Raportul da numărul autocamionului rusesc: 15956, suma plătită de fiecare dezertor soldatului rus, 100 de ruble şi unitatea şoferului: Coloana 16-a automobilistică rusă.

• Omagiez memoria evreilor care au făcut jertfa suferind alături de români, pe veteranii evrei ai Războiului întregirii, apreciind însă la justa şi semnificativa lui valoare aportul evreimii în tragedia pe care a străbătut-o poporul român în anii 1916-1919, fără să uit atrocităţile săvârşite de bandele iudeo-bolşevice asupra soldaţilor şi ofiţerilor români în campania pentru eliberarea Ungariei de sub Bela Khun, călăul iudeo-bolşevic al maghiarimii, ucis mai târziu de Stalin.

Extras din volumul ROMÂNIA CA O PRADĂ, publicat în 1996, la editura ALMA

Radu THEODOR

Sursa: https://www.scribd.com/document/56533514/Romania-ca-o-prada-Radu-Theodoru, 
lupuldacicblogg.wordpress.com