Romania nemuritoare… NESTEMATE, PE VALEA BUZAULUI MIJLOCIU

Romania nemuritoare…
NESTEMATE, PE VALEA BUZAULUI MIJLOCIU

0 180

E lucru demonstrat cu mult inainte de venirea legiunilor romane ; locuitorii statornici ai nedrept ironizatelor „plaiuri mioritice” s-au asezat statornic de-a lungul vailor de ape curgatoare, cum a fost si Buzaul. Aici muntele si codrul, frate cu romanul (sau, odinioara, cu geto-dacul), s-au dovedit un relief prietenos pentru cel ce se simtea cu adevarat „acasa” in zonele intracarpatice, care ofereau siguranta, protectie si continuitate. Iar in maruntaiele pamantului au gasit mari zacaminte de sare, argint si indeosebi aur (!) foarte cautate in acele timpuri, mai ales de imparatii Romei. Asa se face ca de-a lungul vremii, pe numeroasele vai atat de pitoresti sau in depresiuni roditoare oameni asezati temeinic pe la casele lor, au nascut frumuseti ce s-au adaugat frumusetilor oferite de Dumnezeu acestor „plaiuri” cu adevarat mioritice. Dar nu in sensul peiorativ … acordat bascalios unei presupuse „resemnari” nationale de catre un mahalagism dambovitean cu penibile pretentii filozofale.
Altfel putem vorbi azi despre Valea Buzaului, un itinerar mai putin mediatizat turistic, pe nedrept uitat … in plan publicitar; dar nu mai putin pastrator de cultura si traditie, de noblete umana, pitoresc si farmec autentic, intalnite in cele mai multe dintre localitatile risipite pe dealurile cu livezi pline de rod, aflate de-a stanga si de-a dreapta acestui bazin hidrografic, nu o data navalnic.
Vom propune „povestea” acestui itinerar turistic, pornind din municipiul Buzau, adevarata poarta ce deschide spre munte unul din drumurile importante, ce legau fundamental Muntenia si Moldova, de Tara Ardealului. Capitala de judet se numara intre orasele vechi ale Romaniei, de la prima sa atestare, pastrata in Biblioteca Vaticanului, trecand, iata, aproape 1640 de ani! Adevarata inflorire culturala se inregistreaza indeosebi la sfarsitul secolului XVII, in perioada neuitatului domn Constantin Brancoveanu, prin grija caruia, in incinta Episcopiei de Buzau, ctitorita de Neagoe Basarab in anul 1504 (refacuta 150 de ani mai tarziu, sub domnia lui Matei Basarab), s-a infiintat prima tipografie in limba romana din zona. De sub teascurile acesteia au iesit si s-au difuzat harnic in cele trei provincii romanesti importante carti de limba romaneasca: „Margaritarele Sf. Ioan Gura de Aur”, „Invatatura de sapte taine” si mai ales „Apostolul romanesc”. O cladire emblematica pentru oras, construita intre 1896-1904, este Palatul Comunal, proiectat de arhitectul Alex Savulescu; stilul este de inspiratie florentina, cu generoase logii si un turn inalt ce da majestuozitate intregului ansamblu ce domina Piata Centrala. Acest edificiu, adevarat simbol al localitatii, a gazduit de peste o suta de ani principalele institutii ale comunitatii. Nu ca o curiozitate, ci ca o dovedire a universalitatii spiritului national, sa notam ca in cimitirul orasului exista doua monumente funerare sculptate chiar de genialul sculptor al lumii, Constantin Brancusi (una fiind o copie dupa vestita „Rugaciune”).
Urcand pe Valea Buzaului, pe DN10, in dreptul comunei Berca, la doi pasi de Plescoi, se face la dreapta un drum modernizat, prin localitatea Satuc, spre Chiliile, pana la Paclele Mari. Ajungand in rezervatia naturala de sorginte geologica, pe o suprafata de circa 30 ha, un fenomen unic in Europa constituie o atractie turistica extraordinara. Aici Vulcanii noroiosi, desi nu sunt mai inalti de 5-7 m, „fierb” fara odihna, bolborosind permanent, asemenea unei uriase oale, ce scoate din adancuri noroi si gaze sulfuroase. Apoi se „solidifica” in timp, dand zonei un aspect cu cratere selenare, tulburator miscatoare.
Ce pacat ca din pricina gustosilor Carnati de Plescoi, ce nu-i prea …”inghite” o doamna ministru, mediatizarea turistica pe bani europeni, nu este „la moda” pe-aici… Urmand soseaua bine asfaltata, pe Valea Buzaului, intalnim comuna Parscov, intrata in geografia sentimentala a romanilor gratie marelui poet si scriitor care a fost Vasile Voiculescu, personalitate unica, de sensibilitate fara pereche! Casa memoriala pastreaza inca documente despre incredibila drama a acestui stralucit reprezentant al culturii romane, care spre incheierea vietii, dupa 74 de ani, a suferit patru ani de temnita in puscariile comuniste datorita unei incredibile greseli judiciare! La cateva luni dupa iesirea din inchisoare, bolnav si trist, s-a stins la aproape 80 de ani autorul neasmuitelor „Sonete inchipuite” dupa Shakespeare sau al „Ultimului Berevoi”.
Din dreptul comunei Magura, in stanga un drum inca asfaltat, trece pe langa ce a fost candva exceptionala Tabara nationala de sculptura in aer liber si ajungem la Manastirea Ciolanu, punct de reper in geografia ortodoxa a buzoienilor, ridicata in 1568 de boierul – ardelean ! – Dumitru Ciolanu impreuna cu fratii Sorescu din Vernesti si innobilata de pictorul Gh.Tattarescu, 300 de ani mai tarziu. In drum spre Nehoiu, un popas la Patarlagele, cu un spital secular (desfiintat de curand!) o localitate atestata inca din 1573, dar ambitiile istorice locale imping existenta acesteia inca in secolul al XII-lea. Desigur, in primul rand denumirea „originala” i-a promovat in timp… celebritatea, multi fiind convinsi ca aici era un loc de popas al cavalerilor teutoni ce treceau muntii din Tara Barsei in razboaiele lor impotriva cumanilor. Iar denumirea ar proveni de la numele de Peter (Petru) si lager (tabara, loc de popas). Inainte de Nehoiu, o scurta abatere laturalnica pana in comuna Colti ofera o noua sansa de unicitate pentru turist: posibilitatea de a admira Colectia de chihlimbar de la Colti, ce constituie in sine o atractie.
Din orasul Nehoiu, situat in epicentrul unei zone turistice cu posibilitati multiple de excursii, atat cu automobilul, cat si cu rucsacul in spate. Mai intai cateva vorbe despre importantul lac de acumulare Siriu, situat intr-un peisaj alpin de o rara frumusete. Barajul are inaltimea de 122 m si un coronament de 570 m, sustinand o acumulare de 155 milioane mc de apa, care de peste un sfert de veac asalveaza multe localitati situate in aval, care sufereau in fiecare an consecintele unor teribile viituri! Ineditul acestui baraj il constitue faptul ca este alcatuit din roca, steril si la mijloc, miez de argila, betonul fiind folosit doar pentru ecluza de evacuare. Construirea barajului a atras dupa sine mutarea DN10 pe un traseu cu spectaculoase poduri si viaducte, intre care viaductul Giurca, lung de 176 m, montat pe piloni de 46 m inaltime, dar si lucrari de adevarata arta cum este spectaculoasa „lucrare” de la Stanca Teherau. Excursii deosebite pot fi facute la „Cabana 14 Scaune”, din Muntii Siriu, pe versantul Malaia, unde atractia o constituie mai putin cunoscuta acumulare, „Lacul Fara Fund”, situat la 1.420 m, format in perioada periglaciara, fenomen impresionant la aceasta altitudine. Pentru montagnarzi, principala atractie poate fi o ascensiune pe Varul Masivului Penteleu, la 1.772 m altitudine, socotit cel mai frumos munte din Carpatii de Curbura. Iar pentru cei interesati si informati in domeniu, o reala curiozitate o constituie Asezarile Rupestre de la Alunis-Nucu, ori Adaposturile primitive din Pestera Bozioru. Dar si bisericuta sapata in piatra se pare, inainte de secolul XII!
Zona insa merita mai indelung cercetata, constituind pentru lumea turismului inca o frumoasa si atragatoare necunoscuta. (ddr)

COMENTARII

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.