România – țara unui vis posibil! Discursul integral al autorului Liviu Pleşoianu, la lansarea cărții

În urma cu exact un an unul din politicienii tineri ai Romaniei, Liviu Pleșoianu, cu potențial greu de egalat în clasa politică, publica o carte intitulată „România – țara unui vis posibil”, un crez politic de excepție. Publicăm discursul autorului la evenimentul de lansare a cărții.

„Visul meu este despre o țară în care poporul e acela care își decide prin vot, propriul destin, iar nu o mână de oameni închiși într-o sufragerie.
Visul meu este despre o țară în care, atunci când poporul votează ca un copil cu voce de înger să reprezinte România la Eurovision, nu vin alți inși, dintr-o altă sufragerie, să le întoarcă votul. Visul meu este despre o țară în care Laura Bretan nu e pedepsită pentru că s-a exprimat în favoarea familiei tradiționale, în condițiile în care Laura Bretan nu îi pedepsește pe alții pentru propriile lor opțiuni.
Visul meu este despre o țară care reacționează și își apără suveranitatea atunci când ambasadorii altor țări o ceartă și îi spun ce e bine și ce e rău, ce are dreptul și ce nu are dreptul să facă.

Visul meu este despre o țară în care societatea reacționează sănătos, uman și demn, așa cum a făcut-o în 2004, atunci când toată lumea s-a arătat revoltată de faptul că pușcașul marin american care l-a omorât într-un teribil accident rutier pe basistul Teo Peter e scos rapid din țară și spălat de orice răspundere.
Visul meu este despre o țară în care președintele Comisiei Europene nu își permite să vină și să certe presa pentru faptul că a relatat despre abuzurile unității de paraditori de elită Haules – DNA ‒ Ploiești.
Visul meu este despre o țară care nu tace atunci când autoînchipuiții zei ai noului Olimp de la Bruxelles ne scot la careu în fiecare dimineață și ne bat cu rigla peste degete. Visul meu este despre o țară unde, atunci când ne ceartă pentru microcorupția noastră, le vorbim și noi cu fermitate despre macrocorupția lor.
Visul meu este despre o țară în care propunem și noi mecanisme de cooperare și verificare pentru statele central și vest-europene care exportă corupție, care dau mită în străinătate în valoare de zeci de miliarde de dolari în fiecare an.
Visul meu este despre o țară care nu se teme să-i pună oglinda în față directorului din România al băncii Raiffeisen, cel care protesta împotriva Guvernului Român. În oglindă, distinsului bancher este necesar să i se arate cum banca pentru care lucrează a spălat sute de miliarde de dolari. Tot în oglindă, este necesar să i se arate și marelui cavaler olandez al dreptății, Frans Timmermans, cum bănci olandeze (inclusiv o bancă de stat) au spălat, de asemenea, sute de miliarde de dolari.

Visul meu este despre o țară în care nu confundăm diplomația cu slugărnicia, o țară care nu se teme să spună că e nepermis să fie Președinte al Comisiei Europene un individ care, pe lângă crizele dese de sciatică, a trecut printr-o mega-criză în propria sa țară, acolo unde Juncker – premier timp de 18 ani – a fost nevoit să demisioneze în urma scandalului legat de interceptările ilegale operate de serviciile secrete aflate sub directa sa autoritate.
Visul meu este despre o țară în care societatea își recâștigă sănătatea care îi permitea, cu ani în urmă, să împingă spre periferii indezirabile comportamentele agresive și chiar fasciste ale unor indivizi care urinează pe sediile partidelor, aruncă muștar, ouă și ketchup pe instituții ale statului și îi hărțuiesc pe jurnaliștii care nu le convin.
Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care se urmărește limitarea mandatelor șefilor din servicii. Visul meu este despre o țară în care un șef de serviciu secret nu stă în funcție mai mult decât un președinte ales prin vot democratic.
Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care se urmărește transparentizarea finanțării ONG-urilor și depolitizarea ONG-urilor de utilitate publică.
Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care se urmărește asanarea Justiției prin excluderea din magistratură a tuturor procurorilor și judecătorilor care au lucrat în celebrele echipe mixte, în baza unor sinistre protocoale secrete încheiate cu SRI.
Visul meu este despre o țară în care Parlamentul are curajul să voteze proiectul de lege prin care se urmărește interzicerea ocupării funcției de judecător al CCR de către o persoană care fie a lucrat în echipe mixte cu SRI în baza unor protocoale secrete, fie a generat un conflict juridic de natură constituțională, fie a atras condamnarea României la CEDO.

Visul meu este despre o țară în care Președintele nu e Dezbinator, ci Inspirator.
Visul meu este despre o țară în care Președintele nu-și aruncă nervos paltonul pe mașină atunci când nu vine cineva repede să-l slugărească, o țară în care Președintele se percepe pe sine ca slujitor al statului, iar nu ca șef al statului, o țară în care Președintele nu este o emanație a Noii Securități, nu este o creație a unor entități transnaționale, metastatale.
Visul meu este despre o țară care are curajul de a se autodetermina, de a se reașeza în făgașul propriului destin, o țară care își propune să devină un spațiu al dialogului dintre națiuni, iar nu doar o altă moleculă aruncată în acceleratorul dement de particule beligerante.
Visul meu este despre o țară care le vorbește celorlalte țări despre nebunia de a aloca 1,7 trilioane de dolari anual pentru înarmare și activități militare, în condițiile în care suma estimată care ar fi necesară pentru a eradica sărăcia extremă pe Pământ e de 3,5 trilioane de dolari. Cu alte cuvinte, în doar doi ani în care banii pentru moarte ar fi folosiți ca bani pentru viață, am ajunge în situația în care nu ar mai muri milioane de oameni (mulți dintre ei copii) de foame sau din cauza bolilor asociate sărăciei extreme. Visul meu este despre o țară care propune lumii ca, dacă 2% din PIB merg către înarmare, cel puțin 2% să meargă către dezînfometare!

Visul meu este despre o țară în care sistemul educațional îi oferă elevului-om posibilitatea de a se dezvolta în complexitatea sa umană. Un sistem educațional în care nu contează doar inteligența rebusistică, ci și inteligența emoțională. Un sistem educațional în care nu înveți doar pentru a avea un loc de muncă de unde să obții bani pentru a trăi, ci înveți și pentru a ajunge să muncești având mereu în conştiinţă binele celorlalți. Un sistem educațional care încurajează munca în echipă, astfel încât spiritul concurențial să nu eșueze în conflict. Un sistem educațional pentru care elevul e omul care va construi societatea, nu robotul care va fi asamblat de către societate. Un sistem educațional care încurajează empatia și simpatia, nu doar critica îngâmfată și desconsiderarea tuturor celor care au alte opinii.

Visul meu este despre o țară în care nu mai acceptăm să ni se spună că orășeanul trebuie să fie dușmanul țăranului, că ardeleanul trebuie să fie dușmanul moldoveanului și al munteanului, că românul din exteriorul României trebuie să fie dușmanul românului din interiorul României, că tânărul trebuie să fie dușmanul bătrânului, că părintele trebuie să fie dușmanul profesorului, că pacientul trebuie să fie dușmanul medicului și așa mai departe.
Visul meu este despre o țară în care tot mai mulți vom înțelege că România noastră nu poate fi cu adevărat o țară decât dacă fiecare dintre noi, în unicitatea sa, își găsește sensul propriu întru marele sens comun. O colectivitate de ființe libere care își susțin reciproc prosperitatea.
Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că bătălia pentru România se dă în jurul multor tabere de altitudine. E o bătălie pentru economie. E o bătălie pentru democrație. E o bătălie pentru ființa omenească. Iar timpul nostru este timpul decisiv al unei bătălii finale – România va deveni „țara unui vis posibil” croindu-și drum prin istoria mare sau va eșua lamentabil în subsolurile întunecate și jilave ale istoriei mici!

Visul meu este despre politicieni care înțeleg că este necesar să devină oameni politici, este despre demnitari care înțeleg că e timpul să acționeze cu demnitate! Colegilor mei din toate partidele le doresc cu toată sinceritatea să se bucure de aerul curat al libertății! Să ia mereu decizii din libertatea propriului for interior. Eu asta am făcut, chiar cu riscul de a fi considerat „imatur politic”, chiar cu riscul de a mi se spune uneori că „nu sunt om de partid”. E foarte, foarte important să fim oameni politici liberi, care înțeleg problemele timpurilor și care caută soluțiile alături de oameni, iar nu alături de „elitele” care manipulează oameni! Bolul omului politic este bine să rămână mereu acoperit atunci când autointitulatele „elite” se oferă să îl umple și mereu descoperit atunci când oamenii simpli și vii pun acolo un dram din pâinea lor și o picătură din apa lor. Decât să beau un butoi de apă moartă, prefer să-mi umezesc buzele cu câteva picături de apă vie!

Visul meu este despre un popor care înțelege că nu e premoniție, ci e doar privire cu ochii larg deschiși atunci când spun că, dacă nu repornim inima acestei națiuni acum (nu anul viitor, nu anotimpul următor, nu luna care vine), atunci ne vom fi ratat poate ultima șansă de a conta frumos pe scena lumii. Și nu o putem reporni decât dacă ne administrăm, colectiv, un sens. Singurul liant e noua perspectivă pe care ne-am putea-o da și pe care lumii i-am putea-o propune. Iar de un aspect sunt ferm convins – România poate renaște doar dacă își acceptă destinul de deschizătoare de drumuri, de neutră țară umanistă care oferă timp și spațiu pentru dialog, de teritoriu liber de ură și de cultivatoare nu doar de grâu – ci și de sensuri.

Dacă vom continua, din contră, să pășim cu capul plecat la umbra tălpilor mari ale altora, atunci vom ajunge, foarte curând, o ruină – ruina unui popor cu destinul acoperit și sufocat de buruieni.
Visul meu este despre o țară în care, tânăr fiind, nu poți alege să rostești cuvinte precum „boșorogii ăia fără dinți”. Dacă ești cu adevărat tânăr, nu vei face niciodată asta pentru că vei ști că „boșorogul ăla” e tânărul de ieri care gătea la 1:00 noaptea pentru tine sau pentru părinții tăi într-o vreme când gazele ajungeau în bucătăriile familiilor de români doar după acea oră. Vei ști că „boșorogul ăla” este cel care te ținea pe tine în brațe sau îi ținea pe părinții tăi în brațe, noaptea, nu doar pentru că vă iubea, ci pentru că dorea să nu vă fie frig! Vei ști că „boșorogul ăla” este cel care lua pâine și ulei pe cartelă, care stătea ore întregi la coadă, în fiecare zi, pentru ca tu sau părinții tăi să aveți ce mânca!

Visul meu este despre o țară în care încetăm să ne mai văităm că e beznă peste tot în jurul nostru și că nu reușim să strângem tot întunericul într-o roabă. Facem asta pentru că așa ne-am obișnuit și pentru că așa am fost obișnuiți. Însă jelirea repetitivă a propriei situații și condiții nu ne va duce nicăieri. Tot în întuneric vom trăi. E momentul să ne oprim din a tot încerca la nesfârșit aceleași căi. E timpul să facem gestul simplu de a apăsa întrerupătorul pentru a face lumină în încăpere.

Visul meu este despre o țară în care, după 15 ani de falsă luptă împotriva corupției, nu vom mai avea parte de încă 15 ani de falsă luptă împotriva abuzurilor. Situația este necesar să fie reglată rapid, fără rezerve. Nu poți învinge hidra dacă îi lași mereu timp să se regenereze. Lasă-i să lupte alături de tine pe cei care te-au ales să lupți pentru ei! Sau refugiază-te la raionul de scutece! Iar dacă optezi pentru raionul de scutece, măcar ai decența de a nu te mai plânge că ești hăituit și abuzat! E dizgrațios. Bărbații de stat nu se refugiază la raionul de scutece!

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că falsul proiect de țară al luptei anticorupție a prins doar pentru că spațiul era liber. Pentru că cine ne-a aruncat niște buruieni și ne-a pus apoi să le adunăm de pe jos a găsit locul liber!

România nu-și va reveni decât atunci când va începe să meargă pe drumul său, când va planta pomi roditori și flori în grădină, reducând astfel drastic spațiul pentru buruieni. Este necesar să lucrăm pentru ca libertatea noastră să însemne mai mult decât „șansa”de a alege între diverse forme de sclavie.

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că lumea este condusă superficial, voit superficial. Tot ce ne înconjoară, școală, loc de muncă, spațiu de recreere (cu prea rare excepții) este menit să ne adoarmă umanitatea, să ne exproprieze sensurile, să ne deporteze rosturile, să ne cufunde în uitarea de sine și de celălalt.

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că dacă rămânem doar adepți ai retoricii prafului de pușcă, tocmai avansul tehnologic în domeniu ne va risipi spre deloc șansele supraviețuirii ca specie! Dincolo de economic și praf de pușcă (strâns legate, în fapt), există o lume întreagă de explorat, un tărâm nesfârșit care ne definește dar pe care nu am pășit niciodată. Copiii Pământului nu trebuie să fie învăţaţi doar să devină roboții utili ai unei societăți care nu vede în ei decât elemente de statistică economică și militară.

Visul meu este despre un popor care începe să înțeleagă că, dacă munca noastră e dezumanizată pană într-acolo încât lucrătorul devine doar o „resursă umană”, fructul muncii – doar „un produs”, iar destinatarul acestuia – doar un „client”, atunci nu mai putem vorbi despre o „lume a oamenilor”!

Visul meu este despre un popor care consideră că este cazul să reașezăm relațiile României cu celelalte state. Să fim parteneri, DA! Să fim doar o colonie administrată de un guvernator? NU! Eu încă mai sper că Administrația Trump va reprezenta cu totul altceva față de Administrația Obama. Pentru că Administrația Obama a acționat catastrofal în această țară, prin toți ambasadorii și emisarii săi! Sub stindardul „luptei anti-corupție”, au creat în această țară un monstru sinistru, o hidră la ale cărei zvârcoliri disperate asistăm chiar în aceste luni! Am crezut și încă mai cred în faptul că noua administrație sub conducerea lui Donald Trump va desface ce a făcut Administrația Obama.

Partenerilor noștri din UE și din SUA li s-a tradus ani de zile greșit! În realitate, suntem „primitori”, nu „primitivi”. Poate că dacă li se va traduce corect, ne vor și trata corect. Măcar de aici înainte.

Din păcate, am devenit victimele „corectitudinii politice”. Dacă înţelegi să fii un om liber și să nu accepți nicio lesă (fie ea și una din aur strălucitor), atunci ești, desigur, „naționalist retrograd”. „Normalul” a fost redefinit și impus de-a lungul ultimelor decenii. Într-un asemenea hal am ajuns ca „bărbați de stat” încât, dacă Baiazid și Mircea cel Bătrân ar călători în timp, dialogul ar suna așa: „Tu ești Mircea?”… „Cum vrei tu-mpărate!”… După care, fericit că e adaptat la noile timpuri, că e un politician #modern, că nu îl poate acuza nimeni de „naționalism”, Mircea s-ar duce la cantina Parlamentului și, cu gândul la sultanul Baiazid, și-ar comanda o… „shaorma cu de toate”.

Visul meu este despre un popor care înțelege că, în mod evident, nu e o soluție bună să aduci laolaltă, brusc, două civilizații, două culturi, două religii complet diferite. Dialogul dintre culturi și civilizații e absolut necesar și voi pleda și lucra mereu în acest sens. Însă nu despre așa ceva este vorba aici. Aici este vorba despre niște păpușari care, din umbră, au decis exact contrariul – anume ciocnirea frontală a două culturi și civilizații foarte puțin asemănătoare. Criza refugiaților a fost creată exact cu acest scop! Rezolvarea crizei refugiaților e foarte simplă. Tot ce este necesar e ca marile puteri să nu mai caute să genereze profit de pe urma războiului purtat în toate aceste țări. Atunci, în loc de „cote de refugiați”, puterile Vestului militarizat ar trebui să vorbească despre „cote alimentare”, despre bani investiți în dezvoltarea acestor țări, iar nu în înarmarea lor… Așa se rezolvă situația. Doar așa și foarte repede. Iar noi, ca țară, ar fi necesar să vorbim deschis în acest sens și să propunem soluții în această direcție, nu să acceptăm stupid tot ce ni se impune de la centru.

Visul meu este despre un popor care înțelege că maladiile foarte grave ale Uniunii Europene nu vor putea fi vindecate făcând mătănii și rostind teatral, cu plecăciune cvasi-religioasă, „Uniunea Europeană”. Până la urmă, din ce anume a ieşit Marea Britanie? Care sunt pietrele de temelie reale, solide, menite să dăinuie pentru secole sau măcar pentru decenii? Care e, de fapt, adevărata piatră unghiulară, singura capabilă să menţină unite puterile Europei? O „uniune” reală a țărilor europene ar presupune o apropiere reală între cetățenii respectivelor țări. Tocmai în acest sens, al unei uniuni reale, profunde, umane, nu s-a făcut absolut nimic! Dacă vrem să continuăm joaca de-a marile instituții, nu ne împiedică nimeni s-o facem. Dacă vrem însă o îmbunătăţire profundă a traiului european, suntem obligați să ne dăm jos căștile de realitate virtuală, pe care ni le-au așezat pe nas marii dregători de instituții cu nume pompoase, și să privim realitatea drept în ochi: UE e un colos cu picioare de lut, care nu are la bază omul și grija față de om! Ființa omenească a fost sacrificată pe altarul unei birocrații interesate! Iar singura șansă de a modifica asta este întoarcerea la fundamentele corecte, care înglobează economicul, dar îl depășesc cu mult.

Cată vreme vom reduce totul la economic, nu vom avea nicio Uniune. Ci doar niște instituții folosite de conducătorii câtorva țări pentru a subjuga economic și politic toate celelalte țări.
Nu ne putem întoarce la națiunile privite ca monade de sine stătătoare, ermetic închise, fără comunicări și schimburi cu exteriorul. Umanitatea e firesc și necesar să evolueze către a deveni o mare comunitate. Însă nu în sensul globalizării așa cum a fost ea concepută de către cei care vor – și în mare măsură reușesc – să dirijeze orchestra lumii. Nu în sensul unui singur stat global, unde nimeni nu mai are identitate și unde toți sunt clonele aceleiași matrici – idealul ultim corporatist. Ci în sensul unei umanități alcătuite din miliarde de picături interdependente, care aleg liber să compună un ocean. Nu un neam de clone, nici miliarde de monade de sine stătătoare, ci o pluralitate de ființe libere care îşi asigură reciproc prosperitatea.

Avem nevoie de reaprinderea omenescului – în noi și în instituțiile noastre, naționale și internaționale. Este singura cale reală. Orice altceva e doar concert de sticle goale. Și tocmai aici văd rolul României, adevăratul său destin european și mondial – acela de punte, de punte între oamenii Europei, de punte între oamenii lumii celei mari. Înainte de a pune problema unei ieșiri din Uniunea Europeană, ar fi necesar să ne întrebăm dacă am fost vreodată cu adevărat acolo! Eu asta vă propun – o țară vie, care are curajul de a refuza simulacrul de destin care i-a fost impus și de a începe cu adevărat să conteze pe scena lumii. Avem tot ce ne este necesar, e nevoie doar să ne depășim complexele de inferioritate care ne-au fost în mod sistematic induse.

Visul meu este despre un popor care respinge atitudinile de vătaf luminat de tipul Macron! Sunt încă victima unei stări de uluire, stare generată de un discurs relativ recent al lui Macron din Parlamentul European! Președintele Franței a spus, nici mai mult, nici mai puțin, decât că intenționează să facă totul pentru „apărarea în mod ferm a unei suveranități europene reinventate, în fața tentației autoritare în unele țări ale Uniunii Europene”!

Oameni buni, noi chiar o luăm razna cu totul!? Adică nu suveranitatea țărilor se impune să fie apărată în fața globalismului nivelator, ci Uniunea Europeană (așa cum o vede domnu’ Macron) este nevoie să fie apărată de țările ale căror popoare văd altfel viitorul decât îl vede el, Macron, „lumina Mileniului III”… Fabulos!
Eu vă spun așa: absolut nimic nu se va îmbunătăți pe plai dacă nu vom pricepe, la nivel de oameni de stat, că România nu poate prospera ca anexă a altor puteri, indiferent care ar fi acestea!
Declarația lui Macron este nu doar revoltătoare, ci și emblemă a unui viitor care ni se construiește de multă vreme și care îşi atinge chiar în acești ani punctul culminant: o lume nivelată și nivelatoare, unde nu sunt acceptate decât „principiile”, „conceptele” și „adevărurile” dictate de câteva state, indiferent de ce cred, vor sau votează celelalte state. Ce spune Macron este că trebuie acționat, la nivelul Uniunii Europene, împotriva conducerii democratice (rezultate prin vot) a țărilor a căror traiectorie nu corespunde „adevărurilor” sale. Ei bine, eu chiar nu am de gând să accept această atitudine de „vătaf luminat”! România este necesar să aibă curajul de a se autodetermina în această lume dominată din ce în ce mai mult de reducționismul de tip „Macron”, un reducționism care sună cam așa: „Cine nu urmează întocmai și la timp linia trasată de noi cu creta pe asfalt va fi numaidecât pus la punct, sancționat și chiar repudiat! Noi suntem principiile, noi suntem calea, noi suntem binele!”

Țările Europei de Est nu sunt copiii inadecvați ai Vestului! Nu suntem niște imbecili care e nevoie să fie puși mereu în banca lor, scoși dimineața la careu și loviți în pauze cu rigla peste degete! … Sau suntem, dacă nu respingem ferm astfel de tratamente!
România – țara unui vis posibil! nu e nici platforma politică a cuiva, nici „societatea civilă” a altcuiva. România – țara unui vis posibil! este platforma dumneavoastră, a oamenilor obișnuiți ai acestui neam, a adevăratei „societăți civile” pe care nu o pot reprezenta decât oamenii, cetățenii. Adevărata „societate civilă” româneasca este însăşi societatea românească, cu bunele și relele ei!
Adevărata „societate civilă” nu este monopolul nimănui. Ea este a oamenilor și e reprezentată de oameni! România – țara unui vis posibil! este începutul unui nou drum pentru România. După decenii în care ni s-a tot spus și am fost învăţaţi să ne tot spunem că suntem „cei mai leneși”, „cei mai corupți”, „cei mai nepregătiți”, a venit vremea să spunem stop! Nu „stop și de la capăt”, cum ar zice un ins bizar, ci „stop și cu sens”!
Paradoxal, utopic nu e să crezi că lumea poate fi transformată, ci să consideri că ea mai poate continua așa cum e acum.

Acesta este visul meu. Dacă e și al dumneavoastră, atunci vă invit să dăm mână cu mână, cei cu inimă – nu de cyborg – ci română, și să strângem rândurile.
Fie să fim oameni liberi!”

Liviu Pleșoianu

Share on Facebook

Tweet

Follow us