România va fi atrasă în război… sub comandă NATO!
Ce-ar mai fi de zis… vremea cuvintelor apune, și argumentele vor fi tranșate prin dreptul forței. Este trist să vezi cum oamenii care nu cunosc istoria, confundând-o cu niște basme cu Făt-Frumos și Zmeul, ajung să o repete.
Cea mai importantă lecție pe care istoria ar trebui să ți-o dea e că mulți au avut dreptatea lor, s-au simțit nedreptățiți pe bună dreptate și s-au radicalizat, în universul lor omenesc erau pe deplin justificați în ceea ce făceau, dar când s-a tras linie la final au rămas doar niște criminali odioși.
E ușor să te radicalizezi pe dreptatea TA, să absolutizezi poziția pe care te găsești, să proiectezi asupra „inamicului” toate viciile pentru a-l dezumaniza, să crezi în sfințenia cauzei tale, să ucizi în numele ei și să te mai și consideri un om moral, un idealist, în timp ce ajungi să vânezi oameni pe stradă pentru că sunt CU DUȘMANUL.
Desigur, în vreme de război e ușor să te radicalizezi. E ușor pe timp de pace – darămite când știi că familia ta e în pericol. E greu să expui lecțiile istoriei unor oameni fanatizați, orbiți de propria lor cauză, pentru care totul se reduce la a ucide pentru a nu fi ucis ceea ce iubesc.
Doar că nu descoperă nimeni acum apa caldă și mersul pe jos. Așa a fost întotdeauna, la orice război. Fiecare soldat, din fiecare tabără, credea cu argumente în justețea cauzei lui și era ancorat trup și suflet în ceea ce făcea pe front știind că luptă nu doar pentru țara lui în mod abstract, ci concret pentru familia lui, pentru fetița de 12 ani care îl așteaptă pe tati să se întoarcă…
Din păcate, plâng bibliotecile necitite de greutatea rafturilor cu cărți care descriu fix asta. Cum să realizezi că practici discursul Marelui Inchizitor când tu nu l-ai citit? De aia s-a chinuit putinistul Dostoievski să redea dramele din cotloanele sufletului uman, trăirea radicalizării și fanatismul propriei justeți a celor pregătiți să ucidă pentru ea? Nu citim, nu cunoaștem istoria dincolo de o narațiune superficială justificativă, și reluăm ciclul violenței despre care deja concluziile au mai fost trase de multe ori până acum. Degeaba s-au scris tomuri, degeaba avem în istorie atâtea exemple care să ne ajute să relativizăm lucrurile și să le punem în perspectivă, să realizăm că teroriștii unora sunt luptătorii pentru libertate ai altora, că eroii unei tabere sunt măcelarii celeilalte și că, la final, istoria va consemna îndreptățirea morală a fiecăruia în funcție de cine a câștigat.
Nu sunt agent rus, nu mă plătește Putin în ruble cum tot repetă cei care servesc clișee gata rumegate, nu îmi iese nimic din a îmi scrie opinia și nu am altă miză decât de a oferi public gânduri, lucru pe care l-am făcut pe multe teme de actualitate, de pe poziții nepopulare, în ultimii (mulți) ani. După ce am supraviețuit cu succes vacciniadei am crezut că mai rău de atât nu are cum să fie, dar iată că vine războiul. Nu am stofă de erou așa că, dacă se ajunge la vânat putiniști pe străzi, eu mă opresc. O să scriu prin alte părți în alte limbi despre alte lucruri.
Am convingerea, într-adevăr, că România va fi atrasă în război.
Va trimite în primă fază trupe în Moldova pentru a lupta în Transnistria, înainte ca rușii să ajungă în regiunea Odesa, după care va exista un front româno-rus poate pe Nistru…
Mai trist este că trupele românești vor fi sub comanda NATO, deci nu ele vor decide dacă, cum, cât și până unde sunt dispuse să lupte.
Am certitudinea că treaba asta se va termina extrem de prost pentru România, dar aia e, nu am eu cum să împiedic mersul istoriei. Cine n-a pregătit materia din urmă va trebui să o repete, și se pare că ăia vom fi noi…
Sunt destul de convins că se va lăsa și la noi cu mobilizare, exact ca la ucrainieni, după ce se îngroașă gluma și armata regulată are pierderi de neacoperit. Asta va însemna închideri de granițe, deportarea bărbaților de vârstă luptătoare din țările NATO unde locuiesc fără a avea cetățenia, cenzură, vânătoare de „putiniști” pe stradă… și e ceva care va avea loc într-un interval de timp de ordinul lunilor, nu anilor. Pare de necrezut, dar încolo merge trenul, fără doar și poate.
Vă urez succes să scăpați teferi cumva și din această încercare, și să auzim de bine!
Autor: Laur Tirca
Sursa: facebook.com
