România va rămâne rostul, țărâna, sângele şi credința noastră veșnică
Locuiesc în limba română și trăiesc într-o grădină edenică al cărei nume este România. Poporul acestei grădini avea să supraviețuiască legiunilor romane, iataganelor turcești, cuțitelor grecești, cizmelor germane și tălpii bolșevice, legând o țară pe care marele martir G.I. Brătianu a cuprins-o în două cuvinte: „enigmă și miracol”.
„Te binecuvântez, frumoasă țară, țară a bucuriei și durerii!” – cuvânta regina Maria, înotând victorioasă prin nimbul auriu al reîntregirii.
„Jur, în numele Prea Sfintei Treimi și în fața țărei mele că voi păzi cu sfințenie drepturile și interesele patriei, că voi fi credincios Constituției în textul și în spiritul ei, că în toată domnia-mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toți și în toate, uitând toată prigonirea și toată ura, iubind deopotrivă și pe cei ce m-au iubit și pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele și fericirea nației române”, se angaja prin jurământ domnitorului Alexandru Ioan Cuza.
Ca proprietari de drept ai României de azi, să ne îmbrăcăm în lumina speranței și să credem într-o miraculoasă Românie de mâine, pentru că dincolo de câinoșenia lumii și otrava timpului, ea va rămâne rostul, țărâna, sângele și credința noastră veșnică.
Sursa: yogaesoteric.net
