României i-a dispărut rostul!
Brăduț Florescu, unul din „vechii” publicității românești, și-a încheiat contractul cu Realitatea Cațavencu, unde coordona strategia de comunicare a grupului, și a plecat în Thailanda.
Iată ce articol a scris, după ce a plecat:
României i-a dispărut rostul. E o țară fără rost, în orice sens vreți voi. O țară cu oameni fără rost, cu orașe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, mașini și țoale fără rost, cu relații și discuții fără rost, cu minciuni și înșelătorii care nu duc nicăieri.
Există trei mari „surse de rost” pe lumea asta mare: bătrânii (familia), pământul și credința.
Bătrânii.
România îi batjocorește cu sadism de 20 de ani. Îi ține în foame și în frig. Sunt umiliți, bruscați de funcționari, uitați de copii, călcați de mașini pe trecerea de pietoni. Sunt scoși la vot, ca vitele, momiți cu un kil de ulei sau de mălai, de care, dinadins au fost privați, prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde și bătute, asta au ajuns bătrânii noștri. Câini ținuți afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiți. O fonotecă vie de experiență și înțelepciune, a unei generații care a trăit atâtea grozăvii, e ștearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni, nu există familie. Fără bătrâni, nu există viitor.
Pământul.
Care pământ? Cine mai e legat de pământ în țara aia? Cine-l mai are și cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei, susține un program care se intitulează „Sufficiency Economy”, prin care oamenii sunt încurajați să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găină, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supraviețui fără ajutoare de la țările „prietene”.
La noi chestia asta se numește „agricultură de subzistență” și lui tanti Europa nu-i place! Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și șoriciul de la hypermarketuri franțuzești și germane, că de-aia avem UE!
Cântatul cocoșilor dimineața, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii și broaște, sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot întelege, și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară!
Din bețivii, leneșii și nebunii satului, se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecărei dimineți și fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii, i-au făcut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Și acum sunt tot ei sau odraslele lor. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.
Credința.
O mai poartă doar bătrânii și țăranii, câți mai sunt și cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume și pus la loc în lada de zestre, împreună cu busuioc, smirnă și flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăștia, o să-L ia cu ei la cer pe Dumnezeu!
Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de mașini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în grabă și cu un „Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. „Scuze, domnu’ părinte, e urgent!”.
Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credincioșii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să se înscrie pentru viza de Canada.
Fetele noastre se prostituează, până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții noștri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting, pentru că știu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează.
Părinții noștri pleacă să culeagă căpșuni și să-i spele la fund pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer, pentru și de la multinaționalele lor, conduse de securiștii noștri.
Sună-ți familia, pune o sămânță într-un ghiveci și aprinde o lumânare pentru vii și pentru morți.
??Să trăiești!
Brăduț Florescu
