„ROMANII SA ISI SPUNA de-acum PAREREA DESPRE „AUTONOMIA” secuiasca din Martie Negru 1990, replanuita in 4 iunie 2020!!–

Interviu cu domnul prof. univ. dr. IOAN SABAU POP
– Domnule profesor, ati fost unul dintre martorii directi ai evenimentelor din martie 1990, de la Targu-Mures. Va mai reamintiti care au fost incidentele ce au precedat acel „Martie negru”?

– Cred ca doar sintagma de „Martie negru” nu este „total” acoperitoare semantic. Eventual si „Martie verde plus rosu”, avand in vedere semnele evidente de bolsevismneo-bela-kun-ist, dublat de actiunile dusmanoase, iredentiste ale spionajului unguresc, care s-au agatzat violent de acel moment, declansat si produs, cu scopul  dezmembrarii  Romaniei. Sau, cel putin prin incercarea de rupere a Transilvaniei si aducerea aici de trupe …de pace, cunoscutele atunci drept „Castile albastre”. 
Adica cliseul jugoslav…Evenimentele din 1989, abreviate de intalnirea de la Malta, creionasera o noua cale geopolitica pentru Rasaritul balcaic! Momentul a fost considerat de Ungaria si organizatiile „ungurilor de pretutindeni” un prilej important pentru revendicari teritoriale,  si revizuirea, obsedantul, pentru ei, Tratat de la Trianon, din 4 iunie 1920.

Acum, dupa 100 de ani, intreaga suflare revizionista pregateste un nou „CENTENAR NEGRU” pe care vor sa-l „comemoreze”...cu glonțul pe teava, cum s-ar spune, chiar peste trei luni! Atunci, preludiul unor actiuni dusmanoase era elocvent! Statul roman, în haosul european creat, era in primejdie, prin uneltiri si metode readuse in fapt, din Evul Mediu.
Era cat se poate de clar ca evenimentele din Decembrie 1989  erau si in folosul comun al minoritatilor nationale traitoare pe teritoriul Transilvaniei. Dar, cum s-a vazut, nu si pentru unguri, carora le poti flutura si  un cearceaf, ei tot revizuirea Trianon-ului viseaza! 
Atunci, crimele… spontane savarsite in judetele Harghita si Covasna (Targu-Secuiesc, Odorhei, Sovata etc.) impotriva unor romani, trecerea la pretinse „actiuni civice” de amploare, altfel foarte bine orchestrate, faceau sa fie clar pentru oricine ca lucrurile vor scapa de sub control.

– Si totusi,romanii stiu bine ca fratii ardelenii  din Tg.Mures n-au stat cu plapuma in cap si nici ascunsi  prin pivnitze…
– Autoritatile, asa provizorii cum erau ele, trebuiau totusi,sa actioneze. Nu s-a intamplat asa. Puterea provizorie, in frunte cu Ion Iliescu, dadea semnale de neputintza , uneori de tradare. In aceste conditii,  romanii,chiar trebuiau sa se organizeze. Asa a aparut Uniunea Vatra Romaneasca (UVR),nu ca o replica la UDMR ,inclusiv luarile de pozitie publica ale unor fruntasi romani din Transilvanis,urmate de  periplul delegatiei pe la autoritatile centrale de atunci,din pacate, fara rezultate, in planul unor masuri. 
Din scenariile „revolutiei” romane, doua lucruri nu au fost anticipate: faptul ca va apare U.V.R. si apoi PUNRT – Partidul Unitatii Nationale al Romanilor din Transilvania. Forta si hotararea lor de actiune i-au descumpanit pe dusmanii romanilor; aici fiind vorba  si  de „proaspatul” UDMR – care, teoretic „exista” de mult,ca si de cei care erau in spatele actiunilor antiromanesti. S-au facut delegatii, s-au redactat memorii si, mai important, am inceput sa ne organizam, să le fim alaturi, adica să vadă oamenii că existăm și în Tg.Mures!. 
Asteptarea a fost imensa si, a stimulat plierea populatiei romanesti, care a simtit pericolul, in jurul catorva oameni curajosi. Aceasta UNITATE a fost cat se poate de participativa.
In ordine rezumativa, a fost intalnita de la Biblioteca si Teatru (cunoscutul „grup de la Biblioteca”), urmata de o grupare intre mai multe initiative, la Trustul de Constructii, apoi la Sala festiva a Liceului „Al. Papiu Ilarian” si prin marea adunare de la Sala Polivalenta – , in continuare, lucrurile se cunosc, cu participare peste asteptari. 

– Pericolul era vizibil si relatiile dintre oameni – bune si echilibrate pana atunci – s-au degradat brusc, din cauza atitudinilor, pretentiilor si comportarilor revansarde ale fratilor nostri unguri, se pare, unii  
„instruiti” din vreme!
– Spaimele si speranta erau foarte mari, noi faceam parte din generatia care stie, unii chiar pe viu, de genocidul savarsit impotriva romanilor din partea ungurilor, in timpul ocupatii horthyste, in mare parte reeditate in decembrie 1989,- ianuarie 1990.
Mai mult cumpanea o mare responsabilitate pe umerii celor care au renascut spiritul redesteptarii nationale. Imediat dupa evenimentele din Decembrie 1989, maghiarii s-au organizat in Uniunea Democrata a Maghiarilor din Romania (UDMR), avand ca obiectiv, mai mult sau mai putin declarat public, crearea unei enclave etnice in inima Transilvaniei si, in final,,la timpul potrivit, țintea ruperea Transilvaniei de Romania.
De aici, au inceput provocarile pentru comunitatea romaneasca din judetul Mures si actiunile dusmanoase indreptate impotriva acesteia, in ceea ce priveste separarea scolilor, liceelor si Universitatii de Medicina si Farmacie, pe criterii etnice (de exemplu, Liceul „Alexandru Papiu Ilarian” sa fie cu predare in limba romana, iar Liceul „Bolyai Farkas”, 
exclusiv cu predare in limba maghiara).
A  fost motivul pentru care elevii si studentii maghiari au fost bagati in greva si au inceput sa manifesteze prin oras. Elevii si profesorii romani din liceu au fost pur si simplu alungati, fara nicio lege sau regula. In riposta, au inceput sa manifesteze si elevii si studentii romani.
Asa s-a infiintat Uniunea Vatra Romaneasca, avand ca scop declarat 
apararea integritatii teritoriale a Romaniei, prin recunoasterea, fara rezerve, a existentei Transilvaniei la pamantul strabun romanesc, consfintita prin actul istoric de la 1 Decembrie 1918, recunoasterea si folosirea limbii romane, ca singura limba oficiala de stat in toate domeniile de activitate, fara a impieta sau ingradi folosirea limbii materne de catre minoritatile nationale conlocuitoare, fata de care sa se manifeste toata grija, intelegerea si respectul. Tensiunile au continuat sa se amplifice, statuia lui Avram Iancu a fost profanata, iar inainte de Ziua Nationala a Ungurilor de Pretutindeni (15 Martie) s-au inregistrat cateva incidente grave, dintre care as aminti refuzul farmacistilor din cartierul Tudor de a mai servi pacientii romani si accidentul in care un Trabant a intrat in oamenii care stateau la rand.Deci provocare pe fatza !! Apoi,simultan maghiarii din Albesti, Fantanele, Sovata, Targu-Mures si din alte localitati au arborat insemnele de stat ungare. Pe scurt, provocarile initiate de partea maghiara nu au lipsit deloc si, din pacate, au pregatit violentele din 20 martie 1990. Provocarile erau grave si pericolul iminent, toate actiunile sunt cunoscute.

– Ca judecator,atunci in functie, cu ce v-ati confruntat in zilele de 19 si 20 martie 1990? Ar fi interesant sa va reamintiti pentru cititorii nostri.
– Deosebirea fata de altii era, poate, ca eu am anticipat pericolul si stiam ca nu putem sta in asteptare. Imi amintesc ca, in dimineata de 19 martie, manifestantii romani au solicitat demisia lui Kincses Elod, a lui Tökes Andras si al lui Kiraly Karoly, din fruntea CPUN (Consiliul Provizoriu al Unitatii Nationale). 
In acea zi, a demisionat Kincses Elöd, care ocupa si functia de primar. Nemultumita, populatia maghiara a protestat in fata sediului partidelor din strada Bolyai. Despre acest protest, au aflat si romanii de pe Valea Gurghiului (Reghin, Hodac, Ibanesti, Toaca), acestia venind in TarguMures. In acele momente, am vazut cum sunt aruncate, provocator, din cladire diferite obiecte si lucruri pe capetele oamenilor din fata. Eu am ajutat militarii sa-i opreasca pe protestatari sa intre in cladire, lucru aproape imposibil, pentru ca au fost provocati. Sütö Andras, care suferise cu putin timp inainte o operatie la ochi, a fost transportat la un spital din Bucuresti. S-a exagerat in privinta acestuia, chiar si domnul Iliescu, desi era de notorietate ca a fost un vehement fruntas comunist si dusman declarat al romanilor. Pe 20 martie, eu aveam zi de procese la Judecatorie si m-am prezentat, in mod firesc, la munca. In plina sedinta de judecata, am fost anuntat ca sunt cautat de protestatarii maghiari pentru a fi… lichidat! Am fost scos din cladire si transportat la garnizoana din oras, oferindu-mi-se protectie. Insa, ingrijorarea mea se indrepta si spre membrii de familie, despre care nu mai stiam nimic. Din fericire, reusisera si ei sa iasa din oras, altfel nu vreau sa ma gandesc ce s-ar fi putut intampla. Episoade similare s-au intamplat si cu alti romani aflati in vizorul celor care au organizat actiunile antiromanesti din 20 martie.

– Cum vi se pare, acum, dupa atatia ani, interventia autoritatilor statului in acel conflict?
– Imi amintesc ca presedintele Ion Iliescu a considerat conflictul ca fiind unul intre doua comunitati locale, fara sa-i dea o tenta nationala. Prin urmare, romanii si ungurii din Targu-Mures, adica reprezentantii UDMR si cei ai Uniunii Vatra Romaneasca, am fost pusi fata in fata sa ne asezam la masa negocierilor si sa rezolvam singuri problemele care au dus la conflict. Dupa zeci de ore de „negocieri”, s-a emis un comunicat, prin care ne angajam sa rezolvam orice diferend prin dialog. Are o lunga istorie disputa de la masa negocierilor din acele zile, care a avut loc la Prefectura. Brutariile orasului erau blocate si romanii nu aveau paine. S-au deschis, in timpul discutiilor destul de tensionate, sub coordonarea prof. Ioan Manzatu, trimis de la centru.

– Considerati ca ar fi putut fi evitate dramaticele luptele de strada,regretate si acum de ambele parti?
– Da, luptele de strada trebuiau si puteau fi evitate, daca partea maghiara nu si le-ar fi dorit cu orice pret. In noaptea de 19 spre 20 martie 1990, sectia maghiara a Radioului targu-muresean si alte posturi – de exemplu Kossuth din Ungaria -, au facut in permanenta apel catre cetatenii de etnie maghiara sa se deplaseze la Targu-Mures. In acelasi timp  Uniunea Vatra Romaneasca a transmis primarilor de pe Valea Gurghiului sa nu  permita romanilor sa vina in oras.
Cu toate acestea, cateva autobuze au ajuns, parjolite deja de maghiarii foarte bine organizati si inarmati, cu cockteiluri Molotov, cu lanturi cu bile, cu bate… In plus, fotoreporteri din intreagaEuropa fusesera anuntati din timp ca in Targu-Mures va fi… o noua Revolutie. Credinta mea intima este ca, in martie 1990, in Targu-Mures, s-a incercat declansarea unui razboi civil. Din fericire, nu s-a reusit, dar, mai tarziu, am vazut ce s-a intamplat in Serbia si provincia Kosovo…
Sunt multe asemanari. Este clar acum ca Transilvania trebuia dezmembrata…Conationalii nostri maghiari ar trebui sa-si reaminteasca de faptul ca au fost, cu sau fara voia lor, uneltele care au fost trimise in „transee” chiar si din diaspora maghiara, foarte activa si mincinoasa, ca intotdeauna, incitati  pe toate caile, in special la radio…

– Intre timp, împreuna cu jurnalistul Dorin Suciu  ati salvat schimbarea denumirii strazii Calarasilor, din Targu Mures, in Kossuth Lajos. Cum apreciati insistenta UDMR de a-si impune, local, asa-zisi eroi, care, pentru romani, s-au dovedit a fi adevarati călai?
– Intr-adevar, in acel proces, care a durat aproape 5 ani, i-am reprezentat absolut gratuit pe cei care au contestat hotararea Consiliului Municipal, prin care se acceptase schimbarea denumirii strazii Calarasilor in Kossuth Lajos. Pana la urma, dupa stramutarea procesului la Craiova, am avut castig de cauza, folosindu-ma de date istorice clare, dar si de inoportunitatea ca mii de targumureseni sa isi schimbe adresa si actele de identitate, pe cheltuiala lor. Din pacate, maghiarii au continuat, pas cu pas, sa isi impuna „eroii” si, din pacate, nu prea li se opune nimeni.
Dupa atata timp, ar fi cazul sa simtim si noi ca cineva are grija sa fie ordine sociala  si practic , tara sa nu fie tradata. Toate guvernele post-decembriste au facut sluj in fata UDMR si, mai nou, a altor organizatii neo-fasciste ale unei parti a maghiarilor din afara. Este o adevarata concurenta intre guvernantii Romaniei, cu privire la cine este mai obedient, unii chiar facandu-si un titlu de glorie din aceasta.

– Considerati ca manifestarile, tot mai agresive, ale maghiarilor pentru autonomia Tinutului Secuiesc ar putea avea urmari similare celor din martie 1990?
– Nu sunt impotriva manifestarilor secuilor, dar sunt de parere ca romanii nu ar trebui sa stea deoparte. Inainte de toate, secuii ar trebui sa stabileasca si sa stie cine sunt ei cu adevarat, locul lor propriu in istorie si in lumea contemporana. Ar afla cu surprindere ca nu au prea multe in comun cu ungurii, mai ales  ca au fost persecutati si maghiarizati dupa pactul dualist de la 1867. 
Atat istoric, cat si din interese actuale de orice fel, inclusiv ca origine, sunt aproape side romani,  nu o masa de manevra amorfa si disciplinata, un varf de lance al „autonomi stilor” si al viselor viscerale ale Ungariei de a ne scoate din istorie. Mitingul din 10 martie a.c., de la Targu-Mures, pentru autonomia pe criterii etnice a asa-zisului Tinut Secuiesc, a fost programat peste noapte… miza ,aceleasi provocari ca si in martie 1990, organizatorii sperand sa se provoace conflicte interetnice dupa lasarea intunericului. Erau pregatiti pentru propaganda. Dupa cum se stie, acestia nu si-au atins scopul, tocmai pentru ca romanii nu au reactionat in niciun fel.
Totusi, eu cred ca ar fi putut organiza si romanii un miting, la statuia lui Avram Iancu, in care sa isi exprime opiniile in legatura cu pretentiile secuilor. Un miting, la iesirea din biserica, cu cateva ore inainte, care sa se incheie pana la ora 17, astfel incat sa fie evitata orice confruntare. Consider ca fiecare cetatean trebuie sa se implice in problemele urbei si ale comunitatii careia ii apartine prin nastere, la dimensiuni mai mari, toata Transilvania. Pe de alta parte, politicienii actuali ar trebui sa dea dovada de mai multa implicare, sa fie animati de un minim spirit national si sa nu accepte cu atata usurinta compromisuri si complicitati care ne duc la pierzanie

Share on Facebook

Tweet

Follow us