Rugaciune de 1 Decembrie
Rugaciune pentru 1 Decembrie
Ne iarta, Doamne, ura si gilceava
de care suntem zilnic vinovati,
dar catre Tine tulnicul suna-va,
sa-ntorci privirea Ta catre Carpati.
Prea mult abandonati acestei toamne,
nu mai avem in vatra casei foc,
mai da-ne-un pic de amintire, Doamne,
rabdare si iertare si noroc.
Ca pentru vite nu mai sunt nutreturi
si asteptam o piine din import,
cind bietul om s-a prabusit sub preturi
si sufletul in el e-aproape mort.
Ne-am despartit in triburi si in secte,
in cluburi, in partide si in gasti,
iubirile directe sunt suspecte.
Doresti succes? Invata sa urasti.
Dusmanii nu puteau sa ne condamne,
cum noi, pe noi, ne-am condamnat la rau,
de ce sa mai venim la Alba, Doamne,
cind e negustorit si duhul Tau?
Si, totusi, Alba-Iulia exista,
si, totusi, cineva i-a dat un rost,
si-a fost si-atunci pornire anarhista,
si Dumnezeu tot ocupat a fost.
Cu grohotis pe talpi si bruma-n gene,
sa-nvingi un vechi si tragic handicap,
si, in onoarea Albei Apusene,
sa-ti scoti caciula dacica din cap.
Se aude Basarabia cum plinge
de dorul T;arii Mari, pierdute-n veci,
si-n clopote e treaz acelasi singe,
si-aceiasi ochi imperiali sunt reci.
Si nu-i Emilian la catedrala,
uzurpatorii lui lucreaza calmi,
nici umbrele din somn nu se mai scoala,
nici nu mai cinta doctor Iacob psalmi.
Si ne e dor de-o sfinta sarbatoare,
in care toti sa ne-adunam aici,
si ne e dor de România Mare
si am ramas ingrozitor de mici.
Dar, Doamne, pune-TI pe cetate talpa,
mai da-ne harul unui gest postum,
mai cheama-ne, mai rabda-ne la Alba
si sa mai incercam macar acum.
Adrian Paunescu
