S-au implinit 99 de ani de la semnarea Tratatului de pace de la Trianon! Contestarea lui trebuie socotită prin Lege, atentat la siguranța națională!
Dintre toate tratatele încheiate de către România, Tratatul de la Trianon rămâne și nu are cum să fie altfel, decât cel mai important pentru noi – fundamental chiar, pentru că tocmai prin acest document ne aflăm în normalitate, când se certifică legitimitatea existenței României pe care au aprobat-o și Marile Puteri, la vremea respectivă.
Tratatul de la Trianon semnifică apartenența Transilvaniei – așa cum este firesc și legitim, la România, Adevarat, pentru Ungaria – așezată abia acum în postura ce i se cuvenea, după cea mai elementară rațiune, nu reprezintă mai mult decât o zonă cu care ea se învecinează; întrucât aici, pe langa 7 milioane de romani se află si o populație de 1,2 milioane de cetateni de etnie maghiară.
Teoretic, Ungaria nu are de ales decât adoptarea unei atitudini rezonabile, dacă îi pasă cu adevărat de aceasta. Dar timp de 99 de ani , recurgând la orice mijloace și cu orice preț, întreține disputa cu privire la acest Tratatde Pace, făcându-se din el un element care a umbrit, a blocat și contorsionat niște relații care ar fi trebuit să rămână de adevărată bună vecinătate; dar acesta este rezultatul unei politici revanșarde practicate de Ungaria, față de un stat pașnic, care este România și cu care este si în interesul ei să se înțeleagă și să coopereze în mod loial.
Contestarea continuă și fără noimă a acestui Tratat istoric când este clară lipsa de temei și de perspectivă a contestarii sale, constituie un obstacol absurd și dăunător pentru toți – atat părțile în cauză, dar și comunitatea internațională, în menținerea unor relații normale.
În pofida acestei noi realități internatonale create și apoi legitimate la nivel cel mai inalt, în urma deciziilor adoptate la Conferința de pace și a actelor juridice încheiate în cursul acesteia – au fost înlăturate nedreptățile impuse și menținute cu forța, timp de veacuri, fiind, în sfârșit, instaurată noua ordine rațională și morală.
A fost respins ferm iredentismul unguresc și apetitul incorigibil, de acaparare, de răsturnare a situațiilor ce-i deveniseră neconvenabile – o obsesie irațională și păguboasă, în egală măsură atât pentru România cât și pentru Ungaria.
Din pacate, acest apetit irational al REVIZIONISMULUI
nu a încetat totuși, persistând bezmetic și fără nicio noimă, nici după trecerea a 99 de ani (vezi acțiunile permanente ale Ungariei – tot mai agresive, ca si ale emigrației maghiare cu procesiuni, inclusiv in Romania, cu drapelul în bernă, arborat an de an).
Lăsând deoparte, odiosul Diktat – ce arbitrar și brutal ne-a fost impus la Viena (august 1940), de către criminalii vremii Ribbentrop și Ciano – întregul cortegiu de acțiuni barbare și bestialități revărsate nemilos asupra românilor nu vor putea fi niciodată șterse din memoria urmașilor acelor victime.
Cu atat mai mult Revizionismul maghiar va ramane irațional și vetust – în afara timpului și de maxima rea credință! Ce sa mai vorbim dspre pretenția ridicolă și nesăbuită a unui stat de a pretinde stăpânirea unui teritoriu în care populația era majoritar istorica nemaghiara, care nu a aparținut ca neam, niciodată statului respectiv.
Aceasta forma grava de imperialism apare ca o întoarcere la secolele care au rămas în urmă, descalificându-i pe acești rătăciți în istorie, promotorii unei asemenea politici, de mult condamnate de omenire; nimeni nu are dreptul să invalideze regulile.
Nici după 99 de ani de la încetarea anacronicei perioade de subjugare a românilor, negănd cu ură realizarea României Mari, vecinii noștri nu au reușit să se dezmeticească, din pofta lor obsesivă de reluare a oprimării tiranice a altor popoare. Ei, crezându-se încă în Evul mediu, nu au ajuns să înțeleagă ceea ce s-a întâmplat în decursul acestui secol, cu toate că aveau prilejul să o facă.
Și ar fi fost necesar ca liderii maghiari să-și dea seama că încearcă în zadar, să oprească ori să dea un alt curs istoriei.
Lipseste orice dram de realism, o conduită normală – acel minimum care, indiferent de încrâncenare, trebuie neapărat să existe în orice actiuni de politică externă și în relațiile dintre state.
Adica să înțeleagă prezentul, normalul și doar dreptatea ce li se cuvine, renuntand la această maladie obsesivă, spre a readuce în starea de robie majoritatea locuitorilor din Transilvania; Acest comportament absurd este amplificat cu
încărcătură de ură, defăimări si amenințări practicate cu sete de răzbunare – împotriva României, producând astfel o stare de instabilitate în zonă.
Este cazul ca deformatoriloradevarului să li se dea o replică ferma si documentata. Unei asemenea atitudini de neadmis, tocmai textul tratatului, îi neagă fără drept de apel pretențiile aiuritoare și absurde, spre a risipi ceața prin care orbecăie mahiarimea și a pune capăt incertitudinilor deformărilor și echivocuui prin care se urmărește inducerea în eroare despre ceea ce se află în vigoare, ca reglementare și obligativitate internationala.
Trebuie sa punem, astfel, capăt unor tendințe nelalocul lor și tonului agresiv prin care se întrețin suspiciuni, împiedicându-se instaurarea bunei înțelegeri și a colaborării care ar trebui să existe între două state membre ale Uniunii Europene.
România se vede obligată să demonstreze cu un răspuns direct, că are la baza existenței sale, un temei legal solid și indiscutabil, arătând Ungariei cine este acel stat care, persistând în pretențiile sale, nejustificate și nesăbuite, apelează la tot felul de malversațiuni.
Astfel ajunge să impună o notă de suspiciune și neîncredere, tulburând desfășurarea normală a raporturilor normale dintre două state vecine, ce pot genera reflexe destabilizatoare în întreaga zonă.
O replică față de campania deșănțată și fără vreun temei, reprezintă un gest normal și o mișcare justificată, de a aduce lucrurile pe făgașul lor corect, bazat pe respect și bună credință.
Romania nu are motive sa se îndoiasca de dreptatea internationala a Tratatului de la Trianon, iar afirmațiile necombătute generează o impresie generală de slabiciune, o careatitudinea evazivă încurajează continuarea unei stări de confuzie,
(Sinteza documentara)
