Sa fie criza, dar pentru toti!
Criza in sus, criza in jos. Deschizi televizorul aflam ca este criza, deschizi ziarul, iar dam de criza. Peste tot vedem sau auzim clasa politica care ne arata o imagine apocaliptica: criza vine si matura tot in cale asemeni unui tsunami. Romanii, asa cum au fost crescuti si indoctrinati, iau de bune declaratiile politicienilor. Romanul de rand cheltuie mai putin: nu mai se rasfata cu mezeluri, fructe sau sucuri. Pentru el, vacanta este un subiect, tabu iar de haine noi, nici nu mai poate fi vorba. El este de acord sa-i fie micsorat salariul, sa fie obligat sa-si ia lunar cateva zile de concediu fara plata, sa plateasca taxe mai mari si total nejustificate.
Si daca romanul face sacrificii, legea compensatiei spune ca trebuie sa fie cineva care face abuzuri, sa se lafaie si care sa isi faca toate poftele. Acela este politicianul roman. Specia mai puternica: pradatorul! Politicienii au bagat frica in romani, amenitandu-i ca vine bau-baul, adica (scuzati cacofonia!) criza! Dar ce fac ei politicienii?! Fac ce vor! Desi au toti deputatii si parlamentarii telefoane de serviciu cu 2000 de minute gratuite de fiecare, statul roman plateste din buzunarul oamenilor de rand facturi de 3000, 4000 RON. Bugetarii sunt nevoiti sa stranga cureaua, deoarece se introduce grila salariala, o denumire pompoasa a unui reduceri salariale. Politicienii isi voteaza in unanimitate salarii colosale si pensii pe masura. Ministerele publice toaca bani pe banda rulanta, sume enorme fiind cheltuite nejustificat. Singura bucurie a romanului este de a privi la televizor stiri in care sunt descrise locurile minunate din strainatate, locuri in care X sau Y, ales al statului, isi face concediul. Si romanul, bucuros ca isi strange cureaua pentru a trece criza mai repede, asteapta ca tsunamiul economic sa treaca si mai repede, sperand ca, poate, ajunge si el pe acolo. Sau copiii lui! Daca nu, macar nepotii!
Asa ca, domnilor, de v-am ales: este criza, e greu, ne chinuim, dar ori e criza pentru toti, ori nu mai e!
Este cliseic deja, dar nu ne putem abtine sa nu va uram „traditionalul”: „SA TRAITI BINE!”.
