Să ieșim de pe calea greșită. Străinii iau, nu ne dau! Să nu uităm asta!
Am pornit si am mers pe un drum nepotrivit, deşi aveam perspective reale ale unei redresări. Am pornit atunci, în decembrie 1989, pe o nouă cale, în euforia libertăţii, fără datorii, cu un însemnat fond de rezervă. Acum, parca nu ne vine sa credem ca bogăţia ţării, a noastră, a tuturor, s-a irosit.
Am distrus o economie, care putea fi repusă în funcţiune pe noi parametri,moderni, cum s-au petrecut lucrurile în Germania răsăriteană. N-ar fi trebuit să renunţăm la noi înşine, să ieşim din hainele noastre milenare pentru a îmbrăca alte haine, care nu ni se potriveau. Din zi în zi, o populaţie nedefinită a luat locul mandrei naţiuni romane! Desţărarea a devenit un fenomen şi am ajuns să ne întrebăm unde ne sunt românii? Mai grav este că această evoluţie nu a fost doar încurajată, ci chiar forţată. De-afara si din lăuntru...
Dragostea de ţară a ajuns să fie văzută ca un delict, Ne place modelul american,cum nu,dar n-a fost urmat şi în această direcţie. Cu uşurinţă se ironizează patriotismul, iar în şcoală el nu mai este pomenit.Istoria tarii se face la invoiala… Noroc de filmele americane pentru a ne reaminti de cum trebuie onoraţi cei ce se jertfesc pentru ţara lor. Pentru a nu uita să reanviem respectul pe care-l datorăm drapelului şi locul ce trebuie să-l ocupe cântecul patriotic în inima fiecăruia! Am ajuns să ne creştem copiii şi tinerii ca pe neromâni , nici măcar ca pe viitori cetăţeni ai Europei comune,dar cu identitatea proprie macar...
Avem în preajma noastră pe concetăţenii maghiari. Ei ne dau,uneori agresiv, măsura pe care o acordă,chiar prea ferm, identităţii lor, afirmării şi apărării ei, sarind si calul… Intr-un fel,ne poate fi o lecţie proprie de civism! Când oare ne vom trezi ,cand vom ramane fara ţară?
In curand vom sarbatori Centenarul Marii Uniri!! Dar peste tot miroase a moarte prin sufocare: e ca şi cum o prezenţă grea şi absurdă s-ar fi aşezat peste cerul nostru, peste felul nostru de a fi, peste ce credeam că e bine şi mai ales peste ce credeam că e frumos… Populaţia care ne înlocuieşte nu mai e nici măcar ridicolă. E dincolo de asta, în sensul cel mai rău şi primitiv cu putinţă.
Când vom reînvăţa că o ţară nu este un hotel trecător, ci o parte din sufletul fiecăruia, din fiinţa sa, o Patrie faţă de care avem datorii. Indreptarea stărilor nepotrivite ne revine nouă, cetăţenilor ei,dar mai ales liderillor ei ,obligati a o face şi nu doar a pretinde satisfacerea de drepturi si libertat , aşteptand ca alţii din afară să îndrepte lucrurile în propria noastră ţară!
Strainii iau, nu ne dau…
Acad. Dan Berindei
