SĂ ÎNLĂTURĂM PRESIUNEA „COPITEI DESPICATE“! (1)
Bilanțul dezastrului post decembrist – Scrisoare deschisă către Parlamentul nou ales
Adolescența mea a fost sub semnul cărții lui John Reed ZECE ZILE CARE AU ZGUDUIT LUMEA și al cărții TĂUNUL , de E. Voynich, pe care, evident, le-am recitit de mai multe ori.
În TĂUNUL am găsit sintagma „copita despicată“! Eroul, Arthur Burton, un revoluționar cu o viață tumultoasă, nu lipsită de suferințe fizice și morale, își întreabă, ironic, preopinentul, folosind o figură de stil: «Cum, încă nu ai găsit urma „copitei despicate?!“»
Din educația mea religioasă, dată de părinți, făcută, firește, la nivelul folcloric, știam că expresia „copita despicată“ desemna Diavolul, Tartorul, Satana, Necuratul, pe Ucigă-l Toaca – adică pe Dracul, cu coarne, coadă și cu copita despicată!
După ce am fost admis la secția de sociologie a Facultății de filozofie, am împrumutat de la preotul satului, părintele Călincu, BIBLIA, ediția 1968, îngrijită de Patriarhul Justinian. Evident, acel exemplar al BIBLEI, care are 1400 de pagini, culese cu corp 10, nu se citea ca romanul Contele de Monte Cristo, pe care, și pe acesta, l-am recitit de cîteva ori!
Dar, Biblia nu am terminat-o de citit integral nici acum, mai ales că lectura ei o interferam, de exemplu, cu Biblia Hazlie , dar și cu alte lucrări pe teme religioase.
Într-un final, creștin ortodox fiind, am zăbovit mai mult asupra Noului Testament, pe care, la fel, l-am recitit de multe ori; am ajuns și la Evanghelia după Ioan, care, în capitolul 8, consemnează și aceste spuse ale lui Iisus Hristos:
„31. Deci zicea Iisus către Iudeii care crezuseră în El: „Dacă veți rămâne întru cuvântul Meu, cu adevărat sunteți ucenici ai Mei.
32. Și veți cunoaște adevărul și adevărul vă va face liberi. (…)
37. Știu că sunteți sămânța lui Avraam, dar căutați să mă ucideți, pentru că’ntru voi cuvântul meu nu-și are loc. (…)
44. Voi sunteți din tatăl vostru Diavolul, și poftele tatălui vostru vreți să le faceți. El de la’nceput a fost ucigător de oameni și nu a rămas întru adevăr, pentru că adevăr nu este întru el. Când el grăiește minciuna, dintr’ale lui grăiește, fiindcă el mincinos este, și tatăl minciunii.
45. Dar pentru că Eu spun adevărul, pe Mine nu Mă credeți“ .
Așadar, și textul biblic îmi confirma folclorul românesc ortodox, în care crescusem, anume că Iudeii erau fii ai Diavolului, „fiii tatălui minciunii“.
Categoric, urma „copitei despicate“ este urma Iudeilor.
Numai că „evreii“ – adică jidovii – din România, din Israel și din întreaga Lume nu sunt urmașii iudeilor „biblici“, dar sunt la fel de mincinoși și de ucigași de oameni, precum cei descriși în Vechiul Testament.
Leviții – numiți în Vechiul Testament „Învățătorii Legii“, fiindcă își arogaseră rolul de propagandiști, de „comisari“ ai doctrinei – au falsificat mereu cultul mozaic, pe care l-au transformat în talmudism, opus total Decalogului.
Primul holocaust l-a comis regele David cînd a distrus cetatea Raba:
„29. Atunci a adunat David tot poporul și s-a dus asupra cetății Raba, s-a luptat împotriva ei și a luat-o.
30. Și a luat David de pe capul regelui ei coroana, care era de un talant de aur și cu pietre scumpe, și a pus-o pe capul său; a luat și foarte multă pradă din cetate.
31. Iar pe poporul care se afla în ea l-a scos și l-a pus sub ferăstrău și sub grapă de fier și sub securi de fier și l-a aruncat în cuptoarele de ars cărămidă. [Adică l-a incinerat, l-a holocaustat – n.n., V.I.Z.]. Așa a făcut el cu toate cetățile Amoniților. După aceea David s-a întors la Ierusalim cu tot poporul“ (2, Regi, 12, 29-31) .
În unele dintre ultimele mele articole am introdus și eu această sintagmă, pentru a indica Antihristul.
În articolul „Jidanul este Antihristul“ , am explicat expressis verbis această identitate.
Este o veritabilă tragedie istorică presiunea pe care o exercită, și acum, după 35 de ani, asupra noastră „copita despicată“, adică Antihristul.
Să facem, pentru argumentare, o scurtă expunere istorică analitico-sintetică.
După evenimentele din intervalul 17-31 decembrie 1989, pe care cei interesați – complotiștii, conspiratorii, profitorii – le-au numit „revoluție“, cei cu mai mult spirit obiectiv și de discernămînt „lovitură de stat“, iar eu „retrovoluție“ – fiindcă ne-au aruncat cu o sută de ani înapoi –, lucrurile s-au așezat solid sub presiunea „copitei despicate“.
Adică: președintele țării a fost numit, spontan și abscons,
Ion Iliescu – o corcitură de țigan-jidan; la fel, scos „din pălărie“,
Petre Roman a fost numit prim-ministru, el fiind „os de ardelean prin nevastă-sa“ – altfel, jidan-sadea prin taică-su, Walter Roman, „născut Ernö Neuländer“ ;
Marțian Dan – președintele Camerei Deputaților, și el pîrît ca membru al „poporului hales“;
Alexandru Bârlădeanu, președintele Senatului, de origine găgăuț – dar suspectat că ar fi fost jidov sau tot o corcitură din Comrat, în sudul Basarabiei, fost membru al Academiei Române, deși nu a scris nici o carte; iar, deasupra acestora,
Saul Bruckner, alias Silviu Brucan, zis și „eminența cenușie“ a acestor „emanați ai Revoluției“!
Nu există nici un dram de îndoială că acest cvintet jidovesc de „politicieni“ – de fapt, de politruci cominterniști – au stabilit și impus orientarea României spre „economia de piață“, deși fuseseră „comuniști convinși“!
Este de notorietate că acest cvintet jidovesc era sprijinit de o caracatiță de jidovi infiltrați în toate posturile de conducere ale statului – cei mai mulți mascați sub nume autentic românești –, caracatiță pe care Nicolae Ceaușescu nu reușise să o lichideze, dar pe care a diminuat-o substanțial.
Chiar marele șef-rabin și instigator Moses Rosen, poreclit „baronul roșu“, se văita că în țară mai rămăseseră doar vreo „șapte mii de evrei“! E-adevărat că apăruse și completarea acestei lamentări: „În România mai există șapte mii de evrei, plus cei o mie din Comitetul Central al P.C.R.!“
Sociologul suedez Elisav Uxenraz a emis o opinie indimenticabilă: „Economia de piață este relația biunivocă dintre un escroc și-un fraier“!
Escrocul este, deci, ansamblul „investitorilor strategici“, iar fraierul este poporul român, care a fost prostit cu „teoria“ neoliberală a privatizării pe „un dolar“, de propaganda că industria României este „o grămadă de fiare vechi“ (Petre Roman dixit), de importarea – pentru asigurarea Tranziției rapide – a unor legi străine, incongruente cu economia socialistă pe care o voiau înlăturată ex abrupto.
Marele shmeker Dinu Patriciu chiar perora cu suficiența lui de parvenit postdecembrist: „Cum e mai bine: să tăiem coada cîinelui puțin cîte puțin, sau toată dintr-o dată?!“ Numai că carnetul lui de fost secretar de partid al Organizației Capitalei a P.C.R., teoria lui neoliberală și haosul politico-legislativ postdecembrist, instaurat deliberat, l-au împins să se asocieze cu Marc Rich, spion Mossad și infractor urmărit de Justiția din S.U.A. pentru 60 de infracțiuni, cu care, practic, a jefuit Petro-Midia Năvodari!
Niște siderurgiști francezi, veniți, prin 1993, într-o delegație de documentare la Combinatul SIDEX, din Galați, au rămas uimiți de caracterul modern al dotării Combinatului, recunoscînd că ei lucrau, la Dunkerque, cu utilaje din 1940!
Și era firesc să fie așa, deoarece Combinatul SIDEX a fost construit cu banii împrumutați de Nicolae Ceaușescu de la F.M.I. și Banca Mondială, iar acestea nu au aprobat creditul cerut pînă nu au văzut planurile de construcție și funcționare, care le garantau restituirea banilor prin vînzarea producției realizate!
Or, planurile de construcție erau ultramoderne pentru vremea aceea, întrucît fuseseră concepute și furnizate de firma germană Siemens-Martin!
Deci, nici vorbă să fie „o grămadă de fiare vechi“, cum se exprimase sabotorul premier Petre Roman – jidovul care, ipocrit, se lăuda că este „os de ardelean“! După ce SIDEX a fost vîndut pe nimic siderurgistului indian Mittal, premierul Adrian Năstase a declarat profund ipocrit și mincinos: „Noi nu știam ce vindem, iar Mittal nu știa ce cumpără!“
Adică Mittal fusese atît de prost încît „nu știa ce cumpără“, dar după ce l-a cumpărat a devenit cel mai mare siderurgist din lume!
La fel a fost și situația altor obiective industriale: combinatul SIDERCA, din Călărași, era aproape gata de finisare, dar comanda jidovească, de sus, a dispus dezmembrarea lui și multe utilaje au fost vîndute ca „fiare vechi“, deși erau absolut noi și pline de unsoare, căci nici nu fuseseră scoase din ambalajele în care veniseră!
Holdingul ELECTROPUTERE, din Craiova, a fost separat în cinci unități distincte, deși ele fuseseră concepute să funcționeze numai împreună și în mod complementar; după cîțiva ani, cînd s-a văzut că separarea era nefuncțională, au fost reunite, conform concepției inițiale, dar după ce suferiseră pierderi economice majore.
Combinatul de Oțeluri Speciale – C.O.S. – Târgoviște a suferit o desființare radicală – pe locul lui cresc acum buruieni, deși acolo se fabricau oțeluri exportate în S.U.A., pentru rachetele și navetele spațiale americane!
Combinatul Siderurgic de la Călan a fost vîndut unor italieni, care l-au demontat.
Aceeași situație a avut-o COMTIM Timișoara. Și alte circa 1.300 de mari întreprinderi industriale.
Fabrica de țevi sudate, din Colentina, s-a demolat acum cîțiva ani, pe locul ei cresc acum arbuști;
Întreprinderea de pompe AVERSA, de lîngă Piața Obor, din București, se demolează în aceste luni.
Și procesul de distrugere continuă nestingherit, după 35 de ani de la retrovoluția din decembrie 1989. Iar românii nu mai au locuri de muncă și emigrează în străinătate, să culeagă căpșuni în Spania, măsline în Grecia sau spanac în Germania.
Circa 7 milioane de români – aproape jumătate din forța de muncă superior calificată a României – au luat calea pribegiei din cauza conducătorilor trădători ai țării, obedienți față de organismele străine, deoarece, cum am mai scris, XENOCRAȚIA CONDUCE ROMÂNIA!
Distrugerea țării este rezultatul guvernării de 35 de ani de către clicocrația cleptocrată din România, votată iarăși majoritar, zilele trecute, de „fraierul român“!
De exemplu, Legea nr. 15 din 8 august 1990 privind reorganizarea unităților economice de stat ca regii autonome și societăți comerciale a fost emisă pe baza traducerii unui text din limba engleză absolut nepotrivit întreprinderilor românești, care funcționau în economia socialistă.
Ofițerii specialiști ai S.R.I. au atras atenția conducerii țării că respectivul text în engleză a fost adus de către Adrian Severin și este absolut dăunător României. Spre cinstea lui, de data aceasta, Alexandru Bârlădeanu a fost singurul care s-a opus vehement acceptării textului englezesc și promulgării Legii 15/1990.
Dar, presiunea „copitei despicate“, reprezentată de cvintetul jidovesc, a fost, și de data aceasta, de neînlăturat, iar avertismentul dat de către S.R.I. a fost ignorat – ca în multe alte numeroase dăți.
Un astfel de alt exemplu l-am relevat în articolul „Ucraina trebuie desființată (1)!“, referitor la ignorarea avertismentului pe care-l dădusem, cu doar trei zile înainte, privind dîmbul subacvatic folosit de nava ucraineană ROSTOK, ca să eșueze deliberat în vecinătatea comunei Partizani, producînd pagube enorme și irecuperabile.
Acei primi ani au fost marcați de isteria „anticomunistă“ – cu sloganuri ca „Jos Securitatea!“, adus de nemernicul secretar de stat american James Baker și introdus inclusiv în Parlament, și de lozinca caraghioasă „Jos comunismul!“, deși se trecuse la regimul capitalismului prădalnic –, precum și de „haosul organizat“ – cum se exprimaseră senatorul liberal-socialist Nicolae Cerveni și ex-judecătorul țărănist Corneliu Turianu.
Prin condamnarea globală a acestor două categorii sociale – ofițerii Securității și totalitatea membrilor P.C.R. –, prin operaționalizarea legislativă a acestor două sloganuri, prin propaganda virulentă și prin înființarea C.N.S.A.S., regimul postdecembrist și-a pus singur pecetea de regim totalitar și anti-democratic, deși, demagogic, se autointitula „democratic și stat de drept“!
„Propaganda legionară și antisemitismul sunt interzise prin lege în România și se pedepsesc penal“ – acesta este laitmotivul vehiculat constant, la modul general și vag, de toate mass media jidovite. „Prin lege!“ Care lege?! Nu este indicată precis, dar, dacă cercetăm problema, o găsim!
În acea vreme tulbure a fost clocită și promulgată și Legea nr. 51 din 29 iulie 1991 privind securitatea națională a României ). Data de „29 iulie 1991“ trebuie descifrată astfel: că însăilarea ei a fost făcută „pe picior“! Iar cele două steluțe de la finalul titlului, „)“, atestă această confecționare la repezeală, întrucît, ulterior, a fost nevoie de operat modificări și de republicarea legii de două ori!
Acum putem da de urma „copitei despicate“, adică de presiunea jidovească, manifestată de „emanații revoluției“, presiune existentă și încă în formă accentuată! Iat-o, strecurată, discret și, de aceea, nebăgată-n seamă, în litera „h“ a art. 3, al Legii 51/29.07.1991:
„h) iniţierea, organizarea, săvârşirea sau sprijinirea în orice mod a acţiunilor totalitariste sau extremiste de sorginte comunistă, fascistă, legionară sau de orice altă natură, rasiste, antisemite, revizioniste, separatiste, care pot pune în pericol sub orice formă unitatea şi integritatea teritorială a României, precum şi incitarea la fapte ce pot periclita ordinea statului de drept;…“.
– va urma –
Autor: Colonel (rtg.) Vasile I. Zărnescu
Sursa: IonCoja.ro
