Să trăiască Vezirul și Împăratul de peste Ocean, să n-o trimită în șomaj pe LCK…
În înțeleg pe KWI, înțeleg dilema care îi macină conștința, care îi tulbură somnul pînă acum atît de liniștit, fără griji și fără probleme – cum să o trimită în șomaj pe LCK, în mod cert cea mai decorată, medaliată, omagiată persoană din lume pentru lupta ei împotriva corupției, pentru curajul ei dovedit în această luptă? Ia priviți aici cum (conform wikipedia) două continente concură care dintre ele o omagiază mai mult:
„2016: Legiunea de Onoare din partea Republicii Franceze prin intermediul ambasadorului Franței la București, François Saint-Paul. El a arătat că această distincție a fost oferită pentru devotamentul în lupta împotriva corupției, pentru contribuția la construcția societății, dar și pentru „extraordinarul curaj” în această luptă.
2016: Comandor al Ordinului Steaua Polară, conferit de regele Suediei pentru lupta împotriva corupției din România.
2016: Premiului „Europeanul Anului” 2016, oferit de Reader’s Digest.
2015: Premiul Grupului pentru Dialog Social (GDS)
2014: Premiul „Femei curajoase din România” din partea Ambasadei SUA.
2012: Ordinul Național „Steaua României” – în grad de Cavaler – de la președintele Traian Băsescu.
2011: Decorația „Ofițer al Ordinului Național al Meritului” oferită de președintele Franței.2011: „Certificat de apreciere pentru recunoașterea eforturilor speciale și a contribuției superioare la responsabilitățile de aplicare a legii de către United States Secret Service” atribuit de Directorul Secret Service al S.U.A.
2018: Premiul „Cybercrime Fighter Award”, atribuit de compania McAfee, S.U.A.
2017 „Certificat de apreciere pentru recunoașterea eforturilor speciale și contribuției superioare la responsabilitățile de aplicare a legii de către United States Secret Service” atribuit de Directorul Secret Service al S.U.A.”
Am citit în „Justițiarul” despre eforturile demne de stimă și laudă ale d-lui Florea Bulumac, un român patriot, cinstit, curajos și mai ales încăpățînat pentru a fi aduși în fața justiției cei care au văduvit economia României de ALRO și de ALPROM Slatina (DNA a îngropat definitiv „Afacerea ALRO”). Fără încăpățînarea pînă la sfîrșit a domniei sale, puteam crede că închiderea dosarului a fost cauzată de corupția sau neputința sau incompetența sau dezinteresul, etc., procurorului de caz. Așa este, însă evident LCK (pe care nu o consider coruptă, ci ascultătoare de ordine) a premeditat finalul, în pofida tuturor sesizărilor care i s-au făcut, așteptînd prescripția pentru ca făptuitorii să scape de răspunderea penală, iar prejudiciul adus statului român (cca. 300 milioane $) să rămînă nerecuperat. Mai amintesc faptul (pomenit și în alte rînduri) că în urmă cam cu un deceniu și Nica Leon și-a sacrificat mult timp din viață bătînd drumurile la parchet și la instanțe pentru anularea contractului penal de privatizare a ALRO.
Pentru mine însă, dosarul ALRO este un deja-vu. Am trăit și eu lupta aceasta, despre care am scris în multe rînduri, în cazul contractului neconstituțional, ilegal, păgubos și corupt a Romtelecomului. Nu o iau de la capăt, amintesc doar faptul că la cca. două luni de la numirea în fruntea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a Laurei Codruța Kovesi, dosarul a fost închis, plîngerea mea împotriva soluției a fost respinsă iar, după ce ÎCCJ mi-a admis noua plîngere obligînd parchetul să cerceteze faptele sesizate de mine, LCK a declarat recurs, cerînd să nu fie cercetate. Și a fost ca ea. Prejudiciul adus statului român, greu de cuantificat exact, a fost enorm, nu au fost numai cei cca. 9 milioane $ dați ca onorariu de succes evaluatorului Goldman Sachs care a subevaluat masiv valoarea Romtelecom, nici de cei 75 milioane $ primiți șpagă de demnitarii români, dar în primul rînd este vorba de o pierdere pe care o estimez empiric la cca. 4 miliarde $ prin subevaluarea societății, raportată numai la cele 35 % dintre acțiunile vîndute.
În anul 2007, tot cînd Laura Codruța Kovesi era procuror general, după ce dosarul „Flota” (în frunte cu noul președinte ales, Traian Băsescu) este restituit de ÎCCJ, parchetul dispune o nouă expertiză, după care îl închide. Noua expertiză spunea că prejudiciul de 275 mil. $ (în alte părți apar alte sume, ca de pildă 300 mil. $) este inexistent. Dimpotrivă, vînzînd a noua flotă a lumii la preț de fier vechi, România a economisit peste 17 mil. $ reprezentînd cheltuieli de întreținere – bine-bine, dar întreținută, flota, aceasta aducea profituri mult mai mari decît cheltuielile! Acele nave vîndute la preț de vechi încă circulă sub pavilion străin pe mările și oceanele lumii, în timp ce marinarii noștri au fost nevoiți să se angajeze la patroni, de asemenea străini.
Adăugați ultimele două eșecuri răsunătoare ale Laurei Codruța Kovesi în dosarele cu mari prejudicii, EADS și Microsoft, în care corupătorii străini nu au fost cercetați. Adăugați dezinteresul total în găsirea contractului cu Bechtel (contract care, uite, așa, s-a întîmplat să dispară! în România se poate!), dezinteresul față de o altă mare porcărie, care pute rău de tot, Roșia Montana, situație în care cetățeni români au remis unor cetățeni străini hărțile secrete cu zăcămintele subsolului nostru, dezinteresul față de privatizările frauduloase, etc.
Gîndiți-vă cîte miliarde, de $ sau €, România nu a putut să îi recupereze din cauza laureatei internaționale a luptei anticorupție. Pe vremea lui Ceaușescu, așa ceva era imposibil iar dacă prin absurd s-ar fi întîmplat, pedeapsa ar fi fosț glonțul, nu „Steaua României”.Sa traiasca Vezirul si Imparatul Laura Codruța Kovesi a săvîrșit în repetate rînduri infracțiuni de favorizarea infractorului. Dar punîndu-se în slujba unor interese străine, în alte timpuri aceasta constituia trădare – acum, nu mai este trădare, este parteneriat strategic, este integrare europeană, este globalizare și progres.
De altfel, și Klaus Werner Iohannis a săvîrșit acte care altă dată constituiau trădare, dar acum nu mai sînt trădare.
Oare ce va face cu Laura Codruța Kovesi? Va susține că din activitatea DNA el nu cunoaște decît „succesurile” trecute în bilanțul la care se duce?
Despre bilanțurile vechii procuraturi știu destule ca să îmi dau seama că în domeniul laudelor de sine și al ascunderii gunoiului sub preș nu s-a schimbat nimic pînă azi. Dar pînă la sărbători, poate ar fi bine să îi aducem la cunoștință cît mai multe dintre bubele, rateurile, eșecurile, abuzurile DNA-ului condus de LCK. Deși s-ar putea să fie inutil. KWI știe că atît el cît și LCK sînt atît de apreciați și de sprijiniți de Occident, încît nu-i pasă de ce se întîmplă în România,
Am citit în „Justițiarul” despre eforturile demne de stimă și laudă ale d-lui Florea Bulumac, un român patriot, cinstit, curajos și mai ales încăpățînat pentru a fi aduși în fața justiției cei care au văduvit economia României de ALRO și de ALPROM Slatina (DNA a îngropat definitiv „Afacerea ALRO”). Fără încăpățînarea pînă la sfîrșit a domniei sale, puteam crede că închiderea dosarului a fost cauzată de corupția sau neputința sau incompetența sau dezinteresul, etc., procurorului de caz. Așa este, însă evident LCK (pe care nu o consider coruptă, ci ascultătoare de ordine) a premeditat finalul, în pofida tuturor sesizărilor care i s-au făcut, așteptînd prescripția pentru ca făptuitorii să scape de răspunderea penală, iar prejudiciul adus statului român (cca. 300 milioane $) să rămînă nerecuperat. Mai amintesc faptul (pomenit și în alte rînduri) că în urmă cam cu un deceniu și Nica Leon și-a sacrificat mult timp din viață bătînd drumurile la parchet și la instanțe pentru anularea contractului penal de privatizare a ALRO.
Pentru mine însă, dosarul ALRO este un deja-vu. Am trăit și eu lupta aceasta, despre care am scris în multe rînduri, în cazul contractului neconstituțional, ilegal, păgubos și corupt a Romtelecomului. Nu o iau de la capăt, amintesc doar faptul că la cca. două luni de la numirea în fruntea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a Laurei Codruța Kovesi, dosarul a fost închis, plîngerea mea împotriva soluției a fost respinsă iar, după ce ÎCCJ mi-a admis noua plîngere obligînd parchetul să cerceteze faptele sesizate de mine, LCK a declarat recurs, cerînd să nu fie cercetate. Și a fost ca ea. Prejudiciul adus statului român, greu de cuantificat exact, a fost enorm, nu au fost numai cei cca. 9 milioane $ dați ca onorariu de succes evaluatorului Goldman Sachs care a subevaluat masiv valoarea Romtelecom, nici de cei 75 milioane $ primiți șpagă de demnitarii români, dar în primul rînd este vorba de o pierdere pe care o estimez empiric la cca. 4 miliarde $ prin subevaluarea societății, raportată numai la cele 35 % dintre acțiunile vîndute.
În anul 2007, tot cînd Laura Codruța Kovesi era procuror general, după ce dosarul „Flota” (în frunte cu noul președinte ales, Traian Băsescu) este restituit de ÎCCJ, parchetul dispune o nouă expertiză, după care îl închide. Noua expertiză spunea că prejudiciul de 275 mil. $ (în alte părți apar alte sume, ca de pildă 300 mil. $) este inexistent. Dimpotrivă, vînzînd a noua flotă a lumii la preț de fier vechi, România a economisit peste 17 mil. $ reprezentînd cheltuieli de întreținere – bine-bine, dar întreținută, flota, aceasta aducea profituri mult mai mari decît cheltuielile! Acele nave vîndute la preț de vechi încă circulă sub pavilion străin pe mările și oceanele lumii, în timp ce marinarii noștri au fost nevoiți să se angajeze la patroni, de asemenea străini.
Adăugați ultimele două eșecuri răsunătoare ale Laurei Codruța Kovesi în dosarele cu mari prejudicii, EADS și Microsoft, în care corupătorii străini nu au fost cercetați. Adăugați dezinteresul total în găsirea contractului cu Bechtel (contract care, uite, așa, s-a întîmplat să dispară! în România se poate!), dezinteresul față de o altă mare porcărie, care pute rău de tot, Roșia Montana, situație în care cetățeni români au remis unor cetățeni străini hărțile secrete cu zăcămintele subsolului nostru, dezinteresul față de privatizările frauduloase, etc.Gîndiți-vă cîte miliarde, de $ sau €, România nu a putut să îi recupereze din cauza laureatei internaționale a luptei anticorupție. Pe vremea lui Ceaușescu, așa ceva era imposibil iar dacă prin absurd s-ar fi întîmplat, pedeapsa ar fi fosț glonțul, nu „Steaua României”.
Dan Cristian IONESCU
