SA TREZIT DINESCU’L ?!
Femeile s-au opintit câteva secole să ajungă egale cu bărbaÅ£ii, iar acum nu mai ÅŸtiu cum să scape de acest groaznic privilegiu. Muncesc ca niÅŸte tâmpite, îi mulÅ£umesc patronului că le dă ÅŸansa extraordinară de a lucra ÅŸi-n weekend, ca să se afirme ÅŸi să se Å£ina de "deadline".
Åžefii pleacă de vineri la prânz ÅŸi-i mai vezi luni după-masă, când se deÅŸteaptă din mahmureli de cinci stele. Timp în care au deosebita onoare de a le Å£ine locul, că de-aia au dat atât din coate ÅŸi-au făcut ulcer de când mănâncau numai kebab în chiflă, la serviciu, ca să ajunga… femeie de nădejde.
Tot firma te-a răsplătit si cu două dioptrii suplimentare, dar miopia asta e semnul triumfului tău personal. Noaptea visezi color Acrobat Reader, Outlook ÅŸi Power Point, coÅŸmarul Å£i-e împicăţit de guguloaie de foldere galbene pe care scrie "urgent", "campanie", "scheme", "rapoarte". În somn, butonul Delete nu merge, nu scapi de pătrăţici ÅŸi te trezeÅŸti Å£ipând. Nu pentru că te înnebunesc folderele, ci pentru că … e deja 7,30 ÅŸi la 8 trebuie să fii la firmă ÅŸi-ai dormit strâmb ÅŸi-Å£i stă bretonul ca o bidinea.
– Scuză-mă, te las puÅ£in pe fir, că mă cere unul de nevastă…
Munca e bună numai când Å£i-aduce un franc cinstit în buzunar ÅŸi mai ales, îÅ£i dă ÅŸi răgazul să-l cheltuieÅŸti. Chiar daca "stemul suedez" prevede că trebuie să ameÅ£eÅŸti muncind cinci zile pe săptămână ÅŸi să ameÅ£eÅŸti în bar două zile pe săptămână… Ä‚sta e raportul minim rezonabil.
Carierismul e plăsmuirea bolnavă a unor filme imbecile de la Hollywood care insinuează că … o femeie poate face orice, dacă vrea ea: ajunge imediat director executiv, naÅŸte trei pui vii pe care îi hrăneÅŸte cu lapte praf, soÅ£ul o iubeÅŸte leÅŸinant, deÅŸi o vede cam ÅŸase ore pe săptămână (sau poate tocmai de-aia), iar el, deÅŸi e neurochirurg , nu e stresat deloc, face mâncare la copii, spală vase ÅŸi-o aÅŸteaptă pe ea cu maÅŸina la firmă, seara. Pardon, noaptea…
Nu ÅŸtie când operează el pe creier ÅŸi mai face ÅŸi lecÅ£ii cu ăia mici, dar ea, nevasta, are de predat patru rapoarte zilnic, de zbierat la trei brokeri ÅŸi de convins opt clienÅ£i să investească. Muncind ca o disperată ca să nu cumva să fie promovată alta în locul ei, la o adică, femeia se înscrie deja la divorÅ£ul part-time ÅŸi facilitează hârjoana extraconjugală a bărbatului constrâns de hormoni. Când constaÅ£i că fetiÅ£a ta îi spune "mamă" soacră-tii (care nici nu te-a vrut de noră, fiindcă nu păreai gospodină ÅŸi uite că ÅŸtia ea ce ÅŸtia) ÅŸi bâzâie că pe bona o iubeÅŸte cel mai mult de pe lume, e cam târziu să-Å£i dai demisia.
Copilul nu înÅ£elege că tu crăpi muncind ca să aibă el garsonieră-n BucureÅŸti când termină liceul (dacă l-o termina, că tu n-ai timp să-i verifici lecÅ£iile). Copilul vrea să stai lângă el, caldă, pufoasă, atentă, să simtă dragostea ca pe o pernă de pluÅŸ. Dar tu, care-ai răspuns la celular ÅŸi-n clipa când te cerea ăla de nevastă ÅŸi i-ai spus lui "da", acoperind o secundă telefonul cu palma, apoi te-ai scuzat din gene ÅŸi ai continuat să vorbeÅŸti cu ÅŸeful de secÅ£ie la telefon, nu prea înÅ£elegi cum vine chestia asta cu renunÅ£atul la carieră de dragul familiei…
Mircea, fă-te că trăiesti! Apropo, când Å£i-ai închis ultima dată telefonul, ca să vezi un film fără să te deranjeze nimeni? Eu…am chiulit ÅŸi-am să chiulesc cu voluptate de la muncă, întotdeauna…. ChiuleÅŸte ÅŸi tu, salvează-Å£i viaÅ£a, femeie! Atât cât se poate. Ia bunul simÅ£, în doze homeopatice. Să ÅŸtii numai tu.
Cele mai frumoase petice de viaţă le-am căpătat fugind de răspundere… Cea mai bună bere pe care am băut-o în viaÅ£a mea n-a fost la Praga, ca lumea bună, ci în Herăstrău, când o tăiasem de la ÅŸedinÅ£a de redacÅ£ie, lăsând vorbă că mi s-a spart Å£eava de calorifer ÅŸi m-au chemat vecinii să strâng apa. Mi-a rămas în cap (ÅŸi mie, ca atâtor altora) gafa de la TVR, de la RevoluÅ£ie, când habar n-aveau că intraseră deja în direct ÅŸi cineva i-a zis lui Dinescu: "Mircea, fă-te că lucrezi!"... Åži Mircea a ascultat. Åži a ajuns departe… Până când vom pricepe omeneÅŸte tâlcul acestui îndemn vital, vom continua să ne prefacem că trăim… (Dar daca nu e Dinescu, autorul?)
