?Sa votati bine!?
Zarva ultimelor mitinguri menite sa creasca adrenalina alegatorilor pentru referendumul de maine s-a stins. Legal, nimeni nu mai are voie sa instige la trezirea simtului civic al cetateanului, indiferent ca o face cu arome de mici si bere sau cu triluri de primadone ale ghiersului popular ori de staruri vocale din showbiz. Romanii vor avea o zi de liniste inainte de a decide soarta presedintelui suspendat.
Nu ca cineva ar putea crede cu adevarat ca vorbaria si torentele de acuze ce-au curs suvoi timp de o luna vor inceta ca la o comanda. Dar era nevoie de un moment de respiro, cu atat mai mult cu cat campania electorala si-a consumat si faza clinica. Pe scena mitingului organizat de coalitia anti-Basescu la Bucuresti, Corneliu Vadim Tudor s-a gasit pret de o ora, pentru a-si face numarul de invective, ca o purgatie absolut necesara in involutia afectiunii sale politice dar si semn ca disponibilitatile injurioase ale campaniei s-au golit.
Cursul firesc al lucrurilor ar fi, dupa atatea trairi umorale, la limita diagnosticului medical, ca toata lumea sa-si doreasca intorcerea la normalitate. Ironia dureroasa este, insa, ca nimeni nu indrazneste sa-si doreasca starea de dinaintea declansarii referendumului. Care normalitate? Aia care legifera permanenta rafuiala dintre presedinte si premier? Sau cea care coaliza grupurile de interese in spatele celor doi, unii mai vinovati decat altii de sugerea avida de bani din buzunarul statului, prin privatizari frauduloase, contractari scandaloase? de energie ieftina sau atribuiri de lucrari ultraprofitabile prin licitatii trucate? Daca asta e normalitatea la care suntem constransi sa ne intoarcem, prefer campania cu jocurile ei murdare, violente, dar deschise.
De fapt, doar faptul ca au fost incadrate la capitolul ?campanie electorala?, ca intr-o sectiune dintr-un atlas de patologie, a facut ca anumite manifestari la care s-au dedat jucatorii politici vreme de 30 de zile sa fie taxate ca devieri de la norma. Altminteri ar fi ramas comportamente absolut onorabile, in acord cu caracterul subiectilor.
Ion Iliescu, de plida. Degeaba s-au otarat la el cei care vor vota maine ?Nu? la referendum pentru ca a aparut intr-o emisiune televizata aservita oligarhiei alaturi de cele mai reprezentative exponente ale acesteia, Voiculescu si Patriciu. Iliescu s-a gasit in preajma marilor rechini ai natiei inca de cand s-a descoperit pe sine drept o emanatie a revolutiei din 89. Doar prin comparatie cu marii fraudaci a putut fostul presedinte al Romaniei sa se proclame permanent sarac si cinstit; doar reziduurile educatiei sale marxiste l-au impiedicat sa afiseze insemenele opulentei capitaliste. Altminteri, a fost mereu legat in cuget si simtiri, chiar daca nu si la conturi, cu jefuitorii de moda noua.
Parlamentul, in schimb, a suferit oarece modificari fata de perioada de dinaintea declansarii campaniei. Are o sectiune speciala ? cei 322 ? pe care presedintele ce-si ispaseste probabil astazi ultima zi de suspendare o invita sa-si dea demisia.
Un gest la fel de iresponsabil, de incadrat in sectiunea ?gratuitati debitate la vremuri de referendum? precum ineptiile propuse de Mircea Geoana drept solutii la problema Basescu: ?il incineram, il izolam intr-un sicriu de plumb sau il reciclam?. In ciuda aparentei de fezabilitate, in acord cu normele ecologice si campaniei impotriva risipei, ultima solutie este mai greu de pus in practica chiar decat primele doua. Intrebarea ?cum il reformam pe Traian Basescu?? este la fel de incuietoare precum cea despre ?cum asanam Parlamentul??. Maine seara veti afla ca primul nu poate fi reformat prin referendum; raspoimaine, luni, cu ocazia primei prezentari in fata Parlamentului, Basescu va afla la randul sau ca Legislativul nu poate fi nici el reformat cerand demisiile a 322 de parlamentari ?odiosi?, ?mineri? sau cum vrea el sa-i mai numeasca.
Data viitoare, inainte de a azvarli 18 milioane de euro pe logistica de votare, mai bine organizam un referendum preliminar despre ce poate sa lamureasca un referendum.
Vifor Rotar
