Salariile marite ale bugetarilor
Mai intai declaratia ministrului Muncii, doamna Mariana Campeanu. Dupa care am eu grija sa o comentez
„Practic, de la inceputul anului si pana in prezent, angajatilor de la stat le-au crescut salariile cu 24%. Stiu ca, odata la patru ani, in ajun de alegeri, exista aceste presiuni sociale dublate de promisiuni electorale. De multe ori a fost posibila o asemenea crestere a veniturilor. Dar o majorare de asemenea amploare a salariilor, in actualul context mondial, ar fi pentru Romania o adevarata inconstienta.”
Aceasta declaratie se leaga atat de legea cu marirea salariilor in invatamant, cat si de murmurele tot mai sonore ce bantuie celelalte ramuri ale copacului bugetar, care propun mai multa udatura pe la radacini.
Doamna ministru are ceva dreptate: in conjunctura actuala, tarile conduse de oameni inteligenti au pus marea frana, picurand cu mare zgarcenie unde chiar este nevoie urgenta. Iar cele 50% acordate invatamantului, en gros, este cam exagerata, mirosind a politic.
Doamna ministru mai are inca ceva dreptate, cand spune ca veniturile bugetarilor au crescut salariile, in ultimele noua luni, cu 24%. Si sfertucul este bun, cand sticla de litru pute a desfrau. Iar bugetarii inca nu au ajuns sa flamanzeasca, in comparatie cu altii, care nu au posibilitatea sa mai ciuguleasca putintel si in particular.
Doamna ministru are iarasi dreptate cand spune ca revendicari salariale apar, cu vagonul, in preajma alegerilor, mai ales a celor parlamentare.
Ce nu spune doamna ministru e discrepanta intre salarii – sau si pensii – care ii doare pe multi.
Ce nu spune doamna ministru e ca exista galopanta crestere a preturilor, mai ales la bunurile de larg consum, crestere netinuta in frau chiar der trupa din care face si dansa parte.
Si doamna ministru nu aminteste injectiile politice, interesate, bagate in fundurile sindicalistilor. Ca si dansa face parte di clasa politica.
Si mai sunt cateva fleacuri pe care doamna ministru a uitat sa le spuna, si pro, si contra.
Eu sustin in continuare ca unele categorii de bugetari nu dovedesc ca-si merita majorarile pretinse, asta in cazurile aproape tuturor bugetarilor, care au ele grija sa dreaga lucrurile in asa fel, incat cel ce trebuie sa fie servit, normal si bine, in cadrul institutiilor respective, sa fie nevoit sa apeleze apoi la ei, in particular – vezi meditatiile in invatamant, vezi pliculetul de la medici, vezi toti sfintii folositi de popi ca sa-si umple buzunarele, bani neimpozitati.
Iar noi, ceilalti, ce ne facem si de unde sa tot dam?
La aceasta intrebare cine ne raspunde?
Dan Bota
