Home Editorial Salvarea sistemul românesc de sănătate stă pe umerii lor!

Salvarea sistemul românesc de sănătate stă pe umerii lor!

Editorial

oct. 8, 2024

0 53

Viiturile și inundațiile venite la comandă, în urma cărora românii sinistraţi au fost „cazați” în corturi (nu ca refugiații ucrainenii, în hoteluri sau ca perciunații aduși cu avionul și ghiftuiți la ordinul Ciolacului) au luat o pauză.
La fel, mii de soldați-trântori, ocupanți americani ai „No man’s land” România sunt hrăniți pe cheltuiala poporului român, dar când românii au nevoie de ajutor în tragediile şi dramele lor, unde-s ei? Unde-i N.A.T.O.? Li se potrivește ca o mănușă butada despre ministrul cultelor din guvernul Petru Groza (preotul Constantin Burducea): „- Ce mai faci?/- Ce să fac, ca Burducea./ Când cu steaua, când cu crucea”.
În mintea mea gânduri de revoltă dau năvală şi n-am decât a-i trimite „olteneşte” la mama lor pe conducătorii tembeli și trădători de țară de după 1989, care au transformat poporul român într-o turmă de oi în drum spre abator. Dacă tot a venit vorba, știți că „și oile se omoară, nu-i așa?”. Unele gazate, altele, îngropate de vii… La fel ca milioanele de păsări pe timpul „aviarei” S.F și a „pestei porcine”, care au fost prezente dar au lipsit cu desăvârșire… și tot așa, ca plandemia criminală Covid promovată și impusă de Organizația Criminală a Ne-Sănătății (O.M.S.). Acum e la modă „pesta oilor”. Au fost ucise peste 230.000 de oi. Sute de ciobani din vestul ţării au ieșit înarmaţi cu ciomege şi pregătiți să-şi apere cu propriile mâini meseria de sute de ani care le pune o pâine pe masă…
„Nu putem să le dăm în cap şi să le omorâm, că nu se poate aşa ceva. Dacă vor scandal sau revoluţie cu ciobanii, facem revoluţie!” spunea unul dintre ciobani”[1].
Lanurile de cereale au pierit mistuite de incendii suspecte, asemenea pădurilor rămase netăiate de austrieci. Urșii au dat năvală printre oameni, căutându-și hrana. Rezervele de stat sunt epuizate, se vrea foamete, se vrea decimarea populației planetei, iar România a fost adusă de dulapul zburător – cel mai imbecil trădător dintre pământeni – și gașca ciolac-ciucă-lacheistă, la statutul de colonie ucraineană.
Stăpânii sunt ei, neromânii din afară care nu i-au putut ierta lui Ceaușescu că i-a umilit și a creat o Românie demnă de Ștefan, de Mihai și de alți mari patrioți.
Schimonosirea educației școlare – mai bine spus tembelizarea controlată a tinerei generații -, otrăvirea oamenilor cu „e”-uri, crimele deliberate și comise în spitalele de stat de către medicii-asasini plătiți și alte beneficii ale stafiei „Marii Resetări”, punerea în practică, „pas cu apas”, a decimării populației… sunt realități împosibil de negat ale României postdecembriste. Comparați România de până în 1989 cu cea din octombrie 2024 și veți avea în față dimensiunea dezastrului.
Da, între 1944 și 1958, când mult hulitul Gh. Gheorghiu Dej i-a scos din țară, rușii ne-au jefuit, dar au lăsat țara aproape întreagă. Între 1990 și 2024, cu ajutorul cozilor de topor: Iliescu, Constantinescu, Băsescu și în mod catastrofic, trădătorul Iohannis, Occidentul, S.U.A. și Uniunea Europeană au distrus-o aproape integral.
Intrarea în U.E și N.A.T.O. a însemnat desființarea României ca stat suveran și transformarea ei în teritoriu sub ocupație militară străină.

Au rămas emblematice cuvintele rostite cu ani în urmă de Anghel Rugină, acel român patriot care, venit în România postdecembristă pentru a sluji interesele Țării a fost alungat ca un câine vagabond de „revoluționarii” instalați în fotolii nemeritate:
„Poporul meu trebuie să afle. La nivel global cărțile sunt făcute! Oamenii ăștia sunt prea bogați, prea deștepți și prea puternici. […] Pentru noi, important este să ne facem viaţa frumoasă în jurul nostru.
Să lăsăm gândurile mari, la scara internaţională, că acolo jocurile sunt făcute şi echilibrele nu trebuiesc rupte!
Nu avem nici informaţiile, nici competenţa, nici resursele şi nici mijloacele necesare să acţionăm la un nivel atât de înalt. Putem în schimb să ne comportăm civilizat, să ne educăm bine copiii, să ne conservăm şi să ne protejăm mediul în care trăim, să ne respectăm şi să ne ajutăm, pe scurt: să ne trăim viaţa liniştiţi…”[2].

Frământat de aceste gânduri, într-o zi frumoasă de toamnă, când soarele blând învăluia trecătorii cu pasteluri autumnale străbăteam pe jos străzile orașului. Gândurile nu-mi dădeau pace. M-am oprit pe o bancă într-un parc bine îngrijit și plin cu flori. Pe o bancă alăturată, doi bărbați discutau. Fără intenție, am auzit monogul unuia dintre ei pe care – fie-mi cu iertare – nu mă sfiesc să-l redau, pentru că vorbele spuse adeveresc slovele Luceafărului: „…piară oamenii cu toți, S-ar naște iarăși oameni, Căci toți se nasc spre a muri. Și mor spre a se naște”.

Unul dintre cei doi bărbați, aflat în acea parte a vieții în care procesul degenerativ începe să-și ceară „tributul”, îi relata celuilalt impresiile sale despre medicii de astăzi. Iată, pe scurt, povestea sa:
„…Am avut unele senzații neplăcute cărora, vrând-nevrând am fost obligat să le aflu cauza și să încerc a le stăvili. Conștient de cruda realitate în care trăim și de faptul că majoritatea medicilor din spitalele de stat au devenit asasini plătiți (vezi ce-i peste 4.000 „sponsorizați” pe timpul marii minciuni Covid-19 de Pfizer & Co., de pacienții legați de paturi și arși de vii pe timpul când „Comandantul acțiunii” și Ministrul Sănătății și-au dat în petic, de «cazul spitalului Pantelimon din București», dar nu singurul), unde cei vârstnici ies doar cu picioarele înainte – am jurat să nu calc pe-acolo.
Am apelat la diverșe cabinete private. Unul, încă unul, încă unul… Într-o bună zi, norocul mi-a surâs. Am avut surpriza să constat că printre afaceriști și asasini cu titlul de medici se găsesc și Oameni.
Am mers la cabinetul dr. Cristina Rădoi – medic cardiolog care m-a analizat minuțios, îndrumându-mă cu înțelepciune, dar și cu jenă (față de confrații ei din sistemul medico-sanitar de stat) către «Spitalul Monza» din București cu o dotare modernă și cu mod de tratare a pacienților așa cum prevăd legile normalității. Am dat curs sfatului și mi-a folosit.
Ulterior, din motive pe care nu le evidențiez, am apelat la doamna dr. Alina Pătru, medic cardiolog de la Centrul BalneoMed Sofianu, un Om excepțional și un medic care-ți alină suferința până și cu vorbele calde rostite către pacient.
Între două consultații, acest medic-Om, la strigătul meu de ajutor a venit din concediu să mă consulte… Ați mai auzit de vreo astfel de minune în România postdecembristă? Eu, nu! M-a consultat cu răbdare și mi-a îndreptat pașii – coincidență – către același «Spital Monza», unde am fost consultat „pe față și pe dos” de o altă minune de Om, dr. Irina Macovei-Dorobanțu. Până și vorbele-i blânde erau medicamente de negăsit în farmacii.
Aminteam mai sus de medici și fără a avea pretenția rostirii adevărului absolut, doctorițele menționate aparțin generației tinere. În ele trăiește încă speranța supraviețuirii Neamului Românesc. Generația «bătrână» a medicilor din țară, în special cei aflați încă în sistemul medical de stat – nu toți, desigur, există excepții – este alterată, aceștia au ajuns afaceriști lipsiți de scrupule, ahtiați după banii celor disperați și aflați în suferință, asasini plătiți și/sau, după caz, unelte ale Satanei de la Davos sub coordonarea «Bilderbergilor» planetei. Niște criminali notorii pe lângă care Josef Mengele era doar învățăcel.
Cuvintele celebrului descoperitor al insulinei, dr. Nicolae Paulescu, «om care a trăit cu toată evlavia și frica de Dumnezeu. Un nume mare pentru români, în special pentru tineretul de astăzi, azi când a dispărut noțiunea de neam, de elită a neamului nostru».
Deși persecutat până la moarte deși nedreptățit și furându-i-se descoperirea s-a situat totdeauna de partea adevărului fără a face vreun compromis. El se adresa studenților de la Medicină astfel: «Domnilor studenți, când mergeți la bolnavi, să nu-i îngrijiți ca pe niște oameni mizerabili, nenorociți. Să nu-i îngrijiți nici măcar ca pe niște bolnavi. Să îi îngrijiți ca și cum acolo ar fi Hristos, pentru că într-adevăr, în ei suferă Hristos!».
Ei, bine, doctorițele Cristina Rădoi, Elena Alina Pătru și Irina Macovei-Dorobanțu (în ordinea cronologică a abordării) prin management medical și academic atent, îşi dedică întreaga pregătire exclusiv apărării vieţii, sănătăţii, integrităţii fizice şi psihice a pacientului.
Sunt trei din puținele «zâne bune» din sistemul de sănătate românesc, pe care cei aflați în suferință le pot numi ființe umane atinse de har, de pus lângă icoana Maicii Domnului. Ființe demne de încredere, prețuire, respect și recunoștință! Ele practică în viața de zi cu zi «Jurământul lui Hippocrate» din care două fraze grăiesc astfel:
– «Să respect pe cel care m-a învățat această artă la fel ca pe propriii mei părinți, să împart cu el cele ce-mi aparțin și să am grijă de el la nevoie; să-i consider pe descendenții lui ca frați și să-i învăț această artă, dacă ei o doresc, fără obligații și fără a fi plătit și fac cinste așezămintelor sub egida cărora își practică profesia și omenia.
– Atât cât mă ajută forțele și rațiunea, prescripțiunile mele să fie făcute numai spre folosul și buna stare a bolnavilor, să-i feresc de orice daună sau violență»”.
Aceasta a fost relatarea unuia dintre cei doi vorbitori din parc, cărora le cer iertare pentru că „am tras cu urechea” și am reprodus comentariul. În vremurile tulburi ale unei Românii zdrețuite și umilite de nemernici, faptele dr. Cristina Rădoi dr. Alina Pătru, și dr. Irina Macovei-Dorobanțu amintesc de „doctorii” fără de de arginți de altădată care-i tratau pe bolnavi ca pe Hristos și confirmă piesa muzicală a lui Jean Moscopol, „Tot ce-i românesc nu piere!”[3].