Sangiorzul vacilor
San-Georgiul, ipostaza populara romaneasca a sfantului crestin, este stapanitorul vremii calde, sfantul cel mare peste campuri, inverzitorul naturii si semanatorul tuturor semintelor, cel ce infrange vrajitoarele si le zadarniceste actele magice, in special pe cele de luare a manei laptelui, protejand astfel cirezile si turmele, cel ce arata alesilor comorile, smulgandu-le de la diavol, chezasul tuturor tocmelilor si patronul tinerilor si al armoniei familiale. 22 Aprilie: Sangiorzul Vacilor Noaptea care face trecerea spre sarbatoarea Sfantului Gheorghe (vechi inceput al Anului Pastoral) este una foarte importanta, in care se crede ca vrajitoarele si strigoaicele ameninta lanurile de grau si vitele, furandu-le laptele. De aceea, toate practicile magice din aceasta noapte sunt destinate apararii animalelor si culturilor. Traditia populara spune ca in aceasta noapte vrajitoarele si strigoaicele, goale si despletite, se aduna cate 12 la hotarul satului, fiind indrumate de catre o vrajitoare mai batrana. Se zice ca ele se bat la granita dintre doua tari, iar cele care castiga primesc ploaia, care va aduce un an imbelsugat in tara respectiva. In schimb, in cealalta parte va fi seceta, iar anul nu va fi roditor. Pentru a fura laptele vitelor si rodul lanurilor, vrajitoarele isi leaga de picior un saculet gol sau o strecuratoare de lapte, pe care le tarasc prin holde si prin pasuni. In acelasi scop, ele taie grau verde cu secera, ingroapa droburi de sare vrajite in drumul vacilor si spun diverse vraji. Sarbatoare dedicata Manecatoarei Sangiorzul vacilor este o sarbatoare dedicata Manecatoarei. Atat de intemeiata era credinta si spaima oamenilor ca strigoii vii, care in aceasta noapte isi parasesc trupurile, se bat cu limbile melitelor la rascruci si hotare de drum, apoi vin si intra din nou in trupurile lor, ca sa ia „mana vacilor, rodul campului, visul fetelor si norocul baietilor”, incat in aceasta noapte, pentru a-i speria si pune pe fuga, pentru a contracara farmecele vrajitoarelor, tot satul participa la niste contrafarmece si mijloace de lupta, pentru a se apara de fortele malefice. In primul rand era zgomotul – strigate puternice, chiuituri, tulnice, buciume. Se ascundeau limbile de melita pe care calareau strigoii sau se ungeau cu usturoi, mai mult chiar, se folosea o unsoare facuta din usturoi si plante apotropaice ( pelin, leustean, boz, odolean, rostopasca). Pentru a tine departe strigoii si a apara gospodaria, cu aceasta unsoare se ungeau pragurile usilor, portile, ferestrele, fantana, vitele si oamenii.
