Sânzâene sau Drăgaice?
Aceeași sărbătoare a verii cu românce, zâne și fecioare minunat de frumoase!

Sanzaiene sau Dragaicele – semnificatii. In primul rand este floarea respectiva (Gallium verum sau Gallium mollugo – dupa culoarea galbena sau alba), frumos mirositoare, care infloreste in preajma solstitiului de vara, in perioada parguirii cerealelor, avand numeroase intrebuintari in medicina si cosmetica, drept pentru care mitologia populara i-a acordat anume proprietati mistice, fiind folosita in practicile magice efectuate in noaptea premergatoarei zilei Sfantului Ioan Botezatorul.

In mitologia folclorica romana Sanzaienele sau Dragaicele sunt personaje mitice nocturne, care apar in cete – deobicei in numar impar, canta si danseaza pe campuri mai ales in noaptea premergatoare zilei Sfantului Ioan Botezatorul (23 spre 24 iunie).

Legenda spune ca ele ar fi zane sau fecioare minunat de frumoase, rapite de zmei si tinute ascunse in palate fermecate, aflate in paduri neumblate de picior omenesc.

In mitologia romana sunt cunoscute si sub denumiri precum Danse, Dragaice, Valve, Iezme, Irodiade, Rusalii, Nagode, Vantoase, Zane, Domnite, Maiastre, Imparatesele Vazduhului si inca multe altele in functie de regiune.

Spre deosebire de alte personaje mitice ca Ielele si Rusaliile, Sanzaienele ( Dragaicele) sunt binevoitoare omului, fac sa rodeasca holdele, femeile casatorite, pasarile si animalele, dau miros si puteri tainice florilor, tamaduiesc bolile si suferintele oamenilor si apara lanurile de intemperiile naturii, dar daca li se nesocoteste ziua se razbuna starnind furtuni distrugatoare, aduc grindina si pedepsesc pe cei pacatosi dandu-le boala “ luatul din Dragaica”. (Ion Ghinoiu – Obiceiuri populare de peste ani )

Sub un nume sau altul aceste fapturi mitice exista in folclorul tuturor popoarelor, nu numai in Europa ci pe toate continentele.

Folclorisii atesta ca in basmele romane se pastreaza doua nume derivate din Sanzaiana: Iana Sanzaiana si Ileana Cosanzeana. Sanziana se crede ca ar fi o mostenire latina in legatura cu numele zeitei Diana. (A. Densuseanu).

Tot Sanziene sau Dragaice este denumita sarbatoare populara inchinata zeitei agrare cu aceste nume care ocroteste recolta, una dintre cele mai populare si indragite serbari campenesti prilejuite de solstitiul de vara, care marcheaza mijlocul verii agrare.

La originea ei, serbarea avea loc exact la solstitiu de vara, dar biserica crestina – care initial a combatut-o considerand pagane ritualurile respective, precum si actele magice efectuate cu acest prilej, neputand s-o desfinteze, a mutat-o la ziua Sfantului Ioan Botezatorul adica 24 iunie. Numele de Sanzaiana este folosit in Oltenia, Banat, Transilvania, Bucovina, Maramures si nordul Moldovei.

Dragaica – similara cu Sanzaiana, este numele unui personaj mitologic din acelasi ritualul agrar practicat insa in Moldova de sud si centrala, Vrancea, Muntenia si Dobrogea tot la aceasta data.
Numele este de origina slava – Draga insemnand frumoasa.

Prima descriere a credintei populare legate de acest personaj si serbarilor dedicat acestuia i se datoreaza lui Dimitrie Cantemir (1673-1723) si cartii sale Descriptio Moldaviae.
El o compara cu Ceres – zeita graului si recoltei in mitologia romana, identificata cu Demeter in mitologia greaca. Serbarea Sanzaiene sau Dragaicele este denumita in limbaj popular si Amutitul Cucului.

Interesant de stiut – cucul canta doar trei luni pe an, de la echinoctiu de primavara (care coincide cu sarbatoarea religioasa Buna Vestire, sau Blagovestenie), pana la solstitiu de vara – Sanzaiene (sarbatoarea Sfantului Ioan Botezatorul – 24 iunie) . Cand cucul inceteaza sa cante inainte de Sanzaiene inseamna ca vara va fi secetoasa.

Iza M.