Saptamana Luminata – deschiderea raiului
Prima saptamana dupa Pasti, de la Inviere pana in Duminica Tomei, este considerata de crestinii ortodocsi cea mai buna perioada a anului, cu credinta ca, in acest interval, portile raiului stau deschise pentru sufletele celor morti.
Prin Invierea Domnului Iisus Hristos din morti, cei din popor cred ca raiul se deschide tuturor sufletelor retinute in prinsoarea iadului incepand de la Adam si pana la venirea Mantuitorului, si ramane deschis de la Inviere pana la Duminica Tomei. Ca dovada ca in acest interval Raiul este deschis, dupa credinta poporului si datina cea veche, in ziua de Inviere se scoate usa din mijloc a altarului si se pune deoparte, unde sta apoi toata Saptamana Pastilor sau Saptamana Luminata.
Lumina Raiului
Cine moare in acest interval – si mai ales in ziua de Pasti sau in saptamana cea dintai dupa Pasti, numita pretutindeni Saptamana Luminata – merge de-a dreptul in rai pentru ca lumina raiului straluceste fiecaruia care moare in aceasta saptamana si pentru ca in timpul acesta usile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului inchise. Cel care moare este primit in rai, indiferent de pacatele care le-a facut, caci toate i se iarta. Si cel care se naste in aceasta zi, si mai cu seama cand trage clopotul intaia oara la biserica, este un om norocos pentru toata viata.
Raiul anului bisericesc
Dupa ce au postit in Saptamana Patimilor pentru suferintele indurate de Isus, credinciosii se bucura de Inviere in aceasta saptamana, considerata „raiul anului bisericesc”.
Slujbele de la biserica respecta in fiecare zi pana in Duminica Tomei ritualul slujbei de Inviere, chiar si slujba de inmormantare se face dupa acest tipar.
Preotul se adreseaza in fiecare zi celor veniti la biserica folosind aceleasi cuvinte cu care incepe slujba de Inviere: „Veniti de luati lumina”.
Paparuda (paparuga, dodoloiu) se serbeaza intotdeauna in a treia zi dupa Pasti in scopul de a avea ploaie pentru recolte. Tinerii merg la padure dupa flori si buciumei (bete de alun). Fiecare trebuie sa aduca acasa noua buciumei uscati.
