Săptămâna Luminată – superstițiile unei tradiții multimilienare!
Saptamana de dupa Pasti pana la Duminca Tomii este cunoscuta in popor drept Saptamana Luminata. In anumite zone ale tarii, in aceasta saptamana nu se lucreaza. Crestinii ortodocsi cred ca cerul este deschis pana la Ispas (Inaltarea Domnului), iar cine moare merge in Rai.
În „Lunea alba”, potrivit superstitiilor nimeni nu lucreaza pentru ca niciun calator sa nu se rataceasca, dar si pentru aparare de boli. Tot atunci se dezleaga spalatul rufelor, ca sa fie albe, se fac vizite la rude daruindu-se pasca si oua rosii.
În „Martea alba”, credinciosii nu lucreaza, pentru a proteja recoltele de grindina, trasnete, daunatori si pentru sanatate. In a treia zi dupa Pasti, se aduc daruri la biserica si se da de pomana saracilor.
Credintele populare legate de Saptamana Luminata mai spun ca miercurea se lucreaza la camp, dar femeile nu fac nimic in casa de teama bolilor, a soarecilor si purecilor.
Joia dupa Pasti este cunoscuta drept „Joia nemaipomenita, necurata, domneasca sau verde” in care nu se lucreaza pentru protectia sanatatii, a casei si recoltei. In aceasta zi se fac pomeni de peste, colaci, ulcele, se face slobozitul ritual al apei pentru morti.
„Vinerea scumpa sau Izvorul Tamaduirii” se tine pentru mantuirea sufletelor, aparare de boli si belsug. Acum se curata izvoarele si fantanile. Sunt sfintite apele si devin vindecatoare.
In „Sambata Tomii” nu se lucreaza si se dau pomana oua rosii, pasca si lumanari pentru sanatate.
„Duminica Tomii” incheie Saptamana Luminata, ocazie cu care se fac pomeni pentru inecati, nu se injuga boii si nici nu se bate piatra.
Saptamana Pastilor sau Saptamana Luminata are pentru milioane de credinciosi o semnificatie aparte. Credinta populara spune ca in acest interval de timp Raiul este deschis. De asemenea, se crede ca in aceasta perioada sufletele mortilor sunt libere.
Prin Invierea Domnului nostru Iisus Hristos din morti, cei din popor cred ca raiul se deschide tuturor sufletelor retinute in prinsoarea iadului incepand de la Adam si pana la venirea Mantuitorului, si ramane deschis de la Inviere pana la Duminica Tomei.
SUPERSTITII
Ca dovada ca in acest interval Raiul este deschis, dupa credinta poporului si datina cea veche, in ziua de Inviere se scoate usa din mijloc a altarului si se pune deoparte, unde sta apoi toata Saptamana Pastilor sau Saptamana Luminata.
Cine moare in acest interval – si mai ales in ziua de Pasti sau in saptamana cea dintai dupa Pasti, numita pretutindeni Saptamana Luminata – merge de-a dreptul in rai pentru ca lumina raiului straluceste fiecaruia care moare in aceasta saptamana si pentru ca in timpul acesta usile raiului sunt deschise, iar cele ale iadului inchise.
Cel care moare este primit in rai, indiferent de pacatele care le-a facut, caci toate i se iarta. Si cel care se naste in aceasta zi, si mai cu seama cand trage clopotul intaia oara la biserica, este un om norocos pentru toata viata.
NEDEILE
Aceasta saptamana este marcata prin tot felul de traditii, multe dintre ele conservate in diverse regiuni ale tarii. Comunitatile de momarlani din Valea Jiului au inceput nedeile, serbari campenesti traditionale, organizate de regula in jurul bisericilor.
Pastrate cu sfintenie din mosi-stramosi, nedeile se organizeaza in cadrul fiecarei comunitati, fiind programate in asa fel incat sa nu coincida cu o alta, a altei asezari de momarlani.
Momarlanii, imbracati in straie populare sau de sarbatoare, si-au invitat la agapa rudele si cunostintele apropiate, carora le-au oferit ciorba sau tocanita de batal, varza calita si pasat cu branza, o mancare ce se pregateste numai in aceasta zona, in ceaune de arama, din porumb macinat, unt si branza de oi.
Bucatele au fost stropite din belsug cu tuica si vin. Dupa traditie, mancarea este pregatita doar de barbati, in timp ce femeile taie zarzavaturile sau spala vasele.
Nimeni nu se asaza la masa in Saptamana Luminata pana cand mancarea nu este binecuvantata de preot, un obicei pastrat in putine localitati din tara din punct de vedere al sacralitatii lui. De fapt, si masa se face din dragoste crestineasca. Incepe cu rugaciune si, in numele credintei, al dragostei crestine, toata lumea prezenta este servita. Cu cat sunt mai multi meseni, cu atat bucuria este mai mare pentru ca in aceasta zi trebuie sa se dea de pomana, iar nedeia este un bun prilej pentru a aduce o bucurie, dar si o masa calda celor nevoiasi si nu numai.
