SARBATORI PASTORALE la sfarsit de aprilie (II)
Sfarsitul lunii aprilie continua cu sarbatori pastorale specifice, cum ar fi Marcu boilor, tinut in fiecare an, la data fixa, pe 25 aprilie.
In icoane, Sfantul Evanghelist Marcu este reprezentat avand un bou langa el. Din acest motiv, sarbatoarea Sfantului Marcu a fost numita de popor Marcul Boilor. In aceasta zi nu se lucreaza, pentru ca altfel vitele se vor afla in pericol.
Sarbatorile din aprilie prezinta alaiul nuptial al zeului adorat, in ipostaza zoomorfa a boului impodobit, desfasurat la solstitiul de vara (Sanziene sau Rusalii), este numit Boul Instrutat.
De la moartea si renasterea taurului, substitut al zeului, la solstitiul de iarna pana la nunta divina celebrata la solstitiul de vara, cultul era intretinut prin sarbatori si obiceiuri specifice: Marcul Boilor, Sangiorzul Vacilor si altele.
Obiceiul se mai pastreaza, local, si astazi. Feciorii aleg un bou si nu un taur sa reprezinte tineretea si vigoarea nestavilita a zeului din motive practice: ei au nevoie de un animal docil care sa se lase impodobit si plimbat pe ulitele satului, povesteste profesorul Ion Ghinoiu. Cand in unele asezari au disparut boii de munca, rolul taurului fecundator a fost preluat de vacile impodobite.
Din momentul alegerii, boul se bucura de un tratament privilegiat: este bine spalat, hranit si tesalat mai putin muncit.
Comunitatea rurala traieste, asa cum e firesc, si prin folclorul, obiceiurile si traditiile sale. Aceste obiceiuri sunt legate de evenimentele majore ale existentei omului: nasterea, casatoria si moartea, de sarbatorile religioase, dar si de ocupatiile practicate.
Tot acum se petrec o serie de acte rituale, menite sa apere stana si ciobanii de fortele malefice: aprinderea Focului Viu, afumarea ciobanilor si oilor, alungarea celor ce fura sporul laptelui, anularea puterii cucului de a lua sau strica laptele, purificarea oilor si stapanilor de oi prin stropirea lor cu apa sfintita, scaldatul ritual in apa curata a raurilor sau spalatul cu roua, prepararea unor alimente rituale, sacrificarea mielului etc.
La petrecerea campeneasca se mananca alimente specifice – balmos, jantita, miel fript haiduceste, colaci, cas de la prima mulsoare. Nu lipsesc ceterasii satului, astfel ca dupa ce tuica tare si vinul acrisor inveselesc pe toata lumea, se incinge si jocul. Costumele populare se scot din lazi si se etaleaza cu mandrie.
Semnificatia aceastei sarbatori ritualice trece de limitele impuse odinioara. Dincolo de binecuvantarea turmelor si masurarea laptelui, Masura oilor e ultima intalnire a ciobanilor cu famiile lor, pe care le vor revedea abia la toamna si inca ceva: o punte intre vechi si nou, intre trecut si prezent, intre traditie si modernitate, o punte fragila pe care acesti tarani simpli se incapataneaza sa o pastreze intacta.
