Sarmalutele lui Al.O.Teodoreanu (Pastorel)
Acesta reteta am facut-o pentru prima data, cand am cumparat cartea cu retete a lui Pastorel (1978), “DE RE CULINARIA”.Sunt grozave. Am folosit carne de porc. Am avut un succes nemaipomenit.
Reteta am respectat-o intocmai. Va recomand sa o incercati. Astept un semn de la cei care se incumeta sa o faca.
Modul de preparare:
Tocatura se face din carne de bou, de la coada si carne de porc grasa. Se taie carnea in bucati mici si se trece o data prin masina.
Se trece apoi a doua oara prin masina si se adauga: un miez de piine muiat in lapte, sare, piper, putina ceapa taiata foarte marunt si prajita in unt, putina verdeata tocata marunt (patrunjel si marar) si doua oua bine batute.
• Cu aceasta compozitie se invelesc (termen consacrat) sarmalele, care nu trebuie sa intreaca in dimensiune o nuca de marime mijlocie.
• Mestesugul executantului consta in potrivirea umpluturii.
• Ea nu trebuie sa fie nici prea strinsa in foaia de varza (plumb), nici prea in voie (se desfac sarmalele).
• Se pune pe fundul unui vas un strat de varza taiata fin si deasupra se asaza sarmalele, presarind intre ele boabe de piper negru.
• Deasupra sarmalelor, alt strat de varza taiata fin.
• Pe straturile de varza se pot pune felii de rosii si chiar ardei verde.
• Aici intervine iar o chestie de gust: unii fierb sarmalele in bors, altii in vin.
• Recomand alta procedura: sa se fiarba inabusit in zeama de carne, pana ce scade lichidul la mai putin de jumatate.
• Se scot de la foc si se duc la beci (nu in pivnita cu vinuri) sau alt loc racoros.
• Asta pentru prima zi. A doua zi, se toarna peste sarmale o sticla de Cotnar vechi in care s-a diluat o buna cantitate de bulion italienesc (pasta de rosii) si se pune vasul in cuptor, sa fiarba mocnit si sa se rumeneasca putin.
• Cu zece minute inainte de a se servi se adauga doua linguri de unt proaspat. La sarmalele preparate in acest fel, vinul rosu e de rigoare. Reusita!
