Sasii ardeleni: marire si decadere (VI)
Alipirea Transilvaniei la Romania
Unirea
Victoriile Antantei din vara anului 1918 au creat conditii favorabile tarii noastre, continuarii luptei pentru eliberare nationala. A fost declarat razboi Germaniei iar pacea de la Bucuresti (incheiata cu Puterile Centrale) a devenit nula. La 18 noiembrie / 1 decembrie 1918, Bucurestiul eliberat a primit pe suverani si autoritatile centrale. ?Cu pretul unor mari jertfe, 339.117 morti, 299.000 grav raniti si 116.000 prizonieri sau disparuti, Romania si-a consfiintit pe campul de lupta, dreptul la deplina unitate nationala.
In teritoriile romanesti aflate sub dominatie straina au fost organizate adunari populare care intr-un cadru democratic s-au pronuntat pentru deplina unire. In Transilvania, in toamna lui 1918, in conditiile prabusirii imperiului austro-ungar, Partidul National Roman si-a reluat activitatea: Comitetul sau executiv intrunit la
La 1 Decembrie 1918, la Alba Iulia a avut loc Adunarea Nationala, la? la care au participat 1228 delegati alesi din toate localitatile Transilvaniei si peste 100.000 oameni, veniti pentru a consfinti, in mod liber de orice constrangere, hotararea de unire cu Romania. Adunarea a fost deschisa de George Pop de Basesti, si Vasile Goldis a proclamat unirea „acelor romani si a tuturor teritoriilor locuite de dansii cu
Noua pozitie a sasilor
In Proclamatia de la Alba Iulia, minoritatilor etnice li s-au promis autonomia si respectarea dezideratelor lor. In acest context, la 8 ianuarie 1919, in baza unei rezolutii majoritare a reprezentantilor lor, sasii si-au exprimat loialitatea fata de noul stat roman.
In cadrul celei de-a patra Adunari Nationale Sasesti din Sighisoara, in noimebrie 1919, au fost formulate solicitarile sasilor catre noul stat. Puratatorul de cuvant al sasilor, care a exprimat dolentele acestora , a fost Rudolf Brandsch, fost deputat in dietat ungara, care intretinuse relatii bune cu politicienii romani.
In curand, autonomia garantata la alba Iulia avea sa fie restransa, dar Bisericii Evanghelice i s-a acordat autonomie doar in ceea ce priveste invatamantul. Sasii au avut totusi posibilitatea sa-si pastreze o relativa autonomie in domeniile economiei, vietii asociative, scolii si culturii. Astfel, in 1939, existau circa 750 de mii de cetateni romani de etnie germana, cu scoli in limba proprie, banci si organizatii comunitare proprii, cu numeroase asociatii si o cultura infloritoare. Dar Uniunea Germanilor din
De aceea, increderea sasilor in rezolutia Adunarii Nationale Romanesti de la
Sasii au fost treptat inlaturati din institutiile publice si din magistraturi, iar intreprinderile din Transilvania erau obligate la angajarea unui numar minim de romani, lege cunoscuta sub nemele de “Numerus valachicus”, care a fost abolita in 1937. Asociatiile si fundatiile sasesti au fost expropiate. Universitatea Saseasca a pierdut proprietati insinse, in primul rand respectiv Padurile din Cele Sapte Scaune, Biserica Evanghelica a pierdut 55% din posesiunile funciare, iar o buna parte din terenurile detinute de sasi in satele de pe fostul pamant regesc, au fost nationalizate. Aceasta expropriere a micsorat baza economica a micilor intreprinderi agricole si a lipsit invatamantul in limba germana de fonduri, ceea ce a determinat majorarea impozitelor scolare.Bancile sasesti si-au pierdut puterea economica, cu repercursiuni asupra intregii economii a sasilor , care au inceput sa saraceasca semnificativ.
(va urma)
Bianca Sorescu
