Se bate in cuie – EUROPA CU DOUA VITEZE! Romania, nu se califica!

In sfirsit, se intimpla ceea ce trebuia sa se intimple… Perioada de proba a trecut; unele dintre tarile UE mai slabe economic au reusit sa performeze intre timp, aratind ca sint in stare sa treaca la moneda euro – de pilda Estonia; altele, intre care e si Romania, nu se califica, nu numai pentru euro, dar nici macar pentru Schengen (ca Ungaria, de exemplu, care a intrat)…
Se va naste asadar o Europa „cu doua viteze”, concentrica, mai realist desenata: in centru, nucleul mai dezvoltat al celor 19 tari alese; iar in jurul lor, un inel de siguranta, facut din restul tarilor asazis primite in UE, dar impinse acum in planul secund…
Criteriul de selectie a fost ales sa fie moneda euro, in vederea constituirii unei Banci Central Europene – visul mai vechi al Tantei Merkel…
Aceasta reimpartire a Europei va produce treptat un efect centripet asupra tarilor privilegiate, aflate in cercul prim, care isi vor spori integrarea si cooperarea intre ele, cu efecte, se spera, benefice.
Pentru al doilea cerc va actiona, dimpotriva, o forta centrifuga: adica ele se vor indeparta treptat de centru, vor slabi efortul de integrare (din moment ce au vazut, cu frustrare si dezamagire, ca centrul nu le iubeste indestul…), si o vor lua usor-usor razna, adica nu vor mai respecta intocmai angajamentele europene luate prin tratatele semnate; dupa cum, in chip reciproc, nici Europa centrala nu le va mai cere, cu aceeasi acribie, ca ele sa se tina de promisiunile facute atunci cind au intrat, voioase si pline de speranta, in UE…
Adica, de exemplu, li se vor ingadui un deficit bugetar mai mare de 3%, o inflatie cam dupa bunul plac, cote de somaj „realiste”, ceva coruptie, ceva deficit de democratie, ceva instabilitate politica…
Li se vor extrage in schimb tinerii, mai ales cei cu studii universitare (medici, ingineri, IT-isti), dar si cei apti pentru muncile de jos (pe care europenii sadea nu mai vor sa le faca), situatie ce va fi prezentata drept o sansa de realizare pentru tineretul acestor tari periferice; in realitate, asta va fi o adevarata nenorocire pentru viitorul lor, caci li se va reteza resursa tinara si calificata, care va merge sa lucreze la centru, asigurind acolo dezvoltarea locala. Astfel decalajul dintre cele doua inele, in loc sa scada, va spori in viitor…
Ni se vor da ceva bani in ajutor, ca si pina acum (pe care politicienii nostri vor incerca in continuare sa-i sfeteriseasca, cu mai mult sau mai putin succes): pentru autostrazi, pentru agricultura, pentru mediu… Dar e clar ca interesul centrului pentru periferie va scadea considerabil, dupa aceasta „lasare de lest”: Europa asta periferica ii incurca pe cei bogati in statisticile dezvoltarii, stricind mediile; centralii se loveau mereu de proastele performante economice ale balcanicilor, de exemplu…
Acum se va reface vechea impartire intre tari europene bogate si tari sarace, discriminare care vine de departe din istorie, si care nu avea cum sa dispara peste noapte, numai pentru ca s-au semnat niste hirtii de aderare la un program comun…
Acesta va fi de altfel zaharelul oferit in viitor: daca veti fi cuminti si harnici, si veti face ceea ce vi se va cere (de pilda, sa ne dati resursele, finantele, comertul, forta de munca, sa primiti exportul nostru catre voi, sa cumparati in magazinele deschise de noi in Romania marfa noastra, sa ne iubiti si sa ne ascultati), atunci veti putea primi cindva (cind o sa dovediti ca ati meritat) mai intii admiterea in spatiul Schengen, apoi eventual moneda euro… Atunci se va chema ca integrarea voastra a inaintat cumva… Dar asta se va decide la centru, cind va veni acel moment astral…
 Si evident, nu slabim intre timp presiunea pe politica externa si pe cea militara, unde integrarea perifericilor ne trebuie neaparat: e nevoie de geografia acestor tari de margine (vezi Deveselu antirusesc), si de ceva soldati de trimis prin tari ale lumii cu probleme… Aici tarile din inelul doi ne pot fi de un real folos (caci ne dau teritoriul si oamenii), lucru pentru care le multumin, le mingiiem pe cap, si le laudam prin foruri internationale, si in vizitele facute din cind in cind la Bucuresti sau la Sofia, de cite un secretar de stat american sau european, de obicei de la armata sau de la externe… Nu e nimic de facut aici; nu numai ca nu putem protesta, simtindu-ne, asa un pic, discriminati, dar va fi cazul sa chiar multumim ca mai sintem totusi bagati in seama, si ca va fi totusi mai bine decit inainte de UE…
De pilda, putem calatori fara vize prin Europa (dar nu si in State…), putem exporta surplusul de somaj, si putem hrani iluzia unei integrari mai mari, cindva, in viitorul nostru luminos… Hai sa fim totusi drepti: nu e vina Europei ca la bilantul facut dupa anii acestia de proba am iesit prost la vopsea, si am fost trintiti la examen. E vina noastra, mai exact a clasei noastre conducatoare, ca n-am reusit pina acum sa stirpim coruptia (care a crescut in ultimii 15 ani cit casa…), sa ridicam nivelul veniturilor interne (avem cele mai mici salarii si pensii din Europa), sa ne construim macar jumatate din autostrazile absolut necesare pentru ca Europa sa poata trece si pe la noi prin tara, sa oprim (cum?…) tiganii nostri sa mai fure si sa mai cerseasca la Paris sau la Londra (intrebare: de ce tiganii unguri nu fura si ei prin Europa, ca sa putem da vina in toata linistea pe etnia lor, si nu pe Romania noastra, de unde ei provin?)…
Daca puneam la punct macar o parte din toate aceste restante, cu alt respect s-ar fi uitat azi Europa la noi… Asa, primim ceea ce meritam: statutul de tara (europeana, e drept) de mina a doua, retrimisa la marginea continentului, de unde am avut impresia ca ne vor scoate altii (si nu noi insine), odata ce am pasit triumfatori in parlamentul de la Bruxelles…
Dar pina la urma, tot vine de se arata pricea: On n’est jamais si bien servi que par soi-meme… Sau, pe romaneste: Nimeni nu poate sari peste umbra lui…