Se simte miros de frică la Kiev în fața răzvrătirii Poloniei
O știre a lovit ca un baros comunitatea statelor care sprijină Ucraina în conflagrația cu Rusia, că Polonia a oprit ajutorul militar către Zelensky. Și nu nejustificat, ci pentru că în aroganța lor orbitoare ucrainenii își consideră aliații europeni, cel puțin pe cei din estul și centrul Europei, simple marionete ale americanilor. Deci aceștia, după mintea lor puțină dar simplă, pot fi admonestați și forțați să intre în siajul politicii sinucigașe a lui Zelensky de către americani, indiferent de interesele lor naționale.
În fapt, Polonia nu a făcut altceva decât să interzică importurile de cereale ucrainene pentru că-și falimentează fermierii. Grijă existențială pe care n-o manifestă și vătafii corciți ai Coaliției de guvernare a României.
Prin urmare, cu tupeul de altădată căzăcesc, sau khazar după caz, Zelensky și liota de nevertebrate care-i ține loc de staff al consilierilor și miniștrilor au lansat de la tribuna ONU inimaginabilul și inexplicabilul: acuzații la adresa Poloniei că prin interdicția cerealieră sprijină invazia rușilor(sic! Vă imaginați consternarea polonezilor! N.n.). La care polonezii, cunoscuți pentru faptul că au fitilul scurt(vezi Al Doilea Război Mondial și refuzul lor de a negocia cu Hitler, anterior invaziei naziste din 1 septembrie 1939) și sunt contraindicați pentru cugetare abisală au ripostat fulgerător și devastator la adresa impertinenților ucraineni.
Adică au anunțat pur și simplu blocarea sprijinului militar acordat Ucrainei cu atâta larghețe, pe motivul absolut rațional că Polonia primează și că de azi înainte Polonia se va înarma doar pe sine cu armanent modern. Evenimentul i-a uluit și i-a surprins și pe americani, care sunt totuși cei mai informați oameni din lume.
Jenantul adevăr, al încetinirii ireversibile a contraofensivei ucrainene
Ba au mai afirmat de la tribuna ONU că se resimte disperarea ucrainenilor iar eșecul contraofensivei ar fi aproape. Aspect adevărat având în vedere că și înalții oficiali ai Pentagonului au afirmat că odată cu toamna și cu inevitabila baie de noroi din estul Ucrainei, denumită Rasputița, contraofensiva ucraineană va încetini, după care va stagna.
Este de reamintit că la Summitul NATO de la Vilnius Zelensky a fost ostentativ evitat de majoritatea delegaților țărilor NATO, după ce reprezentantul Marii Britanii, dar și alții au răspuns criticilor micului dictator ucrainean, cum că nu-i ajunge suficient armament și la timp din partea occidentalilor, cu o ripostă aspră solicitându-i măcar un dram de recunoștință pentru efortul țărilor europene de a-l înarma.
Nici măcar docilii români nu dau semne că s-ar învolbura prea tare din pricina unor resturi de dronă căzute prin Deltă, deși ucrainenii au încercat să manipuleze media internațională afirmând că România ar fi fost atacată, chiar dacă indirect.
O altă încercare eșuată a lui Zelensky, de a forța cumva activarea chiar și parțială a articolului 5, al solidarității internaționale a NATO, n-a dus nici măcar la activarea articolului 4, cel al consultării colective în cazul resturilor dronei căzute în apropierea satului Plauru din apropierea Deltei Dunării.
Asta, deși românii abjuraseră anterior de la urmărirea intereselor lor naționale și în cazul adâncirii abuzive a canalului Bâstroe de către ucraineni, și în cazul cerealelor ucrainene. Caz în care slugarnicilor guvernanți români le este teamă și astăzi să ia o decizie definitivă de interzicere unilaterală a importului cerealier din Ucraina de teama admonestării de către aliatul strategic, Imperiul Licurician de peste Atlantic, condus, vorba lui Băsescu, de Licuriciul cel Mare.
Polonia a făcut-o fără să se mai obosească să informeze în prealabil Washington-ul!
Polonezii realizează în sfârșit că sunt manipulați de Zelensky
Și-au dat seama polonezii în ceasul al doisprezecelea că Zelensky vrea să le sufle poziția de principal aliat NATO din estul și centrul Europei, apoi pe cea de principală țară a Uniunii Europene din fostul lagăr socialist, nu neapărat în această ordine?
Probabil, dar mai posibil este faptul că alegerile poloneze se apropie intempestiv și induc partidului Lege și Ordine, aflat la guvernare ca un partid naționalist și tradiționalist, opozant al politicilor de deznaționalizare și dezcatolicizare, necesitatea adoptării fermității și a intoleranței față de jignirile și nerecunoștința Ucrainei.
Este prima breșă majoră care se produce în zidul și așa pe cale de surpare al unității occidentale în jurul Ucrainei. Anterior mai fuseseră luări dure de poziție ale Ungariei lui Orban, care amenințase că se va opune admiterii Uctrainei în Uniunea Europeană și în NATO, dar erau de mai puțină importanță decât anvergura deciziei Poloniei, cel mai mare aliat al Ucrainei după SUA.
Se înăspresc condițiile de admitere în Uniunea Europeană, vizate fiind Ucraina și Turcia
O altă lovitură resimțită în plin de ucraineni este inițiativa Franței și a Germaniei de a înăspri criteriile de admitere a noilor state în Uniunea Europeană, de eliminare a excepțiilor aplicabile Ucrainei, dar și eliminarea dreptului de veto al minoritarilor europeni în cadrul Parlamentului European.
Problema fusese pusă pe tapet anterior, după veto-urile Ungariei față de impunerea sancțiunilor Rusiei, iar apoi de direcționare a banilor europeni înspre înarmarea Ucrainei.
Sunt afectate prin această nouă paradigmă a UE atât Ucraina, dar și Turcia, Moldova, Serbia și alte state doritoare de aderare, care însă nu îndeplinesc condițiile necesare din pricină de corupție generalizată și de rău tratament acordat minorităților naționale și opozanților politici.
Turcia a și amenințat că se va orienta spre alte alianțe, adică spre BRICS, presupunem. Iar, colac peste pupăză, delegația ucraineană condusă de Zelensky, prezentă acum în Statele Unite a eșuat în a-i convinge pe americani să le furnizeze sisteme de rachete cu rază medie și lungă de acțiune ATACMS, care le-ar permite ucrainenilor să lovească ținte din estul ocupat al Ucrainei, printre care și din Crimeea.
Vor primi în schimb ceva tancuri Abrams și noi sisteme de apărare în cadrul unui ajutor de 325 de milioane de dolari, dar prea târziu pentru contraofensiva în desfășurare, încetinită din cauza vremii nefavorabile.
Iar asigurările premierului canadian progresist Trudeau că va sprijini Ucraina până la capăt cu 9 miliarde de dolari canadieni, după ce i-a promis „sprijin neclintit”, sunt departe de suficient pentru Zelensky. Care, în timpul periplului său pe la Washington s-a urcat pe hartă și până în Canada, la Trudeau, tovarăș de progresism neomarxist. Acesta a și afirmat exaltat și prostește că „Poporul ucrainean este în acest moment vârful de lance care va determina viitorul secolului XXI”(sic! Nu a precizat și în ce fel. n.n.)
Eterna Maskirovka ucraineană, de prostire a aliaților prin concesii făcute minorităților naționale persecutate
Cum sprijinul occidental pare a se fisura și a se surpa pe alocuri, vezi cazul Poloniei, Zelensky s-a speriat și pe bună dreptate, astfel că a procedat la așa numita Maskirovka, adică la o mascaradă a înlesnirilor propuse în legea minorităților, prin care se permite minorităților naționale trăitoare pe pământ ucrainean să învețe în limbile materne, statul ucrainean urmând să furnizeze chiar și manuale în acest sens.
Cele mai favorizate minorități ar fi cele maghiare și românești, însă minorității rusești din estul Ucrainei nu i se va aplica această înlesnire pe motiv că este prorusă(sic!).
Una din tâmpeniile inexplicabile ale lui Zelensky, care îi va conferi argumentația necesară lui Putin pentru continuarea războiului și pentru declanșarea lui în primul rând. Guvernul ucrainean a răspuns cu insolență celui român în problema legislației restrictive și persecutante a interzicerii învățământului în limba maternă a minorităților, recent introdusă de Zelensky, spunând că n-are timp de așa ceva, că ucrainenii în război și că aceste preocupări pentru minorități nu sunt o prioritate. Spaima însă este un catalizator eficient.
O astfel de spaimă i-a mai încercat și pe dictatorii vremurilor trecute. Astfel, Hitler, după invadarea Poloniei a fost consternat de declarația de război a Angliei și a Franței la numai două zile după invazie, pe 3 septembrie 1939. Mai ales că fusese asigurat de Ribbentrop că Perfidul Albion va rămâne conciliant atât timp cât Chamberlain va fi premier.
„E, și acum ce facem?” l-a întrebat Fuhrer-ul cu o furie pustiitoare în glas, dar și cu o teamă vizibilă, pe ministrul său de Externe.
Rezultatul a fost așa numitul Război Ciudat din iarna anilor 39-40, în care Germania nazistă s-a abținut de la inițiative militare de orice fel pe frontul de Vest ca să nu-i incite pe Aliați, iar Hitler a lansat noi propuneri de înghețare a războiului și noi concesii. Pe care nu avea oricum de gând să le respecte.
Concesii cu geometrie variabilă, în funcție de conjuncturi și de riposte internaționale
Așa și Zelensky, cunoscut ca fiind un adept al politicilor ultranaționaliste și rasiale ale naziștilor. Oferă concesii minorităților naționale pentru a evita pe termen scurt reacțiile negative ale țărilor care le sprijină și deteriorarea imaginii sale internaționale de democrat răspopit.
În fapt fiind un siloviki reșapat, adică un securist ucrainean încățelit cu oligarhii ucraineni. Asta cu concesiile până când se termină războiul, după care va aplica strategia hitleristă a revocării înlesnirilor pe motiv de schimbare a conjuncturii naționale și internaționale.
Dacă va câștiga războiul își va permite revocarea acestora pentru că nu-i va mai sufla nimeni în borșul său ucrainean, ca erou planetar ce se găsește, iar dacă îl va pierde va avea justificarea necesității unității naționale în fața dezastrului militar și al pericolului destrămării țării, precum și argumentul lipsei de sprijin a țărilor, care patronează cultural și istoric acele minorități naționale, în timpul războiului cu rușii.
Cine nu cunoaște istoria riscă s-o repete, iar europenii exaltați (printre care și noi) riscă exact acest lucru.
Libiu Mateescu
