Se spune că o fotografie face cât o mie de cuvinte…
În cazul nostru, fotografia de mai sus face cât o mie de predici rostite de o mie de misionari, în încercarea lor de a converti oamenii mileniului III la "dreapta credinţă". Pentru că persoana îmbrăcata modest ÅŸi sobru din imagine este nimeni altul decât noul Papa Francisc, într-o ipostază obiÅŸnuită pe când era cardinal al Capitalei Argentinei! Pur si simplu, se deplasa cu autobuzul la biserică.
Într-o lume dominată tot mai mult de bani, glorie ÅŸi putere, catolicismul avea nevoie de un astfel de papă, de un papă care să pledeze, prin puterea exemplului personal, pentru revenirea la valorile primare ale creÅŸtinismului. Abia venit la Vatican, noul suveran pontif n-a dorit să i se facă haine pe comandă, ci a cerut croitorului să le ajusteze pe cele ale precedenÅ£ilor papi, că iese mai ieftin. Nu locuieste nici in somptuosul apartament din Palatul Vaticanului, ci intr-o pensiune din apropiere, deocamdata nu se deplaseaza nici cu papamobilul, comandat special pentru Capul Bisericii Catolice, dorind sa fie un om ca toata lumea.
Ceea ce este, deci, de apreciat la Papa Francisc este voinÅ£a lui de a urma idealul de normalitate ÅŸi modestie al Sfântului Francisc de Assisi. Si asta tocmai într-un mediu catolic caracterizat de secole prin opulenţă ÅŸi trufie. Noul papă ar fi putut beneficia, încă de când era cardinal la Buenos Aires, de toate privilegiile oferite înalÅ£ilor prelaÅ£i catolici: vilă, limuzină de lux, garzi personale si servitori. N-a acceptat niciunul. A continuat să trăiască în modestul lui apartament ÅŸi să se încălzească la aragaz atunci când se oprea la toata lumea căldura, din cauza penuriei care a afectat Argentina. A continuat să meargă cu autobuzul la slujbe ÅŸi acum, devenit papă, n-are de gând să se schimbe. Se spune că nici măcar pantofii din catifea roÅŸie, semnul distinctiv al papilor, nu-i va purta, tot în semn de solidaritate faţă de milioanele de oameni care umblă desculÅ£i pe faÅ£a pământului… Ce diferenţă între acest papă care merge cu autobuzul ÅŸi înalÅ£ii prelaÅ£i ortodocÅŸi de la noi, care nu-ÅŸi dau fundurile jos din Mercedesuri decât în puÅ£inele minute când trec de la o sfinÅ£ire de stadion la o agapă stropită cu băuturi fine.
Ce diferenţă între papa Francisc ÅŸi exagerat de fericitul Daniel! Câtă căldură umană degajă primul, câtă răceală de Übermensch împrăştie în jur al doilea!
Teoretic, amândoi sunt slujitori ai aceluiaÅŸi Dumnezeu. Doar că unul se lasa ispitit de ambitia deÅŸartă de a-ÅŸi vedea împlinit visul megalomanic al Catedralei Mântuirii Neamului. O catedrală care, într-o Å£ară unde Biserica ar putea deveni cel mai bun sprijin al sărmanilor, construind spitale, aziluri ÅŸi orfelinate,e vor lepăda veÅŸmintele aurite, vor renunÅ£a la luxul aducător de moliciune sufletească ÅŸi se vor dezbăra de lăcomie. AÅŸ vrea să trăiesc clipa în care episcopi, arhiepiscopi, preafericiÅ£i sau mai puÅ£in fericiÅ£i, vor renunÅ£a la maÅŸinile lor de lux ÅŸi vor lua, bunăoară, tramvaiul ca s-ajungă la Patriarhie.
Chiar dacă veÅ£i spune că sunt un naiv, un idealist, eu sunt convins că o asemenea speranţă e perfect realizabilă. La urma urmei, papa Francis trăieÅŸte, de zeci de ani, cu un singur plămân. De ce popii noÅŸtri, despre care se spune în popor că "mănâncă cu două guri ÅŸi au ÅŸapte burÅ£i sub patrafir", n-ar putea trăi cu o singură gură ÅŸi cu o singură burtă?
